ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 230/2024

HOTĂRÂRE

31.01.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 230/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

I. Obiectul cererii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, secția civilă sub nr. x/2022 la data de 12 iulie 2022, petenta A. a solicitat punerea sub interdicție (ocrotire) a fratelui său, intimatul B., și numirea acesteia în calitate de tutore al intimatului.

Cererea nu a fost motivată în drept.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1 Prin sentința civilă nr. 3800/2023 din 19 iulie 2023, Judecătoria Brăila, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță învestită cu soluționarea litigiului a aplicat dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

De asemenea, a reținut incidența dispozițiilor art. 936 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale cu privire la o persoană se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Astfel, constatând că intimatul are domiciliul în mun. Constanța, a apreciat că instanța căreia îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze este Judecătoria Constanța.

2.2 Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Constanța, secția civilă a pronunțat sentința nr. 11403 din 28 noiembrie 2023, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, secția civilă.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivare s-a reținut incidența dispozițiilor art. 936 C. proc. civ., precum și cele ale dispozițiilor art. 114 alin. (1) din același Cod.

Totodată, s-a reținut că pe parcursul judecății a intrat în vigoarea Legea nr. 140 din 17 mai 2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 500 din 20 mai 2022 (în vigoare din data de 18 august 2022), articolul 936 C. proc. civ. (redat de Judecătoria Brăila) având un conținut identic sub aspectul instanței căreia îi revine competența de soluționare a cauzei.

Însă, separat de incidența acestor prevederi legale, a reținut și cele reglementate prin art. 107 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.

Astfel, instanța a notat că la momentul sesizării Judecătoriei Brăila, în data de 12.07.2022, intimatul B. avea domiciliul în sat Chișcani, comuna Chișcani, jud. Brăila, iar schimbarea domiciliului a avut loc pe parcursul procesului, începând cu data de 22.05.2023 (copie CI – dosar Judecătoria Brăila), când intimatul și-a stabilit domiciliul în municipiul Constanța.

Drept urmare, a apreciat că determinarea instanței competente să soluționeze cererea de instituire a unei măsuri de ocrotire se realizează prin raportare la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar nu ulterior, chiar dacă pe parcursul procesului apar modificări referitoare la domiciliul pârâtului, fiind astfel competentă să judece prezenta cerere Judecătoria Brăila, secția civilă.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie solicitarea petentei A. de punere sub interdicție a fratelui său, intimatul B., și numirea acesteia în calitate de tutore al intimatului.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Brăila și Judecătoria Constanța și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, făcând aplicarea acelorași dispoziții legale, respectiv art. 936 și art. 114 alin. (1) C. proc. civ., însă Judecătoria Constanța a reținut și incidența prevederilor art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Se reține că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, prezenta cauză se referă la instituția tutelei, reglementată de Titlul al III-lea din C. civ., intitulat "Ocrotirea persoanei fizice".

Art. 107 alin. (1) C. proc. civ. prevede că procedurile privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare "instanță de tutelă".

Potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

În conformitate cu prevederile legale enunțate, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, competența exclusivă reglementată de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. având caracter de ordine publică.

Totodată, dispozițiile art. 936 C. proc. civ. instituie o normă specială de competență teritorială absolută în materia punerii sub interdicție, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că privește capacitatea persoanei fizice. Astfel, competența de soluționare a cererii de punere sub interdicție a unei persoanei aparține numai instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Chestiunea de drept care a generat ivirea prezentului conflict de competență privește interpretarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o articolelor de lege incidente în ceea ce privește determinarea instanței competente, prin raportare la domiciliul părții la data sesizării instanței de judecată.

Noțiunea de domiciliu este definită de dispozițiile art. 87 din C. civ. potrivit căruia: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

Reiese că domiciliul intimatului este cel care figurează în cuprinsul buletinului de identitate, loc în care aceasta a și locuit efectiv la data sesizării instanței, astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului.

Conform copiei actului de identitate al intimatului, aflată la dosarul Judecătoriei Brăila, intimatul avea domiciliul, la data sesizării instanței, 12.07.2022, în jud. Brăila, com. Chișcani, sat Chișcani, pe raza teritorială a Judecătoriei Brăila. Schimbarea domiciliului a avut loc pe parcursul procesului, începând cu data de 25.05.2023 (copie CI, dosar Judecătoria Brăila), când intimatul și-a stabilit domiciliul în municipiul Constanța.

Determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecații trebuie făcută prin raportare la data formulării acțiunii, respectiv 12 iulie 2022, iar nu ulterior, chiar dacă intervin modificări în ceea ce privește domiciliul părților în cauză, în acest sens fiind și dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că: "Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul".

Prin urmare, prevederile art. 936 C. proc. civ. coroborate cu cele ale alin. (2) al art. 107 din același cod reglementează expres momentul determinării instanței competente, respectiv acela al sesizării instanței, astfel că, în situația de față, sunt nerelevante orice schimbări ulterioare referitoare la domiciliul intimatului.

Ca atare, din interpretarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., schimbarea domiciliului intimatului, domiciliu care a atras competența unei anumite instanțe, cum este în cazul de față, nu poate determina declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței în circumscripția căreia se află noul domiciliu/noua reședință a acestuia, astfel că schimbarea ulterioară a reședinței sau a domiciliului nu poate avea efecte decât asupra locului citării părții, conform dispozițiilor art. 172 C. proc. civ., instanța inițial învestită rămânând competentă să soluționeze cauza.

Pentru argumentele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, ca instanță în raza căreia se afla, la data sesizării instanței, domiciliul persoanei a cărei punere sub interdicție se solicită.