ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 209/2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

La 12 iunie 2023, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, Judecătoria Brașov s-a sesizat, din oficiu, cu privire la reexaminarea măsurii punerii sub interdicție a lui A.

Prin sentința civilă nr. 774 din 6 februarie 2024, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către Ministerul Public, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Buhuși, reținând incidența în cauză a art. 20 alin. (1) din Legea nr. 140/2022 și art. 936 art. 92 alin. (4) și art. 114 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că locuința tutorelui se află în comuna (...), aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buhuși.

Prin sentința civilă nr. 661 din 14 octombrie 2024, Judecătoria Buhuși a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Brașov, reținând incidența în cauză a art. 20 alin. (1) din Legea nr. 140/2022 și art. 936 art. 92 alin. (4) și art. 114 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că domiciliul tutorelui se află în municipiul Brașov.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Buhuși a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Brașov.

La 2 aprilie 2008, Judecătoria Brașov a fost învestită cu cererea formulată de către reclamantul B, prin care a solicitat punerea sub interdicție a lui A, fiind format dosarul nr. x/197/2008. Prin sentința civilă nr. 5887 din 10 iunie 2008, Judecătoria Brașov a admis această cerere și a dispus punerea sub interdicție a lui A.

La 12 iunie 2023, în baza art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, Judecătoria Brașov s-a sesizat din oficiu cu privire la reexaminarea măsurii punerii sub interdicție a lui A, constituindu-se prezentul dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 140/2022: „(1) Persoanele aflate, la data intrării în vigoare a prezentei legi, sub interdicție judecătorească vor fi supuse, în ceea ce privește starea și capacitatea lor și măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispozițiilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin această lege. (2) În acest scop, instanțele judecătorești, din oficiu sau la cerere, vor reexamina toate măsurile de punere sub interdicție judecătorească și, după caz, vor dispune: a) înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile de ocrotire prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare; b) ridicarea acesteia, dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pentru instituirea unei măsuri de ocrotire.

Conform prevederilor art. 105 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022: „(1) Pe toată durata măsurilor de ocrotire, actele procesuale referitoare la exercitarea atribuțiilor instanței de tutelă se efectuează în același dosar, repartizat aleatoriu unui complet specializat pentru judecarea cauzelor cu minori și de familie. (2) Cererile sau plângerile referitoare la măsurile de ocrotire se înregistrează ca dosare asociate, cu excepția acțiunilor în anulare, care se înregistrează ca dosare distincte și se repartizează aleatoriu. După soluționarea definitivă a acestor cauze, dosarele se atașează la dosarul inițial.”

În acest context normativ și având în vedere obiectul cauzei, și anume reexaminarea din oficiu a măsurii de ocrotire dispuse de către Judecătoria Brașov în cadrul dosarului nr. x/197/2008, se reține că instanța de tutelă a fost deja fixată prin sentința nr. 5887 din 10 iunie 2008, aspect rămas câștigat judecății, dat fiind că, în scopul fixării competenței teritoriale, este necesar a se avea în vedere, pe de o parte, instanța care a pronunțat hotărârea de punere sub interdicție a pârâtului, iar, pe de altă parte, necesitatea rațiunii de unitate a hotărârii judecătorești, consecința fiind extinderea competenței instanței care a încuviințat cererea de punere sub interdicție asupra tuturor procedurilor ulterioare aflate în directă legătură cu aceasta.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2025.