ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1629/2025

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022*, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor-Direcția Regională Vamală Iași, să dispună: - anularea Deciziei nr. 10531 din 29 octombrie 2019 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, - anularea Deciziei de plată nr. x din 24 august 2016 emise de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală Iași - Biroul Vamal de Interior Neamț, - anularea titlurilor executorii nr. x - y din data de 5 decembrie 2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, în dosarul de executare nr. x din 5 decembrie 2013. La termenul de judecată din data de 14 martie 2023, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea titlurilor executorii nr. x - y din data de 5 decembrie 2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, în dosarul de executare nr. x din 5 decembrie 2013, formându-se dosarul nr. x/2023.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Iași Prin sentința civilă nr. 318 din 4 mai 2023, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat soluționarea cererii de anulare a titlurilor executorii nr. x - y din data de 5 decembrie 2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, în dosarul de executare nr. x din 5 decembrie 2013, în favoarea Judecătoriei Iași.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Iași Prin sentința civilă nr. 8628 din 13 septembrie 2023, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, declinându-se competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Pașcani.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Pașcani Prin sentința civilă nr. 2154 din 17 decembrie 2024, Judecătoria Pașcani, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, în lipsa unei norme speciale derogatorii, competența de soluționare a contestațiilor la executare în materie fiscală, revine instanței de drept comun. Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar conform prevederilor art. 651 alin. (1) din același act normativ, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În prezenta cauză, din verificările realizate în baza de date a evidenței populației, reiese că debitorul A. a avut, în perioada 26 iunie 2008 - 3 iulie 2018, domiciliul în jud. Neamț, iar ulterior, din anul 2018 și până în prezent, are domiciliul în jud. Neamț. Prin urmare, Judecătoria Pașcani, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, secția civilă.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț Prin încheierea civilă nr. 1879 din 13 mai 2025, Judecătoria Piatra Neamț, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți, sau de către instanța de judecată, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. În cauză, primul termen la care părțile au fost legal citate în fața Judecătoriei Pașcani a fost cel din data de 23 ianuarie 2024, când judecarea cauzei a fost amânată, din considerentul declanșării unei forme de protest din partea Sindicatului Național al Grefei Judiciare Dicasterial. Însă, instanța era obligată să invoce excepția necompetenței teritoriale, cu atât mai mult cu cât verificarea domiciliului legal al debitorului putea fi realizată independent de forma de protest mai sus indicată, urmând a fi pusă în discuție la termenul următor. Nici la cel de-al doilea termen de judecată nu s-a invocat o asemenea excepție, instanța luând act de modificarea cadrului procesual pasiv, ca urmare a precizării contestatorului potrivit căreia înțelege să se judece în contradictoriu cu Agenția Județeană a Finanțelor Publice Neamț. Or, prin neinvocarea excepției necompetenței teritoriale la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, competența de soluționare a cauzei s-a consolidat în favoarea Judecătoriei Pașcani. În consecință, Judecătoria Piatra Neamț, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani, secția civilă .

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Piatra Neamț îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente: Obiectul litigiului este reprezentat de contestația la executare în materie fiscală formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală Iași și Agenția Județeană a Finanțelor Publice Neamț. Judecătoria Pașcani și Judecătoria Piatra Neamț și-au declinat, reciproc, competența de soluționare a cauzei, prima dintre instanțe stabilind competența în raport cu domiciliul debitorului, conform prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., iar cea de a doua instanță reținând neinvocarea excepției necompetenței teritoriale exclusive în termenul prevăzut de dispozițiile art. 130 alin. (2) din același act normativ. Înalta Curte constată că, având în vedere obiectul cererii deduse judecății, respectiv contestație la executare în materie fiscală, competența teritorială de soluționare se stabilește potrivit dispozițiilor art. 260 din Codul de procedură fiscală și ale art. 714 și art. 651 din C. proc. civ., însă cu respectarea regulilor procedurale cuprinse în art. 130 alin. (2) și art. 131 din același act normativ. Potrivit dispozițiilor art. 260 din Codul de procedură fiscală: "(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de C. proc. civ., republicat, nu sunt aplicabile. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4)Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență". Prin urmare, în lipsa unei norme speciale derogatorii, competența de soluționare a contestațiilor la executare în materie fiscală revine instanței de drept comun. Conform prevederilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 651 alin. (1) din același act normativ, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător." Fiind incidente norme de competență teritorială absolută, nesocotirea acestora poate fi invocată pe calea excepției, însă în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cu care "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii." De asemenea, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 131 din același cod, care prevăd că,,(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop." Din examinarea actelor dosarului reiese că, la termenul din data de 21 noiembrie 2023, față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Autoritatea Națională a Vămii - Direcția Regională Vamală Iași, prin întâmpinare, Judecătoria Pașcani a pus în vedere reclamantului B. să precizeze cadrul procesual, sub aspectul părților cu care înțelege să se judece, și a acordat un termen în acest sens. La data de 23 ianuarie 2024, instanța a dispus amânarea dosarului, față de faptul că, la nivel național, a fost adoptată o formă de protest de către corpul grefierilor din cadrul Sindicatului Național al Grefei Judiciare Dicasterial. Reclamantul A. a depus, la termenul din data de 21 mai 2024, note de ședință prin care a arătat expres că înțelege să se judece în contradictoriu cu Agenția Județeană a Finanțelor Publice Neamț, care este subiectul pasiv al raportului juridic dedus controlului judiciar, și a depus o serie de înscrisuri în acest sens. Judecătoria Pașcani a dispus comunicarea acestor note către instituția atrasă în judecată și a acordat termen pentru citarea acesteia. La termenul din data de 23 iulie 2024, instanța a comunicat reclamantului întâmpinarea formulată de Agenția Județeană a Finanțelor Publice Neamț, prin care s-au invocat mai multe excepții, inclusiv excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Pașcani, pe care instanța a calificat-o ca fiind excepția necompetenței sale teritoriale, și a acordat un nou termen pentru a-i da posibilitatea să formuleze apărări cu privire la acestea. A prorogat discutarea excepțiilor pentru termenul următor. La data de 5 noiembrie 2024, instanța a acordat cuvântul asupra excepțiilor invocate de pârâtă și a rămas în pronunțare asupra acestora, amânând pronunțarea la de 20 noiembrie 2024, și ulterior, succesiv, la 4 decembrie 2024 și 17 decembrie 2024. Prin sentința civilă nr. 2154 din 17 decembrie 2024, Judecătoria Pașcani a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț. Înalta Curte constată că amânările cauzei au fost determinate de lămurirea cadrului procesual și că abia la termenul din data de 5 noiembrie 2024 părțile erau legal citate și puteau formula concluzii. Prin urmare, excepția necompetenței teritoriale a fost invocată prin întâmpinare și pusă în discuția părților la termenul menționat, cu respectarea limitei temporale prevăzute de art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ. În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Piatra Neamț este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.