ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1394/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Asupra recursurilor dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 9 septembrie 2021, sub numărul x/2021, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L, rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice nr. 7533/22.10.2020 din culpa pârâtei, obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin neexecutarea culpabilă a contractului de furnizare a energiei electrice nr. 7533/22.10.2020, prejudiciu precizat, după efectuarea expertizei tehnice, la cuantumul de 735.044,59 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 961 din 24 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Specializat; Cluj în dosarul nr. x/2021, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., și s-a dispus rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice nr. 7533/22.10.2020 din culpa pârâtei B. S.R.L.

A fost obligată pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei A. S.A. suma de 440.929,98 RON, reprezentând prejudiciu încercat de reclamantă urmare a rezilierii contractului. A fost obligată pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei A. S.A. suma de 21.000 RON cheltuieli de judecată, proporțional cu admiterea cererii.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta A. S.A. și pârâta B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 631/2023 din 27 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a Ii-a Civilă, a fost respins apelul reclamantei A. S.A., a fost admis apelul declarat de pârâta B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 961 din 24 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. împotriva pârâtei B. S.R.L., a fost obligată reclamanta A. S.A. să plătească pârâtei B. S.R.L. suma de 38.037,20 RON cheltuieli de judecată în primă instanță și a fost obligată intimata să plătească apelantei B. S.R.L. suma de 14.258 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamanta A. S.A., indicând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În motivarea recursului, după expunerea situației de fapt și a soluțiilor pronunțate în cauză, recurenta-pârâtă a arătat, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii), că raționamentul instanței de apel are la bază mai multe concluzii contradictorii privind situația contractuală și modul de interpretare și aplicare a legii, ceea ce face ca dezlegarea acesteia să fie confuză și contradictorie în ansamblu.

Astfel, sub un prim aspect, recurenta a arătat că, deși instanța de apel a reținut faptul că există o dispută cu privire la interpretarea contractului, devenind incidente dispozițiilor art. 1266 - 1268 C. civ., respectiv interpretarea clauzelor în sensul în care acestea pot produce efecte, și că pentru modificarea prețului stabilit prin contractul de furnizare a energiei electrice active ca urmare a modificării condițiilor tehnico-economice (...) pârâta avea nevoie de acordul reclamante, în final, aceasta stabilește faptul că intimata ar fi procedat în mod legal la suspendarea unilaterală a furnizării energiei și, implicit, la nerespectarea obligațiilor contractuale asumate.

Continuând în aceeași manieră, instanța de apel a reținut, inițial, că "prețul agreat la încheierea contractului includea tarifele de dezechilibre, astfel cum erau reglementate la acel moment" și că "într-adevăr în Anexa nr. 1 la contract se prevede că prețul de 235 Iei/MWh include și aceste tarife", pentru ca, mai apoi, sa susțină că nu pot fi validate cele afirmate de apelanta-reclamantă cu privire la prețul garantat pe toată perioada stabilită a contractului (...) nu există nicio excepție în cuprinsul art. 11 din contract cu privire la perioada pentru care prețul e garantat, astfel încât aceasta să fie exclusă de la aplicarea clauzei de modificare automată a prețului.

Tot în legătură cu caracterul contradictoriu al motivării, recurenta-reclamantă face referire la faptul că, deși instanța amintește că aceasta din urmă a răspuns notificărilor intimatei și chiar a propus o întâlnire în acest sens, în continuare reține că "{...) reclamanta nu a fost dispusa nici să accepte și nici să negocieze noul preț", ignorând complet situația de fapt pe care anterior o validase, din care rezulta că la fiecare nouă întâlnire pârâta B. S.R.L. propunea un preț majorat față de cel notificat anterior.

Recurenta-reclamantă a arătat că această modalitate de motivare a hotărârii încalcă exigențele prevăzute de lege, întrucât motivarea hotărârii instanței trebuie să ofere claritate și precizie în expunerea argumentelor, evitând ambiguitățile și contradicțiile între constatări și concluzii.

Sub un al doilea aspect, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea recurată este parțial nemotivată, raționamentul instanței lipsind cu desăvârșire în ceea ce privește apelul acesteia. Totodată, instanța de apel reține că nu au existat modificări de circumstanțe dintre cele enumerate de art. 11 din Contract, însă ar fi existat circumstanțe tehnico-economice care făceau necesară renegocierea prețului, fără însă ca respectivele modificări de circumstanțe tehnico-economice să fie dovedite și analizate concret, din perspectiva impactului direct/potențial asupra costurilor livrărilor de energie, în cadrul probatoriul administrat de apelanta-pârâtă.

Or, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă și inteligibilă, să nu se rezume la o însușire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.

Faptul că decizia pronunțată în apel nu cuprinde, în parte, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, instanța de apel respingând apelul ca nefondat doar prin trimitere la concluziile expuse cu privire la apelul intimatei și fără a indica probele care justificau intervenția impreviziunii pretinse de intimată, echivalează, în opinia recurentei-reclamante, cu o nemotivare și atrage casarea hotărârii recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Printr-un al doilea motiv de recurs, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat faptul că decizia recurată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1270 și 1271 C. civ.

Astfel, principiul forței obligatorii a contractului este consacrat printr-o normă juridică imperativă, părțile fiind obligate să își îndeplinească obligațiile, chiar dacă îndeplinirea acestora a devenit mai costisitoare, fie din cauza creșterii costurilor de executare, fie din cauza scăderii valorii contraprestației. Chiar dacă norma anterior amintită nu este absolută, existând excepții de la principiul forței obligatorii, numai în mod absolut excepțional modificarea/încetarea contractului se poate face fără acordul ambelor părți, respectiv atunci când o normă prevede astfel, iar nu în mod arbitrar atunci când una dintre părțile contractului dorește.

Recurenta-reclamantă a arătat că, în speță, instanța de apel a încălcat flagrant principiul forței obligatorii a contractului, justificându-și soluția pe o presupusă încălcare a principiului bunei-credințe în derularea contractului căreia i-a oferit prioritate în analiză. Or, o astfel de soluție este vădit nelegală, având în vedere următoarele aspecte:

Sub un prim aspect, prin respingerea argumentelor reclamantei, care avea dreptul la executarea contractului, și admiterea poziției furnizorului, care încerca să găsească o cale de a nu-și mai executa propriile obligații, instanța de apel a neglijat principiul pacta sunt servanda și a validat, indirect, conduita intimatei de a modifica unilateral contractul, contrar prevederilor art. 1270 din C. civ., interpretare care încalcă direct dispozițiile legale și principiul simetriei în contract, potrivit căruia modificările sau încetarea contractului ar trebui să se facă prin consimțământul ambelor părți.

Astfel, deși instanța de apel reține că părțile au agreat faptul că prețul va rămâne același în perioada indicată și că, pentru modificarea prețului stabilit prin contractul de furnizare a energiei electrice active ca urmare a modificării condițiilor tehnico-economice care au stat la baza încheierii contractului (...) pârâta avea nevoie de acordul reclamantei, în mod nejustificat, aceasta ignoră principiul forței obligatorii a contractului și reține un drept arbitrar al intimatei, pe de-o parte, de a impune un preț nou și, pe de altă parte, în cazul unui dezacord al subscrisei, dreptul de a rezilia contractul.

Sub un al doilea aspect, instanța de apel a apreciat că ar fi existat, fără o probă administrată nemijlocit, un presupus dezechilibru tehnico-economic ca justificare pentru schimbarea unilaterală a prețului, în ciuda faptului că părțile au agreat un preț garantat pentru o perioada specifică, ce includea și un tarif suplimentar de dezechilibre.

Însă, așa cum s-a arătat, situațiile în care părțile pot acționa altfel decât a fost agreat prin contract, în sensul modificării sau încetării contractului, sunt expres și limitativ prevăzute de lege, tocmai pentru a asigura un circuit economic stabil. Or, în speță, intimata nu numai că a încercat să impună consunatorului alte condiții contractuale decât cele asumate inițial, dar a și procedat la încetarea furnizării serviciilor la care s-a obligat prin contract, afectând grav activitatea recurentei.

Recurenta-reclamantă a susținut că, din această perspectivă, instanța de apel a ignorat voința părților, a ignorat principiul forței obligatorii a contractului și principiul simetriei contractuale și, în plus, a pronunțat o soluție care a încurajat atitudinea abuzivă a intimatei, deși intimata era cea obligată a dovedi o eventuală impreviziune survenită în executarea contractului.

Modificarea prețului contractual reglementată de art. 11 avea în vedere strict acele componente în privința cărora se stabilește un tarif (o valoare) reglementată și care pot fi aplicate automat de părți. Or, așa cum corect a reținut instanța de apel, într-o primă fază, simpla formulare a unei solicitări de către intimată în sensul modificării prețului energiei electrice nu se încadra în acele ipoteze de modificare automată, ci presupunea un proces de negociere, fiind condiționată de acordul reclamantei și de încheierea unui act adițional.

În măsura în care intimata ar fi apreciat că obligațiile sale contractuale ar fi devenit excesiv de oneroase, aceasta ar fi avut la dispoziție un mecanism (excepție de la principiul forței obligatorii) pus la dispoziție de legiuitor, specific acestor situații, respectiv să dovedească impreviziunea.

Recurenta-reclamantă susține că numai apelând la această instituție intimata ar fi putut pretinde modificarea clauzelor contractuale (ori chiar încetarea contractului), situație în care ar fi trebuit, în mod evident, să dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 1271 alin. (3) C. civ.. Din această cauză, judecătorul nu poate, în lipsa unei clauze de impreviziune, să intervină în contract în vederea reechilibrării prestațiilor afectate de cauze imprevizibile survenite ulterior momentului încheierii contractului.

Sub un al treilea aspect, a arătat recurenta-reclamantă că argumentul invocat de către instanța de apel, în sensul că intimata ar fi manifestat în speță bună-credință în executarea contractului, este vădit neîntemeiat, întrucât așa-zisa bună-credință pe care ar fi manifestat-o intimata nu reprezintă altceva decât un paravan pentru o modificare unilaterală și abuzivă a condițiilor contractuale care, la un anumit moment, pe parcursul derulării acestuia, nu au mai fost mulțumitoare pentru aceasta, tot astfel cum nici argumentul potrivit căruia pârâta n-a manifestat disponibilitate în negocieri nu poate fi primit întrucât, în logica instanței de apel, în speță, negocierea ar fi fost echivalentă doar cu acceptarea unui preț mai mare decât cel agreat prin contract.

Sub un al patrulea aspect, tot cu referire la presupusa bună-credință a intimatei, recurenta-reclamantă a precizat faptul că aceasta avea obligația de a achiziționa energia la momentul încheierii contractului, fapt ce ar fi trebuit să o protejeze de fluctuațiile ulterioare ale prețurilor.

În fine, sub un al cincilea aspect, s-a susținut de către recurentă că instanța de apel a ignorat înseși mecanismele juridico-economice, din perspectiva faptului că orice contract sinalagmatic, în sine, prezintă o componentă de risc pe care fiecare parte trebuie să și-o asume, fiind de neînțeles poziția instanței de apel care, ignorând voința părților, a considerat că, din cauza unor condiții economice pe care nu le aprofundează sub aspect probatoriu, intimata ar fi îndreptățită să impună cocontractantului o modificare de preț. Nicio clauză contractuală sau legală nu atribuie părții răspunzătoare pentru eșecul contractului dreptul de a efectua o analiză proprie a gradului de onerozitate al obligației pe care n-a fost capabilă să o execute.

Cu alte cuvinte, competența de a constata dacă există un dezechilibru contractual și dacă acesta este "excesiv de oneros" și justifică reechilibrarea contractului aparține instanței de judecată, investită să soluționeze o acțiune în adaptarea sau încetarea contractului în temeiul dispozițiilor art. 1271 C. civ., nicidecum părților.

În cadrul aceluiași motiv de casare, recurenta-reclamantă a invocat și faptul că decizia recurată a fost pronunțată ca urmare a unei interpretări și aplicări eronate a dispozițiilor art. 1531 și art. 1533 C. civ., prin aceea că instanța de apel a omis să analizeze conduita intimatei din perspectiva răspunderii civile contractuale, justificând acțiunile acesteia și, ulterior, soluția pronunțată, prin modificările de preț apărute în piața de energie electrică.

Omisiunea acestui aspect esențial reprezintă o neglijare a naturii reciproce a angajamentelor contractuale, în care fiecare parte contribuie la realizarea scopului comun și se expune la riscuri în mod echitabil.

Chiar și în situația în care s-ar considera că intimatei i se poate imputa doar o culpă simplă, devin incidente dispozițiile 1533 C. civ. prima teză, referitoare la prejudiciul previzibil, pe care instanța de apel, în mod nelegal, nu Ie-a analizat.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acestei căi de atac.

Intimata-pârâtă a arătat, în privința motivului de recurs întemeiat pe existența de motive contradictorii în decizia recurată - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că recurenta-reclamantă urmărește aplicarea selectivă a dispozițiilor contractuale privind prețul, critica privind așa-zisele motive "contradictorii" întemeindu-se pe extragerea trunchiată de afirmații din considerentele instanței de apel.

Contradicția se află însă în raționamentul recurentei, care, deși menționează în mod corect principiul conform căruia clauzele se vor interpreta în sensul de a produce efecte, în continuare încearcă să convingă asupra lipsei de eficiență a dispozițiilor contractuale ce permit pârâtei să inițieze demersurile privind ajustarea prețului contractual. Or, instanța de apel a reținut în mod corect faptul că, potrivit art. 9 lit. c) coroborat cu art. 13 alin. (2) lit. b) și art. 11, încă de la momentul negocierii și încheierii contractului de furnizare a energiei electrice în discuție, atât pârâta cât și reclamanta au prevăzut și au admis că este posibilă modificarea contractului în acest caz specific menționat, respectiv în cazul în care intervin modificări ale reglementărilor/circumstanțelor sau a condițiilor tehnico-economice care au stat la baza încheierii acestuia, iar refuzul consumatorului de a-și da acordul în sensul arătat este suficient de important încât permite furnizorului să rezilieze contractul în acest caz. Intimata-pârâtă arată că instanța de apel a realizat o interpretare sistematică si judicioasă a situației de fapt și a dispozițiilor contractuale și a reținut că, în lipsa de stipulație contrară, noțiunea de "preț garantat", invocată de recurenta A. S.A., va fi interpretata prin coroborare și cu restul dispozițiilor contractuale (art. 11), respectiv că prețul este garantat în condiții obișnuite de piața, în timp ce în situația unei extraordinare "modificări a circumstanțelor" devin aplicabile dispozițiile art. 11.

În privința motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8, C. proc. civ., respectiv pe greșita aplicare a normelor de drept material ale art. 1270 C. civ. și următoarele, intimata-pârâtă a arătat că recurenta-reclamantă urmărește o aplicare arbitrară a principiului forței obligatorii, astfel încât normele contractuale privind prețul să cadă sub incidența forței obligatorii, în timp ce, potrivit argumentelor subiective ale recurentei, dispozițiile aceluiași contract privind modificarea prețului și eventuala încetare a contractului ar fi lipsite de efecte, efecte pe care aceleași părți le-au convenit.

Sub acest aspect, a arătat intimata că s-a reținut corect în decizia recurată faptul că nu pot fi primite susținerile apelantei reclamante, în sensul că pârâta ar fi trebuit să apeleze cu prioritate la normele de drept comun în materie pentru a obține pe cale judiciară reechilibrarea prestațiilor în contract (art. 1271 C. civ.), cât timp părțile au agreat un astfel de mecanism odată cu stabilirea raporturilor juridice, prin încheierea contractului de furnizare a energiei electrice.

Recurenta alege să ignore faptul că, în definiția convenită la art. 11 din Contract privind modificarea de circumstanțe se află și ipoteza prezentei cauze, anume, potrivit art. 11 alin. (1), prin "modificare de circumstanțe" se înțelege [...] o schimbare a metodologiei și a condițiilor economice avute în vedere la data încheierii prezentului contract, privind fundamentarea elementelor utilizate la stabilirea prețului contractual.

Recurenta-reclamanta A. S.A. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de intimată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând, în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată, în raport cu criticile formulate de către recurenta - reclamantă, cu temeiurile de drept invocate și cu apărările intimatei, constată că, în cauza supusă judecății, situația de fapt a fost reținută în mod concordant de ambele instanțe de fond.

Astfel, între reclamanta A. S.A. și pârâta B. S.R.L. s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. 7533/22.10.2020, pe o perioadă de 14 luni, cu începere de la data de 01.11.2020, așa cum este prevăzut în art. 12 alin. (1) din contract.

Prin Anexa 2 la contract, părțile au convenit asupra prețului (235 RON/MWh), ca preț garantat pentru perioada 01.11.2020-31.12.2021, care include și tarifele de dezechilibre.

Părțile au încheiat la data de 22.10.2020 Actul Adițional nr. 1 la contractul de furnizare a energiei electrice nr. 7533, prin care au convenit modificarea art. 12 din contractul inițial, cu privire la perioada pentru care se încheie contractul, urmând ca aceasta să fie 22.11.2020-31.12.2021, cu precizarea că își va produce efectele odată cu încheierea de către furnizor a contractelor de transport și distribuție energie electrică, precum și mențiunea expresă că toate celelalte termene și condiții ale contractului rămân neschimbate, în măsura în care nu contravin prevederilor actului adițional.

La data de 02.12.2020, părțile au încheiat Actul adițional nr. x la contractul de furnizare a energiei electrice nr. 7533, prin care au completat art. 2 al contractului inițial cu locurile de consum convenite suplimentar între părți, pentru furnizare energie, s-a convenit modificarea graficului de livrări anuale din Anexa 3 la contractul inițial, s-a convenit completarea corespunzătoare a tabelului cu identificarea locurilor de consum, Anexa 4 la contract, și s-a înscris mențiunea expresă a păstrării restului dispozițiilor contractuale, în cazul în care nu contravin prevederilor actului adițional.

Prin Actul adițional nr. x la contractul de furnizare a energiei electrice s-a procedat la o nouă actualizare a locurilor de consum.

Ulterior, începând cu data de 05.04.2021, pârâta a notificat în mod repetat reclamanta în vederea amendării contractului cu noi prețuri de furnizare a energiei electrice, având în vedere modificările de pe piața energiei și modificările legislative în materie, invocând, totodată, rezilierea contractului cu referire la art. 13 alin. (2) pct. b, pentru refuzul de semnare a actelor adiționale transmise.

Reclamanta A. S.A. a transmis pârâtei B. S.R.L. răspuns la aceste notificări, prin care a solicitat respectarea prețului contractual de 235 RON/MWj, cu invocarea art. 11 din contract, respectiv a prevederii exprese privind garantarea prețului neschimbat până la data de 31.12.2021.

La data de 07.07.2021, pârâta B. S.R.L. a transmis reclamantei A. S.A. un înscris, prin care a făcut trimitere la notificarea de reziliere contract din data de 25.06.2021, și a comunicat încetarea contractului de furnizare a energiei electrice începând cu data de 13.07.2021.

La data de 13.07.2021, pârâta a suspendat livrările de energie către reclamantă, aspect necontestat de pârâtă.

Prin cerere de chemare în judecată formulată în prezenta cauză, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. S.A. a solicitat rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice nr. 7533/22.10.2020, din culpa pârâtei B. S.R.L., și obligarea pârâtei la plata sumei de 735.044,59 RON, cu titlu de prejudiciu ca urmare a încetării furnizării energiei electrice.

Pornind de la această precizare a premiselor litigiului și a limitelor cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată următoarele:

Sunt nefondate criticile recurentei-reclamante A. S.A. subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., atât cele întemeiate pe teza existenței unor motive contradictorii, cât și cele vizând pretinsa nemotivare a hotărârii.

În acest sens, contrar susținerilor recurentei-reclamante circumscrise acestui motiv de casare, privind existența unor concluzii contradictorii cu referire la situația contractuală, Înalta Curte reține că, pornind de la constatările factuale ale primei instanțe, care nu au fost contestate, instanța de prim control judiciar a expus raționament propriu care a condus la soluția de admitere a apelului și de respingere a pretențiilor reclamantei.

Recurenta a arătat că, deși s-a reținut de către instanța de apel faptul că pentru modificarea prețului stabilit prin contractul de furnizare a energiei electrice active, ca urmare a modificării condițiilor tehnico-economice, pârâta avea nevoie de acordul reclamante, în final, aceasta stabilește faptul că intimata ar fi procedat în mod legal la suspendarea unilaterală a furnizării energiei și, implicit, la nerespectarea obligațiilor contractuale asumate.

Critica este nefondată, pentru că instanța de apel a constatat că, pentru reechilibrarea prestațiilor, în vederea surmontării dificultăților rezultate din această modificare a condițiilor tehnico-economice, părțile au stabilit un mecanism contractual, suspendarea de către pârâtă a livrărilor de energie electrică activă, începând cu data de 13.07.2021, fiind justificată de rezilierea contractului din inițiativa furnizorului, în temeiul art. 13 alin. (2) lit. b) din contract, pentru refuzul consumatorului de a-și da acordul la modificarea prețului.

De asemenea, în ceea ce privește pretinsa contradicție între recunoașterea existenței unui preț garantat, care includea tarifele de dezechilibre, pe de o parte, și reținerea aplicabilității clauzei de modificare automată a prețului, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat că prețul este garantat numai în condiții obișnuite de piața, în timp ce în situațiile indicate în art. 11 alin. (2) din contract devine aplicabilă clauza de modificare automată a prețului.

Cât privește susținerea recurentei referitoare la ignorarea completă a situației de fapt pe care aceeași instanță o validase anterior, din care ar rezulta că la fiecare nouă întâlnire pârâta B. S.R.L. propunea un preț majorat față de cel notificat anterior, Înalta Curte constată că aceste aspecte privesc, în mod evident, aspecte de temeinicie a hotărârii, iar nu caracterul contradictoriu al motivării hotărârii.

Nefondate sunt și criticile recurentei-reclamante fundamentate pe lipsa considerentelor care să susțină soluția de respingere a apelului reclamantei A. S.A., prin care aceasta a solicitat schimbarea în parte a sentinței primei instanțe și admiterea în tot a pretențiilor deduse judecății.

În acest sens, se reține că instanța de apel a examinat existența faptei ilicite - condiție premisă pentru angajarea răspunderii civile contractuale, potrivit art. 1350 C. civ. - și, apreciind că aceasta nu este realizată, a respins în tot cererea de chemare în judecată, astfel încât nu mai era necesar a se cerceta prejudiciul, nici din perspectiva existenței, nici din perspectiva întinderii acestuia.

Prin urmare, constatând că hotărârea respectă obligația motivării hotărârilor judecătorești într-un mod care să corespundă atât exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și celor ale art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care să facă posibilă exercitarea controlul de legalitate a hotărârii.

Trecând la examinarea criticilor pe care recurenta-reclamantă le formulează din perspectiva greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt parțial fondate.

Astfel, în cadrul acestui motiv de nelegalitate, recurenta-reclamantă a invocat pronunțarea hotărârii cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1270 și 1271 C. civ., susținând încălcarea principiului forței obligatorii a contractului și a regulilor privitoare la impreviziune, întrucât, deși a reținut că simpla formulare a unei solicitări de către intimata-pârâtă în sensul modificării prețului energiei electrice nu se încadra în acele ipoteze de modificare automată a prețului convenite de părți, ci presupunea un proces de negociere, a apreciat asupra unui drept arbitrar al intimatei de a impune un preț nou și de a rezilia contractul, în cazul unui dezacord al reclamantei în legătură cu prețul impus.

A mai arătat recurenta-reclamantă că, în măsura în care intimata ar fi apreciat că obligațiile sale contractuale ar fi devenit excesiv de oneroase, aceasta avea la dispoziție mecanismul pus la dispoziție de legiuitor, specific acestor situații, respectiv să dovedească impreviziunea.

Potrivit art. 1270 C. civ.:

"(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

(2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege.."

De asemenea, impreviziunea este reglementată la art. 1.271 din C. civ.:

"(1) Părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației.

(2) Cu toate acestea, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației, instanța poate să dispună:

a) adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;

b) încetarea contractului, la momentul și în condițiile pe care le stabilește.

(3) Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile numai dacă:

a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului;

b) schimbarea împrejurărilor, precum și întinderea acesteia nu au fost și nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului;

c) debitorul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor și nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că și-ar fi asumat acest risc;

d)debitorul a încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului."

Impunerea principiului forței obligatorii în materie contractuală, astfel cum este prevăzut la art. 1.270 C. civ. și reiterat la alin. (1) al art. 1.271 C. civ., își are fundamentul, pe de o parte, în necesitatea asigurării stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice civile, iar, pe de altă parte, în imperativul respectării cuvântului dat (pacta sunt servanda).

Totodată, din dispozițiile legale mai sus redate rezultă că acest principiu nu este privit în mod absolut, intangibil, limitarea lui fiind însă condiționată de îndeplinirea cerințelor prescrise de alin. (2)-(3) ale art. 1.271 C. civ., care reglementează mecanismul impreviziunii ca excepție de la obligativitatea contractului și numai dacă obligația devine excesiv de oneroasă pentru una dintre părți.

În cauza supusă judecății, instanța de apel a reținut că părțile au stabilit, prin contractul de furnizare a energiei electrice, pentru reechilibrarea prestațiilor, un mecanism contractual, convenind, prin art. 9.2 lit. c), un) drept al furnizorului de "a iniția modificarea și/sau completarea prin acte adiționale a contractului de furnizare a energiei electrice atunci când apar elemente noi care necesită modificarea ori completarea prin act adițional a unor clauze din contract", iar, în ipoteza refuzului consumatorului de a-și da acordul la modificarea prețului, intervenea rezilierea unilaterală a contractului, din inițiativa furnizorului, în temeiul art. 13 alin. (2) lit. b) din contract.

În aceste condiții, s-a apreciat, prin hotărârea recurată, că nu pot fi primite susținerile apelantei-reclamante, în sensul că pârâta ar fi trebuit să apeleze la normele de drept comun în materia impreviziunii, pentru a obține, pe cale judiciară, reechilibrarea prestațiilor (art. 1271 C. civ.), întrucât părțile au agreat contractual un astfel de mecanism de surmontare a dificultăților rezultate din modificarea condițiilor tehnico-economice, care excludea intervenția instanței.

Însă, așa cum ambele instanțe de fond au constatat, contractul nu definește, fie și în termeni generali, ce înseamnă modificarea condițiilor tehnico-economice, nu indică caracteristicile modificărilor la care se referă, așa cum o face pentru modificarea circumstanțelor, prin art. 11 alin. (1) din contract, în care include schimbarea condițiilor economice avute în vedere la data încheierii prezentului contract, stabilind că:

"În sensul prezentului contract, prin modificare de circumstanțe se înțelege intrarea în vigoare a unor legi/reglementări, precum și modificarea abrogarea celor existente, introducerea unor noi impozite sau taxe, o schimbare a modalităților de impunere sau taxare, o majorare/diminuare a oricărora dintre impozitele și taxele existente ori o schimbare a metodologiei și a condițiilor economice avute în vedere la data încheierii prezentului contract, privind fundamentarea elementelor utilizate la stabilirea prețului contractual."

Este de menționat că, pentru această ipoteză, a modificării circumstanțelor, care au sau pot avea ca efect modificarea tarifelor reglementate, a prețului energiei reactive, a contribuției pentru cogenerare, certificatelor verzi și cursului accizelor, contractul prevede în mod expres modificarea automată a prețului de contract, de la data intrării în vigoare a modificărilor, fără a fi necesară încheierea unui act adițional.

De asemenea, contractul de furnizare a energiei electrice nr. 7533/22.10.2020 nu circumstanțiază efectele pe care modificarea condițiilor tehnico-economice le-ar produce asupra executării contractului și nici regulile/modalitățile de restabilire a echilibrului contractual, având în vedere că însuși conceptul de reechilibrare a prestațiilor presupune readucerea contractului în situația în care executarea acestuia să fie echitabilă pentru ambele părți, în raport cu obligațiile de care sunt ținute, iar nu impunerea unui preț nou.

Deși instanța de apel a constatat că pentru modificarea prețului garantat, prevăzut în Anexa 2 la contract pentru perioada 22.11.2020-31.12.2021, care includea și tarifele de dezechilibre, ca urmare a modificării condițiilor tehnico-economice care au stat la baza încheierii contractului, pârâta avea nevoie de acordul reclamantei, prin interpretarea dată clauzelor contractuale, în raport cu dispozițiile legale care au fost anterior menționate, a consfințit, sub aparența unui mecanism contractual de echilibrare a prestațiilor, un drept al furnizorului de a impune consumatorului un alt preț, sub sancțiunea rezilierii unilaterale a contractului, în cazul dezacordului acestuia din urmă.

În absența unor clauze contractuale care să contureze un astfel de mecanism, competența de a constata dacă există un dezechilibru contractual și dacă acesta a devenit excesiv de oneros și justifică reechilibrarea contractului aparține instanței de judecată investită să soluționeze o acțiune în adaptarea sau încetarea contractului, în temeiul dispozițiilor art. 1271 C. civ., nicidecum părților. Este de menționat că scopul principal al adaptării contractului pentru impreviziune este echilibrarea contractului, iar numai dacă aceasta nu este posibilă se va pronunța încetarea efectelor contractului, de la momentul și în condițiile concret stabilite de către judecător.

Așadar, contrar celor reținute de instanța de apel, în condițiile în care nicio clauză contractuală sau legală nu atribuie părții dreptul de a efectua o analiză proprie a gradului de onerozitate a obligației ce-i incumbă, nu se poate reține că părțile ar fi agreat un mecanism contractual de reechilibrare a prestațiilor, derogatoriu de la mecanismul legal al impreviziunii, aplicabil în situația modificării condițiilor tehnico-economice.

Pentru aceste considerente, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și în temeiul art. 496 și 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. și va casa decizia atacată, urmând a trimite apelurile spre o nouă judecată la aceeași curte de apel

La rejudecarea cauzei, instanța de apel va avea în vedere, pe lângă aspectele mai sus arătate, și raportul dintre clauzele generale ale contractului de furnizare a energiei electrice și normele specifice din Anexa 2 a aceluiași contract, aplicând regulile de interpretare a acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 631/2023 din 27 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a Ii-a Civilă.

Casează în tot hotărârea atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor, la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2024.