ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2695/2024

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

La data de 17.02.2023, judecătorul desemnat din cadrul Judecătoriei Pașcani s-a sesizat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, în vederea reexaminării din oficiu a măsurii de punere sub interdicție cu privire la numitul A., măsură dispusă prin sentința nr. 1429 din 19.07.2019 a Judecătoriei Pașcani, pronunțată în dosarul nr. x/2019. Sesizarea a fost înregistrată sub nr. x/2023.

La data de 03.03.2023, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Pașcani, arătând că numitul A. are domiciliul în municipiul Roman, județul Neamț, conform fișei DEPABD atașate, care confirmă aceste informații.

La termenul din 11.05.2023, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale, invocată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani.

2.1. Prin sentința civilă nr. 872 din 23 iunie 2023, Judecătoria Pașcani a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de parchet și a dispus declinarea cauzei către Judecătoria Roman.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Pașcani a reținut incidența dispozițiilor art. 936 C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale cu privire la o persoană se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul".

Instanța a constatat că, potrivit fișei DEPABD, numitul A. are domiciliul în municipiul Roman, județul Neamț, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

2.2. Prin sentința civilă nr. 3278 din 01 noiembrie 2024, Judecătoria Roman a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani, a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că acțiunea în cauză, având ca obiect reexaminarea măsurii de punere sub interdicție, vizează o măsură de ocrotire a unei persoane fizice majore, în sensul art. 106 din C. civ., fiind incidentă regula de competență prevăzută de art. 114 din C. proc. civ.

Instanța a considerat că, pentru stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, se impune aplicarea art. 114 din C. proc. civ., care face referire la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, respectiv domiciliul intimatului A..

Instanța a apreciat că, în materia litigiilor privind persoane, competența teritorială este întotdeauna exclusivă, fiind reglementată prin norme de ordine publică de la care părțile nu pot deroga prin convenția lor. De asemenea, a reținut că art. 936 din C. proc. civ. se conformează acestei reguli. Totodată, a considerat că noțiunea de "domiciliu" menționată în textele legale amintite vizează, în sens procedural, locuința efectivă unde se află persoana a cărei ocrotire este solicitată, pentru a facilita administrarea probatoriului necesar soluționării cauzei.

Având în vedere caracterul exclusiv al normelor de competență teritorială în litigiile care privesc persoane și faptul că intimatul locuiește permanent în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pașcani, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani. Aceasta a fost desemnată ca instanță de tutelă, fiind considerată cea mai potrivită să decidă în legătură cu starea și capacitatea intimatului, în virtutea criteriului proximității față de locuința acestuia.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va reține că, în cauză, competența soluționării pricinii în primă instanță revine Judecătoriei Pașcani, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei îl constituie demersul de reexaminare a măsurii de punere sub interdicție judecătorească a intimatului A., pus sub interdicție prin sentința nr. 1429 din 19.07.2019 a Judecătoriei Pașcani, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Succesiv pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 601/2020, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 164 alin. (1) C. civ., a fost adoptată Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normative, care prin art. 20 a dispus în alin. (1) că "Persoanele aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi sub interdicție judecătorească vor fi supuse, în ceea ce privește starea și capacitatea lor și măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispozițiilor Legii nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin prezenta lege", iar în alin. (2) s-a impus în sarcina instanțelor judecătorești ca, din oficiu sau la cerere, să reexamineze toate măsurile de punere sub interdicție judecătorească.

Astfel cum rezultă din prevederile alin. (4) al textului măsurile ce vor fi luate ca urmare a reexaminării impuse de art. 20 alin. (2) se vor lua de către instanța de tutelă, la care se referă și art. 107 C. civ.

Potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Prin urmare, de principiu, instanța chemată a lua măsurile legale ca urmare a reexaminării măsurii punerii sub interdicție este instanța de tutelă, respectiv instanța la domiciliul persoanei ocrotite.

În speță însă, instanța de tutelă este deja determinată, fiind Judecătoria Pașcani, care a instituit măsura punerii sub interdicție – măsura reglementată anterior ca măsură de ocrotire – și din această perspectivă, se impune a observa că economia întregii reglementări introduse prin Legea nr. 140/2022 în C. civ. și, corespunzător, în C. proc. civ., dă în sarcina acestei instanțe toate chestiunile incidentale ce se ivesc ulterior instituirii măsurii.

O atare concluzie este impusă și de principiul simetriei formelor și își găsește justificarea în aceea că instanța care a instituit măsura de ocrotire este cea mai în măsură a cunoaște realitățile particulare ale cauzei și a dispune adecvat în același scop – al ocrotirii persoanei.

Întâmplător, în cauză în raza teritorială a Judecătoriei Pașcani se găsește și locuința în fapt a persoanei ocrotite, după cum s-a reținut în hotărârea Judecătoriei Roman, dar acesta este un criteriu subsidiar de determinare a competenței teritoriale în cazul particular al reexaminării, pentru argumentele mai sus expuse.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor legale mai sus evocate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2024.