ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1613/2024

HOTĂRÂRE

12.06.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1613/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 28.11.2023 sub nr. x/2023, petentul A. a solicitat numirea sa în calitate de curator al numitei B., în vederea îngrijirii, ridicării drepturilor bănești, administrării bunurilor și veniturilor acesteia.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 178-186 C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 1183/19.02.2024, Judecătoria Sector 5 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

A reținut instanța că, potrivit actelor dosarului, persoana ocrotită, bolnava B., nu locuiește efectiv la adresa din cartea de identitate, respectiv București, ci este internată pe o perioadă nedeterminată la Centrul Medical C., situat în județul Buzău.

Cauza de față, având ca obiect curatelă, vizează o măsură de ocrotire a persoanei fizice, în sensul art. 106 C. civ., astfel încât competența revine instanței de tutelă în a cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.

Noțiunea de domiciliu astfel cum este reglementată de art. 89 și art. 91 C. civ., vizează, în sens procedural, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei. Mențiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reședința unei persoane nu au caracter constitutiv în ce privește determinarea acestora, ci numai caracter de evidență a persoanei respective, potrivit art. 91 C. civ.. Astfel, în sens procesual, noțiunea de domiciliu sau reședință vizează locuința efectivă a persoanei respective, iar nu adresa pe care aceasta o are menționată în cuprinsul cărții de identitate.

Întrucât adresa la care locuiește efectiv persoana referitor la care se solicită instituirea curatelei se află în prezent în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buzău, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

Prin sentința nr. 2694/09.05.2024, Judecătoria Buzău a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că în speță adresa cu privire la care există prezumția legală că intimata și-a manifestat intenția de a își stabili domiciliul este cea menționată în cuprinsul cărții de identitate, respectiv în București, Calea x, adresă indicată și în cererea de chemare în judecată și unde a locuit intimata până la cazarea sa într-un centru special.

Prin urmare, instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată este cea în raza căreia se află domiciliul înscris în cartea de indentitate, respectiv, Judecătoria Sector 5 București.

Faptul că la momentul admiterii excepției de necomptență teritorială de către Judecătoria Sectorului 5 București, intimata se regăsea internată în Centrul Medical C. din comuna Mărăcineni, județul Buzău, în circumscripția Judecătoriei Buzău, nu poate fi asimilată noțiunii de domiciliu la care face referire art. 114 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., câtă vreme nu a fost probată intenția acesteia de a-și stabili domiciliul la unitatea unde este cazat, conform art. 89 C. civ., iar internarea reprezintă o măsură de protecție care poate înceta.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, pentru următoarele argumente:

Prin cererea introductivă de instanță, petentul A. a solicitat, în calitate de fiu, numirea sa drept curator al intimatei B., în vederea îngrijirii, ridicării drepturilor bănești, administrării bunurilor și veniturilor acesteia, motivat de situația specială în care se regăsește intimata datorită afecțiunilor de care suferă.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 178-186 C. civ.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 178 C. civ., În afară de cazurile prevăzute de lege, instanța de tutelă poate institui curatela: a) dacă, din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, o persoană, deși capabilă, nu poate, personal, să își administreze bunurile sau să își apere interesele în condiții corespunzătoare și, din motive temeinice, nu își poate numi un reprezentant sau un administrator; b) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deși capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare; c) dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general; d) dacă o persoană a dispărut fără a exista informații despre ea și nu a lăsat un mandatar sau un administrator general.

Cu privire la instanța competentă a soluționa cererea de instituire a curatelei, art. 179 C. civ. reține că aceasta este a) în cazul prevăzut la art. 178 lit. a), instanța de la domiciliul persoanei reprezentate; b) în cazul prevăzut la art. 178 lit. b), fie instanța de la domiciliul persoanei reprezentate, fie instanța de la locul unde trebuie luate măsurile urgente; c) în cazurile prevăzute la art. 178 lit. c) sau d), instanța de la ultimul domiciliu din țară al celui lipsă ori al celui dispărut.

Dispozițiile legale anterior menționate trebuie coroborate și cu cele ale art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Astfel cum este reglementat în art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde acesta declară că își are locuința principală.

Art. 91 din același act normativ prevede că Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Înalta Curte reține că noțiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege enunțate mai sus vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei. Așadar, această noțiune trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuiește efectiv.

În cauză, intimata este internată pe o perioadă nedeterminată la Centrul Medical C., unitate situată în Comuna Mărăcineni, Șos. E 85 nr. 49, județul Buzău.

Această situație rezultă atât din susținerile petentului consemnate în cererea de chemare în judecată, dar și din Adeverința nr. x/09.11.2023 emisă de Centrul Medical C., potrivit căreia intimata este internată în această unitate din data de 27.09.2023 (anterior datei de 28.11.2023, data înregistrării acțiunii), din referatul medical emis de medicul specialist psihiatru din cadrul Centrului Medical C. la data de 27.11.2023, din Adeverința de internare nr. 358/18.12.2023, din Referatul de anchetă socială nr. 706/12.02.2024 întocmit de către Primăria comunei Mărăcineni la solicitarea instanței de judecată .

În raport cu aceste împrejurări, în stabilirea competenței, Înalta Curte va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, având în vedere că intimata se află pentru o perioadă nedeterminată în centrul de îngrijire, nefiind beneficiara unei internări obișnuite, ci a uneia impuse de deficiențele cauzate de boala de care aceasta suferă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Buzău.