ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2363/2024

HOTĂRÂRE

30.10.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2363/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 30 octombrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța în data de 31.01.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., instituirea măsurii tutelei speciale față de pârâtă, pentru o perioadă de 5 ani și numirea reclamantei în calitate de tutore.

În drept, au fost invocate prevederile art. 164 și urm. C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 3047/09.04.2024, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

A reținut instanța că în speță sunt incidente prevederile art. 936 C. proc. civ., care se coroborează cu cele ale art. 114 alin. (1) din același act normativ, astfel încât cererile privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

A mai reținut, totodată, că noțiunea de domiciliu la care face trimitere art. 87 C. civ., vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită și urmărește asigurarea respectării dreptului la apărare și facilitarea administrării probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Drept urmare, cum cadrul factual relevat atât de reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, cât și din înscrisul constând în contractul de prestări servicii nr. x/14.09.2023 atestă că pârâta se află internată în centrul de îngrijire vârstnici C. din București, instanța a reținut ca revenind Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a pricinii, în raport cu locuința efectivă a pârâtei.

Prin sentința nr. 7083/11.09.2024, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că pentru stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, sunt incidente prevederile art. 114 C. proc. civ., referitoare la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, și anume domiciliul pârâtei B. din Constanța, județul Constanța.

A reținut, totodată, și că în cererile având ca obiect tutelă specială, nu poate fi avută în vedere ca reședință un cămin în care este internată o persoană incapabilă, ci domiciliul stabil din cartea de identitate.

De asemenea, a mai reținut și că, în conformitate cu prevederile art. 89 C. civ., pentru a se putea raporta la reședința persoanei ocrotite, și nu la domiciliul prevăzut de cartea de identitate, trebuie avută în vedere intenția persoanei în cauză de a-și stabili locuința principală în alt loc decât cel prevăzut în buletin.

Or, în cauzele având ca obiect tutelă specială, având în vedere lipsa discernământului interzisului, care a condus tocmai la solicitarea instituirii unei măsuri de protecție, nu se poate considera că acesta a avut intenția de a se stabili într-un centru specializat, respectiv de a-și alege reședința principală acolo, motiv pentru care a apreciat că nu se poate considera că, ținând seama de dispozițiile legale de reglementează noțiunea de reședință și de locuință de fapt, respectivul cămin în care este internată o persoană este reședința acesteia.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a noțiunii de "domiciliu al persoanei ocrotite", în sensul prevederilor art. 936 C. proc. civ. coroborate cu art. 114 alin. (1) din același cod.

Astfel, Judecătoria Constanța a reținut în motivarea soluției de declinare a competenței faptul că, în accepțiunea C. civ., prin aceasta se înțelege adresa unde se găsește în fapt pârâta, a cărei ocrotire se solicită în speță, având în vedere scopul reglementării competenței în această materie, de asigurare a respectării dreptului la apărare și a facilitării administrării probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Drept urmare, a apreciat că pentru stabilirea competenței teritoriale se are în vedere locuința efectivă a pârâtei, în speță aceasta fiind internată în centrul de îngrijire vârstnici C. din București.

Pe de altă parte, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că pârâta își are locuința statornică, potrivit mențiunilor din cuprinsul cărții sale de identitate, în Constanța, Aleea x, jud. Constanța.

Totodată, a reținut și că în cauzele având ca obiect tutelă specială, având în vedere lipsa discernământului interzisului, care a condus tocmai la solicitarea instituirii unei măsuri de protecție, nu se poate considera că acesta a avut intenția de a se stabili într-un centru specializat, respectiv de a-și alege reședința principală acolo.

În cauză, se constată că reclamanta a dedus, spre soluționare, în data de 31.01.2024, o acțiune prin care a solicitat instituirea măsurii tutelei speciale față de mama sa, B., pentru o perioadă de 5 ani, și numirea sa în calitate de tutore a acesteia, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 164 și urm. C. civ.

A arătat reclamanta că pârâta, în vârstă de 73 de ani, este diagnosticată cu demență Alzheimer, formă severă, având, totodată mai multe afecțiuni de sănătate, fiind nedeplasabilă, aceasta fiind internată în centrul de îngrijire vârstnici C., cu sediul în București, sens în care a anexat contractul de prestări servicii în cadrul căminului C. nr. 175, încheiat din data 14.09.2023, pentru o perioadă nedeterminată.

Potrivit alin. (1) al art. 164 C. civ., indicat ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăților mintale, temporare sau permanente, parțiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale și psihosociale, și care are nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinței sale poate beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea capacității sale civile, în condiții de egalitate cu celelalte persoane.

În ce privește competența de soluționare a unei astfel de acțiuni, dispozițiile art. 936 C. proc. civ. statuează că cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Totodată, art. 87 C. civ. prevede că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale enunțate rezultă că noțiunea domiciliu la care face trimitere art. 87 C. civ. vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, urmărind asigurarea respectării dreptului la apărare și facilitarea administrării probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Prin urmare, noțiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința înscrisă în actul de identitate, ci adresa unde partea locuiește efectiv.

Drept urmare, chiar dacă în cartea de identitate a pârâtei este înscris un domiciliu aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Constanța, în fapt, rezultă că la data introducerii cererii de chemare în judecată (31.01.2024), pârâta locuia efectiv în raza sectorului 1, București, fiind beneficiara unei internări impuse tocmai de deficiențele cauzate de boala de care aceasta suferă, pe o perioadă nedeterminată.

Or, ținând cont de scopul reglementării măsurii tutelei reglementate de prevederile art. 164 C. civ., de ocrotire a unei persoane vulnerabile, care nu se poate îngriji de interesele sale, precum și de necesitățile probatorii și la măsurile speciale ce trebuie dispuse în cauză, se constată că domiciliul persoanei ocrotite este la locul la care aceasta se găsește efectiv, în speță acesta fiind, la data demarării demersului judiciar, cel din București.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.