ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2802/2024

Ședința publică din data de 10 decembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 24.04.2024, sub nr. x/2024, petenții A. și B. în contradictoriu cu intimata C., au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună instituirea tutelei pentru inimată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 667 pronunțată la data de 10 iunie 2024 Judecătoria Craiova, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a analizat incidența prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și a reținut că noțiunea de domiciliu sau de reședință a persoanei ocrotite trebuie interpretată prin prisma rațiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, prin stabilirea unor norme de competență teritoriale derogatorii de la dreptul comun, care guvernează această materie.

A mai învederat că necesitatea stabilirii competenței teritoriale în favoarea instanței în circumscripția căreia se află domiciliul sau reședința persoanei ocrotite a pornit de la împrejurarea că în cadrul acestei proceduri speciale, se impune, de cele mai multe ori, administrarea de probatorii referitoare la condițiile în care persoana trăiește.

Or, pentru o administrare cât mai eficientă și facilă a probelor, se impune ca în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noțiunea de domiciliu sau de reședință din cuprinsul dispozițiilor art. 114 din C. proc. civ., să se interpreteze în sensul de locuință efectivă, respectiv domiciliul persoanei în fapt.

Din precizarea depusă de intimați, instanța reține că intimata C. este internată în Centrul Național Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie Copii Dr. Nicolae Robănescu situat în București, str. x, aflat în circumscripția Judecătoriei Sectorului 4 București.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentința nr. 667 din 10 iunie 2024, Judecătoria Sectorul 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a dispune astfel, instanța a statuat în sensul că în raport de momentul introducerii cererii este incidentă regula de competență reglementată de art. 107 alin. (2) C. proc. civ., care statuează în sensul că instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.

A apreciat că modificarea domiciliului intimatei în cursul procesului nu atrage competența instanței în a cărei rază teritorială intimata și-a schimbat domiciliul.

Așadar, competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 București nu poate fi atrasă de faptul că Spitalul Bagdasar Arseni își are sediul pe raza sectorului 4 București și nici de faptul că, pe durata procesului, intimata a fost transferată la Centrul Național Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie Copii "Dr. Nicolae Robănescu", situat în București.

Instanța a reținut și incidența prevederilor art. 89 și art. 91 C. civ. și a concluzionat că în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Craiova.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 București, secția civilă, pentru următoarele argumente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, petenții A. și B. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună instituirea tutelei speciale ca măsură de ocrotire a intimatei C..

Față de obiectul acțiunii, în raport de care se stabilește competența instanței, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 936 C. proc. civ., conform cărora "cererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale cu privire la o persoană se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul".

Conflictul negativ de competență a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" în cauza dedusă judecății, cu privire la o persoană care nu se poate îngriji singură de interesele sale, aflată internată pe o durată nedeterminată într-un centru de îngrijire și furnizare de servicii sociale.

Înalta Curte reține că art. 91 din C. civ. prevede modalitățile în care se face dovada domiciliului și a reședinței. Astfel, se stabilește regula conform căreia dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, în timp ce alineatul al treilea instituie excepția, prevederile acestuia avându-și fundamentul în împrejurarea că mențiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul și reședința persoanei nu au caracter constitutiv în ce privește determinarea acestora, ci numai caracter de luare în evidență a persoanei respective.

Ca urmare, domiciliul sau reședința vor putea fi dovedite cu orice mijloc de probă, chiar și atunci când prin aceasta se combat mențiunile corespunzătoare făcute în actul de identitate.

Totodată, art. 87 C. civ. prevede că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate rezultă că în accepțiunea C. civ., prin noțiunea "domiciliu" trebuie să se înțeleagă "locuința efectivă", chiar dacă aceasta este urmarea unei împrejurări care nu depinde de voința persoanei în cauză.

Rațiunile pentru care dispozițiile art. 114 C. civ. atribuie competența instanței de la domiciliul persoanei ocrotite,se regăsesc în criteriul locuinței efective, mai ales că procedura privind instituirea tutelei speciale presupune, conform art. 938 C. civ., efectuarea unei evaluări medicale și psihologice, un referat al instituției sanitare și punct de vedere al medicului curant, dar și o anchetă a autorității tutelare, demersuri ce implică măsuri luate la locul unde se află internată persoana.

Reținând aceste considerente, Înalta Curte constată că noțiunea "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanță având nu atât locuința luată în evidență a persoanei ocrotite, ci adresa unde aceasta locuiește efectiv, în scopul asigurării respectării dreptului la apărare și facilitarea administrării probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Conform aspectelor factuale relevate de reclamanți prin cererea de istituire a tutelei, confirmate de înscrisurile depuse la dosar, intimata este internată la momentul introducerii cererii la Spitalul Bagdasar – Arseni, ulterior transferată către Centrul Național Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie Copii Dr. Nicolae Robănescu – ambele situate în București.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, având în vedere că intimata se află pentru o perioadă nedeterminată în centrul de îngrijire, impusă de evoluția nefavorabilă cauzată de accidentul grav a cărei victimă a fost.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte urmează a stabili competența de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2024.