ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1499/2025

HOTĂRÂRE

17.09.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1499/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistată pe rolul Judecătoriei Constanța, secția I civilă în 09.04.2025, sub nr. x/2025, petenta A., în calitate de curator al majorului bolnav B., a solicitat numirea curatorului special C. pentru majorul bolnav B. și autorizarea întocmirii actelor premergătoare emiterii certificatului de moștenitor de pe urma defunctului D..

În drept, au fost invocate prevederile art. 144, art. 145, art. 150 alin. (3), art. 171 alin. (2), art. 180 C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 5988/30.04.2025, Judecătoria Constanța, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

A reținut instanța că, prin sentința civilă nr. 40/08.01.2025, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2023, s-a dispus instituirea tutelei speciale față de persoana ocrotită B., iar petenta A. a fost numită în calitate de tutore.

De asemenea, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată (instituirea unei măsuri de orcotire a persoanei fizice, în sensul art. 106 C. civ.), a reținut incidența prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Referitor la noțiunea de "domiciliu", a constatat că aceasta vizează, în sens procedural, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Raportând aceste considerente la situația de fapt relevată de petentă, conform căreia persoana ocrotită nu locuiește la adresa de domiciliu, fiind instituționalizată în cadrul Spitalului pentru Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Săpoca - Sediul Ojasca începând cu anul 2018, a stabilit că revine Judecătoriei Buzău competența de soluționare a pricinii.

Prin sentința nr. 4580/14.07.2025, Judecătoria Buzău, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, în fapt, prin sentința nr. 10512/04.10.2019, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2018, s-a dispus instituirea curatelei pentru numitul B., fiind numită curator numita A., iar ulterior, prin sentința nr. 40/08.01.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Constanța, reexaminând măsura punerii sub interdicție a intimatului B., a dispus înlocuirea măsurii de ocrotire a punerii sub interdicție, cu măsura tutelei speciale pentru o perioadă de 15 ani și numirea în calitate de tutore pe A..

De asemenea, a mai reținut și că prin sentința nr. 4553/26.04.2024, pronunțată în dosarul x/2018, Judecătoria Constanța a respins o solicitare similară celei ce formează obiectul judecății în prezentul dosar.

A mai arătat și că, la momentul dispunerii de către Judecătoria Constanța a primei măsuri de protecție privindu-l pe numitul B., prin sentința civilă nr. 10512/04.10.2019, acesta se afla deja internat la Spitalul pentru Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Săpoca, iar Judecătoria Constanța, soluționând atât prima cerere, cât și cererile subsecvente privitoare la persoana ocrotită, și-a însușit calitatea de instanță de tutelă.

Raportat la obiectul pricinii, a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) C. civ., art. 114 alin. (1) C. proc. civ., precum și cele ale art. 171 C. civ. raportate la art. 137 C. civ., potrivit cărora persoana ocrotită are domiciliul la tutorele desemnat.

Astfel, față de aceste prevederi și de situația că Judecătoria Constanța s-a pronunțat până în prezent asupra tuturor cererilor având ca obiect măsuri de ocrotire a numitului B. (instituire curatelă, autorizări date tutorelui, reexaminare punere sub interdicție), chiar dacă acesta se afla de la început internat la o instituție medicală din județul Buzău, a constatat că instanța de tutelă nu ar trebui să se schimbe de-a lungul procedurilor referitoare la persoana ocrotită, prin analogie cu competența instanței de executare, care nu se schimbă dacă debitorul își modifică domiciliul pe parcursul procedurii execuționale și cu situația de drept comun, reglementată de dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., când competența rămâne câștigată cauzei chiar dacă, ulterior sesizării instanței, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.

În plus, față de cele mai sus evocate, instanța a apreciat că în vederea asigurării continuității, este preferabil ca toate cauzele privind persoana ocrotită să fie judecate de instanța de tutelă care s-a pronunțat inițial asupra măsurii.

Ca atare, a reține că, în cauză, conform actelor din dosar, persoana ocrotită are domiciliul la adresa din județ Constanța.

Prin urmare, față de aceste dispoziții exprese, care instituie un criteriu legal de stabilire a domiciliului persoanei ocrotite, a stabilit că nu pot fi avute în vedere, pentru stabilirea competenței teritoriale, alte elemente, cum ar fi locul situării în fapt, la un moment dat, al persoanei ocrotite.

Din această perspectivă, a apreciat și că simpla împrejurare că intimatul se află internat la Spitalul pentru Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Săpoca nu poate echivala cu schimbarea domiciliului persoanei ocrotite la această adresă, în condițiile în care legiuitorul a reglementat criterii obiective, exprese, conform dispozițiilor art. 171 C. civ. raportate la art. 137 C. civ.

Pe cale de consecință, a reținut că revine Judecătoriei Constanța competența de soluționare a pricinii.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru considerentele expuse în continuare:

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a regulilor procedurale din materia cererilor privind ocrotirea persoanei fizice.

Astfel, Judecătoria Constanța a reținut în motivarea soluției de declinare a competenței teritoriale faptul că, în accepțiunea C. civ., prin noțiunea de "domiciliu", se înțelege adresa unde se găsește în fapt intimatul a cărui ocrotire se solicită în speță, având în vedere scopul reglementării competenței în această materie, de asigurare a respectării dreptului la apărare și a facilitării administrării probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Drept urmare, a apreciat că pentru stabilirea competenței teritoriale se are în vedere locuința efectivă a intimatului a cărui ocrotire se solicită în speță, acesta fiind internat în Spitalul pentru Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Săpoca.

Pe de altă parte, Judecătoria Buzău a apreciat că spitalul în care intimatul era internat ocazional, cu caracter temporar, la data sesizării instanței de judecată, nu poate reprezenta o "locuință în fapt" a acestuia și nu poate determina competența de soluționare a cauzei, care se determină prin raportare la domiciliu stabil al intimatului, situat în comuna Nicolae Bălcescu, sat Nicolae Bălcescu, județ Constanța (conform copiei cărții de identitate aflate la dosarul Judecătoriei Constanța).

În speță, se constată că petenta reclamanta A., în calitate de curator al majorului bolnav B., a solicitat numirea curatorului special C. pentru majorul bolnav B. și autorizarea întocmirii actelor premergătoare emiterii certificatului de moștenitor de pe urma defunctului D., cererea fiind întemeiată pe prevederile art. 144, art. 145, art. 150 alin. (3), art. 171 alin. (2), art. 180 C. civ.

A arătat petenta că atât ea, cât și majorul bolnav B., aflat internat la Spitalul pentru Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Săpoca, au drepturi proprii în ceea ce privește succesiunea defunctului D., tatăl persoanei ocrotite și fost soț al petentei.

În ceea ce privește competența de soluționare a unei astfel de acțiuni, dispozițiile art. 107 alin. (1) C. civ. stabilesc că "procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutelă".

Or, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Rezultă, așadar, că noțiunea de domiciliu subliniază împrejurarea că acesta se află acolo unde persoana "declară" că își are locuința principală, iar în cazul stabilirii sau schimbării domiciliului, o astfel de împrejurare operează atunci când persoana se mută într-un anumit loc "cu intenția" de a avea acolo locuința principală.

Or, în speță, adresa cu privire la care există prezumția legală că intimatul B. și-a manifestat intenția de a-și stabili domiciliul este cea menționată în cuprinsul cărții sale de identitate, respectiv în comuna Nicolae Bălcescu, sat Nicolae Bălcescu, județ Constanța.

În aceste circumstanțe, la stabilirea instanței competente să soluționeze cererea de chemare în judecată pendinte, se va avea în vedere domiciliul persoanei ocrotite, astfel cum este menționat în cel din urmă act de identitate al acestuia, iar nu locul unde aceasta se găsește vremelnic, ca urmare a internării sale în vederea beneficierii de asistență medicală de specialitate.

Nelipsit de relevanță, din perspectiva analizată, este și faptul că, prin sentința nr. 10512/04.10.2019, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2018, s-a dispus instituirea curatelei pentru numitul B., fiind numită curator numita A., iar ulterior, prin sentința nr. 40/08.01.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Constanța, reexaminând măsura punerii sub interdicție a intimatului B., a dispus înlocuirea măsurii de ocrotire a punerii sub interdicție, cu măsura tutelei speciale pentru o perioadă de 15 ani și numirea în calitate de tutore pe A..

Față de aceste împrejurări, în speță devin incidente, totodată, și prevederile art. 171 C. civ. raportate la art. 137 C. civ., potrivit cărora persoana ocrotită are domiciliul la tutorele desemnat, în speță, petenta A. figurând, de asemenea, cu domiciliul în județ Constanța (conform copiei cărții de identitate aflate la dosarul Judecătoriei Constanța), aspect de natură, la rândul său, a atrage competența de soluționare a pricinii de către Judecătoria Constanța.

Astfel, date fiind soluțiile pronunțate cu privire la intimatul B. (instituționalizat și la acea dată la Spitalului pentru Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Săpoca) în dosarele nr. x/2018 (având ca obiect punere sub interdicție) și nr. 28239/212/2023 (având ca obiect reexaminare punere sub interdicție), de către Judecătoria Constanța, instanță care a instituit măsura tutelei, tot acesteia îi revine competența și de a autoriza încheierea actelor de dispoziție în numele intimatului (conform art. 145 C. civ.) și de a realiza controlul efectiv și continuu asupra modului în care tutorele își îndeplinește atribuțiile cu privire la persoana ocrotită și bunurile acesteia (conform art. 151 C. civ.).

Reiese, așadar, că, în speță, instanța de tutelă a fost deja fixată prin soluțiile pronunțate în pricinile anterior relevate, respectiv Judecătoria Constanța, aspect ce se repercutează cu depline efecte și în privința prezentei cauze, privită ca unitară din perspectiva dispozițiilor legale anterior menționate.

Mai mult, se constată și că, în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Constanța, învestită fiind cu soluționarea unei cereri formulate de aceeași petentă (în calitatea sa de curator al majorului bolnav B.), de numire a unui curator special și de autorizare a dezbaterii succesorale de pe urma defunctului D. (similar cu litigiul pendinte), a reținut, prin sentința nr. 4553/26.04.2024 (definitivă prin decizia nr. 1030/27.09.2024 a Tribunalului Constanța, secția I civilă), că este competentă general, material și teritorial să soluționeze o cauză cu un astfel de obiect.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.