ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2645/2024

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr. x/2015/a4, petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sectorul 3, în calitate de tutore al persoanei ocrotite A., a solicitat aprobarea descărcării de gestiune pentru anul 2023.

2.1. Prin sentința civilă nr. 7750 din 4 iulie 2024, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că speța concretă dedusă judecății, având ca obiect tutelă - dare de seamă, vizează o măsură de ocrotire a persoanei fizice, în sensul art. 106 C. civ., fiind aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, competența revine instanței de tutelă în a cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.

Totodată, a observat prevederile art. 105 alin. (1) și (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora, pe toată durata măsurilor de ocrotire, actele procesuale referitoare la exercitarea atribuțiilor instanței de tutelă se efectuează în același dosar, repartizat aleatoriu unui complet specializat pentru judecarea cauzelor cu minori și de familie și alin. (2) din același Regulament, potrivit căruia cererile sau plângerile referitoare la măsurile de ocrotire se înregistrează ca dosare asociate, cu excepția acțiunilor în anulare, care se înregistrează ca dosare distincte și se repartizează aleatoriu. După soluționarea definitivă a acestor cauze, dosarele se atașează la dosarul inițial.

Cu toate acestea, competența de soluționare a cauzelor privind tutela nu poate fi determinată de competența stabilită în dosarul inițial având ca obiect punere sub interdicție, doar pentru că Regulamentul prevede obligativitatea formării de dosare asociate la dosarul inițial.

Astfel, reținând că din înscrisurile depuse la dosar, locuința în fapt a intimatei A., în sensul art. 87 și urm. C. civ., este situată în comuna Mihail Kogălniceanu, jud. Constanța, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Constanța.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 11962/2024 din 15 octombrie 2024, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 192 din data de 13 ianuarie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea având ca obiect punere sub interdicție, formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3, în contradictoriu cu pârâta A., a dispus punerea sub interdicție a pârâtei A. și a desemnat tutore al persoanei puse sub interdicție pe Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sectorul 3.

Totodată, a reținut prevederile art. 528 alin. (1) din C. civ. potrivit cărora cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluționare sau soluționată deja de o instanță ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanțe se vor îndrepta la acea instanță.

Cum obiectul acțiunii deduse judecății este dare de seamă, cerere necontencioasă care, în conformitate cu textele legale, reprezintă o obligație legală a tutorelui, constând în întocmirea unei situații periodice, în termenele și condițiile stabilite de lege, atât cu privire la persoana ocrotită, cât și cu privire la bunurile acesteia, competența de a controla în mod efectiv și continuu modul în care tutorele își exercită atribuțiile revenind instanței de tutelă, respectiv instanței care a instituit măsura de punere sub interdicție.

Având în vedere că, potrivit înscrisurilor de la dosar, măsura tutelei speciale (punere sub interdicție) a fost instituită prin sentința civilă nr. 192 din data de 13 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, a apreciat că competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 3 București.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie solicitarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sectorul 3 privitoare la darea de seamă asupra modului în care și-a îndeplinit sarcinile cu privire la administrarea bunurilor și îngrijirea persoanei ocrotite A..

Înalta Curte constată că problema care a generat ivirea prezentului conflict de competență privește interpretarea diferită pe care cele două instanțe aflate în conflict au dat-o noțiunii de instanță de tutelă în situația de față, cu privire la o persoană care nu se poate îngriji singură de interesele sale, Judecătoria Sectorului 3 București declinând competența de soluționare a cauzei, întrucât locuința în fapt a persoanei ocrotite este în comuna Mihail Kogălniceanu, jud. Constanța, în circumscripția Judecătoriei Constanța.

Domiciliul persoanei ocrotite A. se află în municipiul București, iar aceasta se găsea la data pronunțării hotărârilor ce au generat conflictul negativ de competență într-un centru de îngrijire cu sediul în comuna Mihail Kogălniceanu, jud. Constanța.

Potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

De asemenea, conform art. 936 C. proc. civ. "Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.’’

Prin sentința civilă nr. 192 din data de 13 ianuarie 2016, Judecătoria Sectorului 3 București a dispus punerea sub interdicție a intimatei A., numind tutore Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sectorul 3.

Astfel, în cauză, instanța de tutelă care a soluționat cererea de punere sub interdicție judecătorească a intimatei este Judecătoria Sectorului 3 București.

Înalta Curte reține că obiectul acțiunii deduse judecății este "tutelă-dare de seamă", relevante fiind normele de drept substanțial prevăzute de C. civ. în Capitolul II, Secțiunea a 5-a - "Controlul exercitării tutelei" - art. 151, art. 152 și art. 153 C. civ.

Conform dispozițiilor art. 151 alin. (1) C. civ., "Instanța de tutelă va efectua un control efectiv și continuu asupra modului în care tutorele și consiliul de familie își îndeplinesc atribuțiile cu privire la minor și bunurile acestuia."

Potrivit dispozițiilor art. 152 alin. (1) C. civ., tutorele este dator să prezinte anual instanței de tutelă o dare de seamă despre modul în care s-a îngrijit de minor, precum și despre administrarea bunurilor acestuia.

Întrucât instanța de tutelă a fost fixată deja prin sentința civilă nr. 192 din data de 13 ianuarie 2016, și anume Judecătoria Sectorului 3 București, acestei instanțe îi revine și competența teritorială în soluționarea dării de seamă.

Astfel, în scopul fixării competenței teritoriale, Înalta Curte va ține seama, pe de o parte, de instanța care a pronunțat cererea de punere sub interdicție judecătorească a intimatului și, pe de altă parte, de necesitatea rațiunii de unitate a hotărârii judecătorești, ca o consecință a extinderii competenței instanței care a încuviințat cererea de punere sub interdicție asupra tuturor procedurilor ulterioare din această fază.

De altfel, se constată că Judecătoria Sectorului 3 București a soluționat cererile de dare în seamă formulate de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sectorul 3, în calitate de tutore al persoanei ocrotite A. și a dispus descărcarea de gestiune a tutorelui pentru cheltuielile efectuate din veniturile persoanei puse sub interdicție, aferente anilor 2020, 2021 și 2022, prin încheierile pronunțate în dosarele nr. x/2015, nr. y/2015/a2 și nr. 19707/301/2015/a3.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2024.