ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1371/2025

DOSAR NR. x/2024

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 17.12.2019 pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/2019, reclamanta A.., în calitate de lichidator judiciar a debitoarei S.C. B. S.R.L. societate în faliment, în contradictoriu cu pârâta Comuna Apa, a solicitat obligarea pârâtei la plata către falită a sumei de 197.213,01 RON plus TVA, reprezentând lucrări efectuate de către falita S.C. B.. în favoarea pârâtei în baza contractului de lucrări în perioada 01.10.2015 până la rezilierea unilaterală a contractului din data de 17.12.2015, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 133/24.09.2024, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a respins ca prescrisă acțiunea formulată de A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Comuna Apa.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.. în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.R.L. prin care a solicitat instanței să dispună în principal anularea hotărârii și trimiterea cauzei primei instanțe în vederea evocării fondului cauzei.

Prin decizia nr. 10/2025-A/23.01.2025, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta A.. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 133/24.09.2024, pronunțată de Tribunalul Satu Mare și a obligat debitoarea la plata în favoarea intimatei Comuna Apa a sumei de 595 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei curții de apel a formulat recurs B. S.R.L., prin lichidator judiciar A.., prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, admiterea apelului formulat de reclamantă împotriva sentinței nr. 133/24.09.2024, pronunțată de Tribunalul Satu Mare și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

După o scurtă prezentare a situației de fapt, recurenta-reclamantă a precizat că, în speță, cererea de chemare în judecată a fost făcută în termenul de prescripție a dreptului la acțiune, respectiv la data de 17.12.2019.

Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut în cuprinsul deciziei recurate faptul că "plata din data de 31 iulie 2017 nu are semnificația unei plăți parțiale, pentru a interveni efectul întreruptiv prevăzut de art. 2537 din C. civ., ci reprezintă o plată integrală, corespunzătoare întinderii obligației, astfel cum ea a fost recunoscută de către debitor."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 2537 pct. 1 din C. civ. cu cele ale art. 2538 alin. (1) și (2) din C. civ. rezultă că plata parțială este reglementată drept act de recunoaștere tacită, cauza de întrerupere a cursului prescripției extinctive.

Astfel, a reiterat faptul că în anul 2017 Comuna Apa a Tăcut o serie de plăti către debitoare, ultima în sumă de 288.534,54 RON fiind făcută la data de 17.12.2017.

Recurenta-reclamantă a susținut că această plată reprezintă un act voluntar de executare parțială a contractului încheiat între cele două părți, astfel fiind întrerupt termenul de prescripție a dreptului la acțiune, iar în prezenta cauză a început să curgă un nou termen de prescripție ce s-ar fi împlinit în data de 17.12.2020.

Având în vedere aceste elemente, recurenta-reclamantă consideră că interpretarea dată de instanța de apel dispozițiilor art. 2537 al C. civ. este una eronată, fiind astfel aplicabil motivul de recurs regăsit în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că prin hotărârea recurată nu au fost analizate toate aspectele relevante în speță, astfel că instanța nu a intrat în cercetarea fondului.

Recurenta-reclamantă a arătat faptul că la momentul soluționării atât în fond cât și în apel, instanța nu a ținut cont de toate probele din prezenta cauză, respectiv nu a ținut cont de expertiza judiciară încuvințată și nici de o sene de documente depuse, respectiv expertiza judiciară depusă pentru termenul din 22.09.2021 și procesul-verbal de recepție finală nr. x/14.06.2018, precum și de expertiza judiciară depusă pentru termenul din 09.04.2024.

Având în vedere că expertul desemnat în prezenta cauză a identificat faptul că o serie de lucrări efectuate de fapt de către B. S.R.L. (și nu de către Proiect Invest S.R.L.) au fost recepționate de către Comuna Apa prin Procesul-verbal de recepție nr. x/14.06.2018, coroborat cu reaua-credință a Comunei Apa de a încheia un proces-verbal de recepție parțială a lucrărilor la momentul rezilierii contractului dintre UAT și debitoare, recurenta a susținut că a început să curgă un nou termen de prescripție de de 3 ani în favoarea B. S.R.L. de la momentul recepționării lucrărilor. Acest nou termen de prescripție s-ar fi împlinit în data de 14.06.2021.

Recurenta-reclamantă a subliniat faptul că aceste probe nu au fost avute în vedere nici de către instanța de fond la momentul pronunțării sentinței nr. 133/24.09.2024 a Tribunalului Satu Mare și nici de către Curtea de Apel Oradea la momentul pronunțării deciziei nr. 10/2025-A, fiind astfel incident motivul de recurs reglementat de către art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Intimata-pârâtă Comuna Apa a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform înscrisurilor din dosar.

La termenul de judecată din 25 septembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu și în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., a invocat motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., referitor la pronunțarea hotărârii atacate de către un complet care nu a fost alcătuit potrivit dispozițiilor legale, în raport de dispozițiile din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data începerii procesului, respectiv 17.12.2019 și a rămas în pronunțare asupra acestui motiv de ordine publică.

Analizând recursul formulat de recurenta-reclamantă, din perspectiva chestiunilor de drept mai sus evocate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică.

Printre motivele de ordine publică care pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs se numără și cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în temeiul căruia se poate dispune casarea hotărârii când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Pentru a se pronunța asupra motivului de casare de ordine publică invocat din oficiu, Înalta Curte urmează a verifica dacă decizia recurată a fost legal pronunțată în compunerea prevăzută pentru soluționarea apelului, sens în care, prioritar, va stabili în raport cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ., dacă este corectă mențiunea din dispozitivul sentinței nr. 133/24.09.2024 a Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal potrivit căreia aceasta este supusă căii de atac a apelului, în 30 de zile de la comunicare.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, la data de 17.12.2019, reclamanta B. S.R.L., prin lichidator judiciar A.. a investit instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtei Comuna Apa la plata sumei de 197.213,01 RON plus TVA, reprezentând lucrări efectuate în baza contractului de lucrări nr. x/16.07.2012, în perioada 01.10.2015 și până la rezilierea unilaterală a contractului din data de 17.12.2015.

Contractul de lucrări nr. x/16.07.2012 este un contract de achiziție publică, încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006, de către o autoritate publică, având ca obiect lucrări de construcții si instalații in cadrul obiectivului de investiții "Înființare Rețea de Canalizare și Statie de Epurare în localitatea Comuna Apa, județul Satu Mare."

Verificarea obiectului și a cauzei acțiunii conduc spre concluzia că cererea reclamantei aduce în dezbatere modalitatea de îndeplinire a obligațiilor decurgând din contractul atribuit printr-o procedură de achiziție publică, în sensul dispozițiilor art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 3 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 98/2016, potrivit cărora contractul de achiziție publică este acel contract cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una ori mai multe autorități contractante, care are ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor și căilor de atac, aplicabil în mod unitar și valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, achiziții sectoriale, concesiuni de lucrări și concesiuni de servicii, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 forma în vigoare la data sesizării instanței, 17.12.2019, "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice". De asemenea, dispozițiile art. 55 alin. (3) au recunoscut calea de atac a recursului, ca unic remediu posibil a fi exercitat împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative.

Prin decizia nr. 40/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice), că hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară, secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Raportat la circumstanțele factuale reținute și la dispozițiile legale evocate, instanța supremă constată că cererea de față se circumscrie noțiunii de cerere care decurge din executarea unor contracte administrative și, prin urmare, că sentința nr. 133/24.09.2024 a Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal era supusă numai recursului, mențiunea din cuprinsul sentinței nr. 133/24.09.2024 a Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, potrivit căreia aceasta este supusă apelului în termen de 30 de zile de la comunicare fiind inexactă.

În consecință, raportat la forma în vigoare la data începerii procesului a dispozițiilor art. 55 alin. (3) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în cauză, hotărârea pronunțată în primă instanță se putea ataca cu recurs la instanța ierarhic superioară, cale de atac ce se impunea a fi soluționată într-un complet alcătuit din 3 judecători, în acord cu dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în forma în vigoare la data începerii procesului.

Astfel, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut expres și limitativ exercitarea căii de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluționată în primă instanță categoria de litigii circumscrise Legii nr. 101/2016, în care se include și prezenta cauză, Înalta Curte reține că sentința nr. 133/24.09.2024 a Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu era susceptibilă de a fi atacată cu apel, ci cu recurs, dând prevalență, prevederilor legale derogatorii ale actului normativ sus-citat, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

Pe de altă parte, conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de textul de lege, cum este și ipoteza de la pct. 1 al acestui articol în care instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Normele juridice care reglementează căile de atac și ordinea lor de exercitare, precum și alcătuirea sau compunerea instanței, sunt norme imperative de ordine publică cuprinse în C. proc. civ. respectiv în legea de organizare judiciară, de la care părțile nu pot deroga nici expres și nici tacit.

În acest context, interesul general, vătămat prin nesocotirea unor astfel de norme imperative care apără ordinea publică, nu poate fi nici acoperit prin pasivitatea ori tăcerea părților decât dacă legea - sursa făuritoare a ordinii publice - permite expres o astfel de derogare.

În ipoteza pasivității procesuale a părților litigante, restabilirea ordinii publice încălcate se poate realiza numai prin mijlocirea instanței, prin invocarea din oficiu a neregularității procesuale intervenite, ca urmare a nesocotirii unei norme imperative care apără ordinea publică.

Posibilitatea instanței de recurs de a restabili ordinea publică încălcată nu poate fi limitată de interesul particular al părților de a profita de situația juridică astfel creată, prin nesocotirea normelor imperative ce apără ordinea publică, corelat cu pasivitatea acestora în a invoca ele însele o astfel de neregularitate.

Plecând de la aceste considerente, se constată că, în speța dedusă judecății, calificarea greșită a căii de atac a avut drept consecință nelegala compunere a completului de judecată, întrucât instanța ierarhic superioară, respectiv Curtea de Apel Oradea a pronunțat decizia în completul prevăzut de lege pentru judecata apelului, format din doi judecători, deși calea de atac prevăzută de lege era recursul care se impunea a fi soluționat într-un complet alcătuit din trei judecători, așa cum impune imperativ art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că, soluționând calea de atac a apelului, în compunerea legală pentru această cale de atac, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 457 alin. (1) coroborat cu art. 25 C. proc. civ. și raportat la art. 53 alin. (1) și 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la 17.12.2019, precum și normele de organizare judiciară cuprinse în art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în ceea ce privește alcătuirea instanței.

Astfel, conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în forma aplicabilă cauzei, raportat la data inițierii procesului, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.

Cum decizia nr. 10/2025-A din 23 ianuarie 2025 a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă în apel, în complet format doar din 2 judecători, motivul de casare invocat din oficiu se dovedește a fi fondat, astfel încât, în temeiul art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza curții de apel, spre o nouă judecată în compunerea prevăzută de lege pentru judecarea recursului, context în care nu va mai lua în analiză și criticile formulate prin memoriul de recurs.

Cu privire la solicitările de acordare a cheltuielilor de judecată în faza de recurs, formulate de intimata-pârâtă Comuna Apa, dovedite cu înscrisurile înaintate la dosar, Înalta Curte notează că, în cazul admiterii unei căi de atac prin care este casată/anulată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare, cererea nu este încă soluționată iar procesul urmează a fi tranșat cu ocazia rejudecării. Cum la baza solicitării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a celui care a pierdut procesul, iar poziția juridică de parte câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului, se constată că, prin trimiterea cauzei spre rejudecare, nu s-a stabilit încă partea câștigătoare, astfel încât, la acest moment, nu se poate face aplicarea prevederilor art. 453 C. proc. civ., asupra tuturor cheltuielilor de judecată avansate de părți urmând a se pronunța curtea de apel, cu ocazia rejudecării pricinii, în funcție de soluția ce se va pronunța în cauză și de concluzia referitoare la partea care va câștiga respectiv partea care va pierde procesul în recurs, în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L., prin lichidator judiciar A.., împotriva deciziei nr. 10/2025-A din 23 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMUNA APA.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel, ca instanță de recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2025.