ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1751/2025

HOTĂRÂRE

15.10.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1751/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

La data de 01.02.2024, s-a dispus de către Judecătoria Sectorului 6 București reexaminarea din oficiu a măsurii punerii sub interdicție a pârâtului A..

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 5642 din data de 27.06.2024, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Instanța a reținut incidența prevederilor art. 936 C. proc. civ. și împrejurarea că pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes locuința pe care persoana ocrotită o avea la data introducerii cererii de chemare în judecată, aspect prevăzut în mod expres de dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Arată instanța că noțiunea de domiciliu la care fac trimitere dispozițiile art. 106, art. 91 și art. 89 C. civ. vizează, în sens procedural, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei. Mențiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reședința unei persoane nu au caracter constitutiv în ce privește determinarea acestora, ci numai caracter de evidență a persoanei respective, potrivit art. 91 C. civ.

În cauză, pârâtul se află instituționalizat la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, secția Psihiatrie Cronici Gura Ocniței-Dâmbovița, ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgoviște.

2.2. Prin sentința nr. 727 din data de 12.02.2025, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de petentă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.

Pentru a dispune astfel, instanța a făcut trimitere la prevederile art. 936, art. 114 alin. (1) C. proc. civ., art. 91 C. civ. și a reținut că la data sesizării instanței, persoana ocrotită locuia efectiv pe raza localității Gura Ocniței- fiind instituționalizată la secția de Psihiatrie Cronici Gura Ocniței, județ Dâmbovița- (localitate arondată în aria de competență a Judecătoriei Moreni conform H.G. nr. 1217/29.11.2023), motiv pentru care competența teritorială exclusivă de soluționare a prezentei cereri aparține Judecătoriei Moreni.

2.3. Prin sentința nr. 435 din data de 29.04.2025, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 12.06.2025 Judecătoria Moreni a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 936 C. proc. civ., precum și faptul că din actele dosarului reiese că intimatul A. locuiește în București.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea succesivă a fost determinată de interpretarea diferită, de către instanțele aflate în conflict, a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" în cauza dedusă judecății, cu privire la o persoană pusă sub interdicție, în soluționarea unei cauze având ca obiect reexaminarea din oficiu a măsurii punerii sub interdicție.

Astfel, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut incidența prevederilor art. 936 C. proc. civ. și faptul că pârâtul se află instituționalizat la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, secția Psihiatrie Cronici Gura Ocniței-Dâmbovița ce s-ar afla în circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgoviște.

Pe de altă parte, Judecătoria Târgoviște a reținut că, la data sesizării instanței, persoana ocrotită locuia efectiv pe raza localității Gura Ocniței (localitate arondată în aria de competență a Judecătoriei Moreni conform H.G. nr. 1217/29.11.2023), cu caracter de stabilitate, astfel că a apreciat că în cauză competența teritorială exclusivă de soluționare a prezentei cereri aparține Judecătoriei Moreni.

Învestită prin declinare, Judecătoria Moreni a reținut că din actele dosarului reiese că pârâtul A. locuiește în București, Bd. x, astfel că a declinat soluționarea prezentei cauze în favoarea instanței inițial învestite, Judecătoria Sectorului 6 București.

În speță, se constată că Judecătoria Sectorului 6 București a fost învestită, în 16.04.2013, cu cererea formulată de reclamanta B. prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună punerea sub interdicție a pârâtului A., cauza fiind înregistrată sub nr. x/2013.

Prin sentința nr. 8775/24.10.2013 pronunțată în dosarul nr. x/2013, Judecătoria Sectorului 6 București a admis cererea reclamantei, a dispus punerea sub interdicție a pârâtului A. și a numit-o pe reclamantă în calitate de tutore al pârâtului.

Ulterior, în 01.02.2024, în aplicarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 140/2022, Judecătoria Sectorului 6 București s-a sesizat din oficiu cu privire la reexaminarea măsurii punerii sub interdicție a intimatului A., sens în care a fost constituit prezentul dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 140/2022, persoanele aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi sub interdicție judecătorească vor fi supuse, în ceea ce privește starea și capacitatea lor și măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispozițiilor Legii nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin această lege, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că, în acest scop, instanțele judecătorești, din oficiu sau la cerere, vor reexamina toate măsurile de punere sub interdicție judecătorească și, după caz, vor dispune: a) înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile de ocrotire prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare; b) ridicarea acesteia, dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pentru instituirea unei măsuri de ocrotire.

În mod corelativ, prevederile art. 105 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, prevăd că pe toată durata măsurilor de ocrotire, actele procesuale referitoare la exercitarea atribuțiilor instanței de tutelă se efectuează în același dosar, repartizat aleatoriu unui complet specializat pentru judecarea cauzelor cu minori și de familie, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, cererile sau plângerile referitoare la măsurile de ocrotire se înregistrează ca dosare asociate, cu excepția acțiunilor în anulare, care se înregistrează ca dosare distincte și se repartizează aleatoriu. După soluționarea definitivă a acestor cauze, dosarele se atașează la dosarul inițial.

Drept urmare, având în vedere obiectul prezentei cauze, de reexaminare ex officio a măsurilor de ocrotire dispuse în cadrul dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Sectorului 6 București, precum și temeiul juridic al litigiului pendinte, respectiv art. 20 din Legea nr. 140/2022, se constată că, în speță, instanța de tutelă a fost deja fixată prin sentința nr. 8775/24.10.2013 și anume Judecătoria Sectorului 6 București, aspect rămas câștigat judecății și în prezenta pricină, privită ca unitară din perspectiva dispozițiilor regulamentare anterior menționate.

Astfel, în scopul fixării competenței teritoriale, este necesar a se avea în vedere, pe de o parte, instanța care a pronunțat cererea de punere sub interdicție judecătorească a pârâtului și, pe de altă parte, necesitatea unității procedurii judiciare, cu consecința extinderii competenței instanței care a încuviințat cererea de punere sub interdicție asupra măsurilor ulterioare aflate în directă legătură cu aceasta.

Așa fiind, se reține, totodată, că jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă indicată de Judecătoria Sectorului 6 București (Decizia nr. 669/2021, Decizia nr. 1022/2021) este inadecvată cazului particular dedus judecății ce are ca obiect reexaminare din oficiu a măsurii punerii sub interdicție, în aplicarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 140/2022, (și nu "punere sub interdicție"), relevante din această perspectivă fiind Decizia nr. 1404 din 22 mai 2024, Decizia nr. 2695 din 26 noiembrie 2024, Decizia nr. 813 din 26 martie 2025, Decizia nr. 1525 din 18 septembrie 2025.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.