Decizia nr. 515/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă, la data de 29 martie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. Galați a solicitat obligarea pârâților Municipiul Galați, prin primar, și Serviciul Public - Administrarea Domeniului Public Galați la plata sumei de 686.799,27 RON, cu titlu de despăgubiri, arătând că pârâtul Municipiul Galați este proprietar al obiectivului Plaja Dunărea Galați, iar pârâtul Serviciul Public - Administrarea Domeniului Public Galați are calitatea de administrator al acestui obiectiv; data de 26 februarie 2016, urmare a unui incident, echipa de control a reclamantei a constatat că locul de consum era ilegal alimentat cu energie electrică, reclamanta fiind astfel prejudiciată cu suma de 686.799,27 RON, reprezentând contravaloarea curentului electric consumat în condiții de nelegalitate. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1349 și următoarele C. civ. și art. 92 alin. (1) și (2) din Legea energiei electrice nr. 123/2012, modificată și completată. Prin încheierea din 7 noiembrie 2018, Tribunalul Galați, secția I civilă a constatat că denumirea corectă a pârâtului Serviciul public - Administrarea Domeniului Public Galați este B. S.R.L., iar reclamanta, prin răspunsul la întâmpinare, a precizat că înțelege să se judece cu B. S.R.L..

Hotărârea pronunțată în primă instanță: Prin sentința civilă nr. 130 din 18 februarie 2019, Tribunalul Galați, secția I civilă a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galați; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada anterioară datei de 28 martie 2015; a respins, ca fiind prescrisă, acțiunea formulată pentru pretențiile anterioare datei de 27 martie 2015; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. Galați, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Galați și B. S.R.L. Galați; au fost obligați pârâții Municipiul Galați și B. S.R.L. Galați să plătească reclamantei suma de 67.709 RON, cu titlu de contravaloare energie electrică; au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului Municipiul Galați, suma de 3.369,23 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în apel: Prin decizia civilă nr. 173/A din 9 decembrie 2019, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. Muntenia Nord S.A. și de apelantul-pârât Municipiul Galați; a schimbat sentința civilă nr. 130/2019, pronunțată de Tribunalul Galați, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galați și, pe cale de consecință, a respins acțiunea față de această parte pentru lipsa calității procesuale pasive; a constatat ca fiind prescrise pretențiile anterioare date de 11 octombrie 2013; a admis, în parte, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și a obliga-o pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 148.933,87 RON, cu titlu de contravaloare energie electrică.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 173/A din 9 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, au declarat recurs reclamanta A. Galați și pârâta B. S.R.L. Galați, căi de atac cu a căror soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 martie 2019 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă A. Galați: Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, să se constate că suma reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate (nefacturată și neîncasată) este de 686.799,27 RON; de asemenea, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la judecata în fond, apel și recurs. În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a învederat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie în ceea ce privește perioada pentru care s-a calculat energia electrică și valoarea acesteia, deoarece valoarea de 686.799,27 RON reprezintă consumul energiei electrice pentru 3 ani, respectiv pentru perioada 2013-2016, însă instanța de apel a considerat în mod eronat că această valoare este pentru perioada întreagă de 11 ani în care Plaja Dunărea a consumat energie electrică fără contract. Or, valoarea corectă pentru întreaga perioadă de 11 ani este de 8.749.260,21 RON. A mai arătat recurenta-reclamantă că instanța de apel a expus idei contradictorii privind energia electrică consumată în perioada de 11 ani, indicată de contorul electric, corespunzător valorii de 8.749.260,21 RON, față de cea calculată potrivit legii, conform Ordinului ANRE nr. 121/2015, pe 3 ani, corespunzător valorii de 686.799,27 RON, susținând că energia electrică calculată potrivit ordinului menționat nu are legătură cu indexul înregistrat de contor și nici cu perioada de 11 ani în care Plaja Dunărea a consumat energie electrică, fără a avea un contract de furnizare legal încheiat și fără a achita contravaloarea energiei electrice consumate. În continuare, recurenta-reclamantă a prezentat istoricul litigiului, a redat, în extras, Ordinul ANRE nr. 121 din 29 iulie 2015 pentru aprobarea procedurii privind determinarea consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată și în sistem paușal și pentru modificarea art. 80 din Regulamentul de furnizare la clienții finali, aprobat prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale în Domeniul Energiei nr. 64/2014, și a prezentat formule matematice privind calculul energiei electrice. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta-reclamantă a învederat că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivul de apel vizând cheltuielile de judecată acordate la fond și nici cu privire la cheltuielile de judecată din apel, arătând că instanța de fond, în mod greșit, nu a acordat cheltuielile în cuantum de 10473 RON, în integralitatea lor, și le-a compensat, obligând-o, în mod eronat, pe reclamantă sa plătească pârâtei suma de 3369,23 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a mai susținut că, la fond, reclamanta nu trebuia să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar în apel, instanța trebuia să îi acorde cheltuieli de judecată în cuantum de 10473 RON, la fond, și 1263 RON, în apel. Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs, recurenta-reclamantă a învederat că instanța de apel, în mod greșit, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Galați, prin primar, și a respins acțiunea față de acest pârât, precizând că proprietarul Plajei Dunărea a fost și este Municipiul Galați, prin primar, și că doar administrarea a trecut la B. Galați S.R.L., anterior fiind la Administrația Domeniului Public. A mai arătat că, în luna august 2019, Municipiul Galați, prin primar, în calitate de proprietar, a solicitat societății reclamante eliberarea unui aviz tehnic de racordare pentru Plaja Dunărea și a unui contract de racordare la energia electrică, precum și mărirea puterii de furnizare de la 60 kw la 374.000 kw. B. S.R.L. a avut în administrare Plaja Dunărea, însă proprietar este Municipiul Galați, astfel cum reiese din documentația depusă de acest pârât pentru racordarea obiectivului Plaja Dunărea la rețeaua electrică, precum și din motivele de apel formulate de pârâtul Municipiul Galați, care precizează expres la pagina 3, paragraful 5, că a transmis administrarea obiectivului Plaja Dunărea către B. S.R.L.. Conchizând, recurenta-reclamantă a susținut că, în cauză, sunt întrunite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, iar instanța de apel a reținut incidența acestei instituții. Recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L.: Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, întrucât instanța de apel a admis, în mod greșit, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galați și a obligat doar societatea pârâtă la plata prejudiciului produs. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că instanța de apel a interpretat greșit probele din dosar și a aplicat greșit normele de drept material, iar prejudiciul în cuantum de 148.933,87 RON a fost pus doar în sarcina sa. A mai arătat că argumentele avute în vedere de instanța de apel cu privire la novația prevăzută de art. 1128 C. civ. nu corespund, în parte, cu realitatea faptelor petrecute între Municipiul Galați, în calitate de proprietar al Plajei Dunărea, Serviciul Public - Administrarea Domeniului Public din cadrul Primăriei Galați și B. S.R.L., privind modul de dare în administrare a plajei și efectele produse din anul 2000 până în data de 27 iulie 2015, când obiectivul a fost predat pârâtului Municipiul Galați. Recurenta-pârâtă a susținut că, din analiza documentelor depuse la dosar de reclamantă și de pârâtul Municipiul Galați, rezultă că acesta a fost și este proprietarul obiectivului Plaja Dunărea Galați, de la înființarea acesteia și până în prezent, iar în anul 2000 acest obiectiv a fost dat în administrare Serviciului Administrarea Domeniului Public din cadrul Primăriei Galați, serviciu public cu personalitate juridică și finanțare parțială de la bugetul local, care a funcționat până în septembrie 2010. Începând cu data de 01 octombrie 2010, în baza Contractului de delegare de gestiune a serviciilor publice nr. 112124/01 octombrie 2010, acest obiectiv a fost dat în administrarea B. S.R.L. care funcționează prin autofinanțare, cu personalitate juridică, având ca asociat unic Consiliul Local Galați, iar prin acest contract au fost stabilite drepturile și obligațiile părților, pentru viitor, activele fiind atribuite prin concesiune, fără preluare de pasiv. În data de 27 iulie 2015, acest obiectiv a fost predat pârâtului Municipiul Galați, deoarece Direcția de Sănătate Publică Galați, prin Decizia nr. 9060 din 14 august 2014, a dispus suspendarea activității obiectivului Plaja Dunărea până la remedierea deficiențelor grave constatate, remediere ce presupunea reparații capitale și lucrări de modernizare pe care societatea nu putea să le realizeze, având în vedere prevederile contractului de delegare a gestiunii. Astfel, recurenta-pârâtă a arătat că acest obiectiv a fost în administrarea sa doar în perioada 11 octombrie 2013 - 27 iulie 2015, adică 21 de luni, din care trebuie scăzute cele 7 luni în care nu s-a consumat energie electrică, ca urmare a dispoziției de suspendare a activității pe termen nedeterminat. A mai susținut că în perioada în care Plaja Dunărea a fost în administrarea societății pârâte s-a consumat energie electrică fără contract încheiat cu A. Galați doar 14 luni și 15 zile, din perioada de 28 luni și 15 zile pentru care s-a constatat că nu a intervenit prescripția, respectiv 11 octombrie 2013 - 16 februarie 2016. Din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și din actele depuse la dosar rezultă că Nota de constatare a consumului ilegal de energie electrică a fost încheiată la data de 16 februarie 2016, în prezența reprezentanților Primăriei Galați, deoarece, la acea dată, plaja era în administrarea Municipiului Galați, iar sesizarea penală ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, a fost îndreptată împotriva pârâtului Municipiul Galați. A conchis recurenta-pârâtă că instanța de apel trebuia să oblige la plată, în mod proporțional, atât B. S.R.L., cât și Municipiul Galați, care are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Nu au fost identificate motive de ordine publică. 5. Apărările formulate în cauză: La data de 9 aprilie 2020, recurenta-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. S.A., prin care a susținut că primul motiv de recurs, privind modul de stabilire a prejudiciului de către instanța de apel, și cel de-al doilea motiv de recurs, privind modul de stabilire a cheltuielilor de judecată de către instanța de apel, sunt nefondate; a arătat că achiesează la cel de-al treilea motiv de recurs formulat de recurenta-reclamantă, privind greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galați. La data de 22 aprilie 2020, recurenta-reclamantă a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, în sensul ca instanța de recurs să constate ca pârâtul Municipiul Galați are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind proprietar al locului de consum Plaja Dunărea. La data de 3 iunie 2020, intimatul-pârât Municipiul Galați, prin primar, a depus întâmpinare la cererile de recurs formulate în cauză, solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate. 6. Procedura de filtru: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților; prin încheierea din 11 noiembrie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. Galați și de recurenta-pârâtă B. S.R.L. Galați împotriva deciziei nr. 173/A din 9 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, și a stabilit termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată prin prisma criticilor de nelegalitate formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru considerentele ce succed: Criticile prin care recurenții au criticat soluția pronunțată de Curtea de Apel Galați sub aspectul admiterii de către această instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galați, au vizat calitatea acestui pârât de proprietar al bunului imobil aflat în litigiu și neîndeplinirea condițiilor privitoare la novația prin schimbare de debitor reglementate de art. 1128 și următoarele din C. civ. de la 1864. Înalta Curte reține că, sub aspectul limitelor învestirii instanței, în cauză s-a statuat în sensul că reclamanta a solicitat despăgubiri pentru perioada 15 decembrie 2005 - 26 februarie 2016; instanța de apel a constatat că sunt prescrise pretențiile anterioare datei de 11 octombrie 2013, iar aceste statuări au intrat în puterea de lucru judecat, având în vedere că în recurs nu au formulate critici sub acest aspect. Prin urmare, în exercitarea controlului de legalitate a deciziei supuse controlului judiciar Înalta Curte urmează a se raporta la raporturile juridice existente între pârâți în perioada 11 octombrie 2013 - 26 februarie 2016. Așa cum au reținut instanțele de fond, pe baza probatoriului administrat, aspect care nu face obiectul vreunei contestări în cauză, Municipiul Galați este proprietarul obiectivului Plaja Dunărea care, în perioada de referință, a făcut obiectul contractului nr. x/01 octombrie 2010, de delegare a gestiunii către B. S.R.L. Galați. Pe baza interpretării clauzelor acestui contract, tribunalul a apreciat că pârâtul Municipiul Galați justifică legitimare procesuală pasivă, conform art. 32 alin. (1) lit. b) și art. 36 din C. proc. civ., întrucât în calitate de proprietar al bunului are obligația să suporte toate spezele aferente pentru buna exploatare și funcționare a bunului său, iar existența contractului de delegare de gestiune nu îl exonerează de răspunderea pentru prejudiciile cauzate de bunul aflat în proprietatea sa. În schimb, curtea de apel a statuat în sensul că, după data de 01 aprilie 2006, pârâtul Municipiul Galați nu are obligații în ceea ce privește serviciul de furnizare a energiei electrice la Plaja Dunărea, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 1128 și următoarele din C. civ. de la 1864, în sensul că a operat novația prin schimbare de debitor, întrucât "Municipiul Galați a anunțat Electrica S.A. (...) că noul administrator al Plajei Dunărea este Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public, iar acestă persoană juridică a anunțat, la rândul său, că dorește încheierea contractului de furnizare a energiei electrice în persoana sa încă din 01 aprilie 2006". Cu referire la dispozițiile art. 1128 și următoarele din C. civ. de la 1864, Înalta Curte constată că novația este o modalitate de transformare a obligațiilor prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu una nouă. Înalta Curte reține că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiul de drept al acesteia, respectiv răspundere civilă delictuală întemeiată pe dispozițiile art. 1349 și urm. din noul C. civ., instanța de apel avea a analiza întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri, respectiv trebuia să verifice, în raport de situația existentă la momentul de referință, cine exercita paza juridică a bunului care în speță este reprezentat de Plaja Dunărea. De altfel, prin motivele de apel formulate, pârâtul Municipiul Galați nu a invocat transformarea vreunei obligații ca efect al novației, ci a susținut, în esență, că prin contractul de delegare de gestiune a transmis paza juridică a bunului către pârâta B. S.R.L. Galați. Prin urmare, Înalta Curte reține că sub aspectul motivului de recurs analizat, sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Examinând, în continuare, criticile prin care recurenta-reclamantă a susținut că decizia pronunțată de instanța de apel cuprinde considerente contradictorii privitoare la calculul despăgubirilor în sensul că s-a reținut în mod eronat că suma solicitată prin cerera de chemare în judecată (686.799,27 RON) ar fi aferentă unei perioade de 11 ani, deși, în realitate, acesta include doar perioada 2013-2016, Înalta Curte constată că, sub acest aspect, curtea de apel și-a însușit nemotivat modalitatea de calcul a prejudiciului expus de prima instanță, în sensul că, în lipsa unor parametri de calcul, prejudiciul cuvenit reclamantei în limita termenului de prescripție urmează a fi determinat prin împărțirea sumei solicitate prin cererea de chemare în judecată la 132 de luni, corespunzătoare unui număr de 11 ani. Or, reclamanta a criticat în apel această modalitate de determinare a cuantumului prejudiciului dintr-o dublă perspectivă, susținând, pe de o parte, că suma de 686.799,27 RON nu reprezintă consumul de energie electrică timp de 11 ani, ci este consumul aferent perioadei 2013-2016, iar, pe de altă parte, că există norme legale de determinare a acestui tip de prejudiciu, respectiv Ordinul ANRE nr. 121/29 iulie 2015, care dispune în sensul că în situația în care consumul de energie electrică nu poate fi determinat prin măsurare, acesta se stabilește în sistem paușal în conformitate cu procedura specifică aprobată de ANRE, cu mențiunea că această procedură poate fi utilizată la stabilirea prejudiciului în cazurile de suspiciune de sustragere de energie electrică, exclusiv ca mod de calcul în spețele deduse soluționării instanțelor judecătorești. Or, aceste critici nu au fost examinate de instanța de apel, care, în plus, a preluat raționamentul tribunalului pentru calculul prejudiciului aferent perioadei stabilite în apel. Examinând, în continuare, criticile prin care recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivul de apel vizând cheltuielile de judecată acordate la judecata în primă instanță, Înalta Curte constată că este fondat, întrucât prin considerentele deciziei recurate instanța de apel nu a răspuns celui de-al treilea motiv de apel formulat de apelanta-reclamantă, motiv de apel prin care s-a susținut că instanța de fond, în mod greșit, nu a acordat cheltuielile în cuantum de 10473 RON, în integralitatea lor, ci le-a compensat, obligând-o, în mod eronat, pe reclamantă sa plătească pârâtei suma de 3369,23 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Înalta Curte reține că nu pot fi primite apărările intimatului-pârât în sensul că nu ar putea fi examinate criticile care vizează plata cheltuielilor de judecată din perspectiva dezlegărilor cuprinse în decizia nr. 3/20 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, având în vedere că decizia de unificare a practicii judiciare are în vedere criticile privitoare la modalitatea în care instanța de fond a apreciat cu referire la proporționalitatea cheltuielilor de judecată acordate, iar criticile formulate în recursul pendinte pun în discuție neexaminarea de către instanța de apel a motivului de apel privitor la modalitatea de compensare a cheltuielilor de judecată în primă instanță. În ceea ce privește criticile prin care aceeași parte a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată din apel, Înalta Curte reține că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel este o cerere accesorie care intră sub incidența dispozițiilor art. 444 alin. (1) și 445 C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 și 497 C. proc. civ., constatând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. - prin A. Galați, și de recurenta-pârâtă B. S.R.L. Galați, împotriva deciziei civile nr. 173/A din 9 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel. PENTRU ACESTE MOTIVE,