ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2301/2025

Ședința publică din data de 9 decembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin sentința civilă nr. 1286/2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013 Judecătoria Suceava a admis cererea de chemare în judecată formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimatul B., fiind dispusă punerea sub interdicție a intimatului B. iar petenta A. fiind numită în calitate de tutore al persoanei ocrotite.

La data de 06.09.2023, în temeiul art. 20 alin. (6) din Legea nr. 140/2022, pe rolul Judecătoriei Suceava, secția civilă a fost înregistrată, din oficiu, cauza nr. 8616/314/2023, având ca obiect reexaminare punere sub interdicție a intimatului B., în vederea verificării subzistenței motivelor care au stat la baza punerii sub interdicție a acestuia.

2.1 Prin sentința civilă nr. 1252 din data de 28.03.2024, Judecătoria Suceava, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe intimatul B., în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Suceava a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 87 și 92 alin. (4) din C. civ., concluzionând că, față de situația că domiciliul persoanei puse sub interdicție este la reprezentantul său legal, iar din actele dosarului rezultă că domiciliul persoanei ocrotite se află în comuna Prejmer, județ Brașov, Judecătoria Brașov este instanța competentă pentru soluționarea cauzei.

2.2 Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Brașov a pronunțat sentința civilă nr. 5970 din data de 27.06.2025, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat compentența de soluționare a cauzei privind pe intimatul B., în favoarea Judecătoriei Suceava.

În motivare, Judecătoria Brașov a prezentat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia nr. 1980/30.09.2015 a secției I civilă și deciziile nr. 926/03.05.2022, 1764/05.10.2022 și nr. 1779/06.10.2022, aceste din urmă decizii atribuind un sens mai larg noțiunii de "domiciliu", fiind statuat că, în condițiile în care mențiunile cuprinse în cartea de identitate a persoanei puse sub interdicție nu corespund cu locuința efectivă a acesteia, domiciliul persoanei puse sub interdicție este la locul la care aceasta se găsește efectiv.

Judecătoria Brașov a concluzionat că, față de locul unde se găsește persoana a cărei ocrotire se solicită, prin raportare la dispozițiile art. 114 C. proc. civ., art. 87 din C. civ., dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. și H.G. nr. 1217/2023, Judecătoria Suceava este competentă să soluționeze prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul negativ de competență conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea reciprocă a fost determinată de interpretarea diferită, de către instanțele aflate în conflict, a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" în cauza dedusă judecății, cu privire la o persoană pusă sub interdicție și care se află internată într-un centru de recuperare.

Astfel, Judecătoria Suceava a reținut că, în cauză, prezintă relevanță, din punct de vedere procedural, domiciliul persoanei ocrotite care, potrivit art. 92 alin. (4) din C. civ., este stabilit la reprezentantul său legal, în timp ce Judecătoria Brașov a reținut că trebuie să se acorde prevalență locuinței efective a persoanei ocrotite.

În speță, se constată că, prin sentința civilă nr. 1286/2014 pronunțată în dosarul nr. x/2013 Judecătoria Suceava, a fost admisă cererea petentei A. și s-a dispus punerea sub interdicție a intimatului B..

Ulterior, în data de 06.09.2023, în aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, Judecătoria Suceava s-a sesizat din oficiu cu privire la reexaminarea măsurii punerii sub interdicție a intimatului B., sens în care a fost constituit prezentul dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 140/2022, persoanele aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi sub interdicție judecătorească vor fi supuse, în ceea ce privește starea și capacitatea lor și măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispozițiilor Legii nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin această lege, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că, în acest scop, instanțele judecătorești, din oficiu sau la cerere, vor reexamina toate măsurile de punere sub interdicție judecătorească și, după caz, vor dispune: a) înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile de ocrotire prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare; b) ridicarea acesteia, dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pentru instituirea unei măsuri de ocrotire.

În mod corelativ, prevederile art. 105 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, prevăd că pe toată durata măsurilor de ocrotire, actele procesuale referitoare la exercitarea atribuțiilor instanței de tutelă se efectuează în același dosar, repartizat aleatoriu unui complet specializat pentru judecarea cauzelor cu minori și de familie, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, cererile sau plângerile referitoare la măsurile de ocrotire se înregistrează ca dosare asociate, cu excepția acțiunilor în anulare, care se înregistrează ca dosare distincte și se repartizează aleatoriu. După soluționarea definitivă a acestor cauze, dosarele se atașează la dosarul inițial.

Drept urmare, având în vedere obiectul prezentei cauze, de reexaminare ex officio a măsurilor de ocrotire dispuse în cadrul dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Suceava, precum și temeiul juridic al litigiului pendinte, respectiv art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, se constată că, în speță, instanța de tutelă a fost deja stabilită prin sentința civilă nr. 1286/2014, și anume Judecătoria Suceava, aspect rămas câștigat judecății și în prezenta pricină, privită ca unitară din perspectiva dispozițiilor regulamentare anterior menționate.

Astfel, în scopul fixării competenței teritoriale, este necesar a se avea în vedere, pe de o parte, instanța care a pronunțat cererea de punere sub interdicție judecătorească a pârâtului și, pe de altă parte, necesitatea rațiunii de unitate a hotărârii judecătorești, ca o consecință a extinderii competenței instanței care a încuviințat cererea de punere sub interdicție asupra tuturor procedurilor ulterioare aflate în directă legătură cu aceasta.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, instanța de tutelă stabilită la momentul instituirii măsurii punerii sub interdicție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2025.