ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1354/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, secția Civilă la 19.01.2024 sub nr. x/2024, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate caracterul abuziv al clauzelor înscrise în contractul de credit nr. xx/02.09.2010 la art. 3.5, care prevede plata unui comision de administrare lunară a creditului de 0,33% aplicat la valoarea inițială a creditului și la art. 3.7, care prevede plata comisionului de procesare credit de 3,00% din valoarea creditului, în cuantum de 1.209 RON, să dispună anularea acestor clauze și, prin urmare, repunerea părților în situația anterioară, obligarea pârâtei la restituirea sumei achitate cu titlu de comision de administrare lunară a creditului, actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea efectivă, precum și la restituirea sumei de 1.209 RON achitată cu titlu de comision de procesare credit, actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2174/31.05.2024, Judecătoria Târgu Mureș, secția Civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta și la plata sumei de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, B. S.A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 219/A/07.03.2025,Tribunalul Specializat Mureș a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că invocarea din oficiu, de către instanța de apel, a incidenței dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. a avut în vedere competența teritorială a Tribunalului Specializat Mureș de a soluționa un apel în care una dintre părți (intimata) are calitatea de grefier în cadrul instanței și nu s-a referit la competența teritorială a primei instanțe de a judeca pricina, aspect care a intrat în putere de lucru judecat, din moment ce criticile din apel nu au vizat chestiunea competenței primei instanțe.

În acest context, Tribunalul Specializat Mureș a apreciat că art. 127 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat ulterior pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 290/2018, este un text imperativ de stabilire a competenței teritoriale nu doar a instanței de primă jurisdicție, ci și a instanței de control judiciar, tocmai pentru ca sfera de aplicabilitate a acestuia să fie extinsă dincolo de judecata de primă instanță, pentru a acoperi toate fazele de judecată ale unui proces, inclusiv judecata în căile de atac.

Prin decizia nr. 643/A/10.07.2025, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Specializat Mureș, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării incidentului procedural.

În ceea ce privește competența facultativă, această instanță a apreciat că art. 127 C. proc. civ. instituie o competență cu caracter alternativ în favoarea reclamantei, în ipoteza în care aceasta are calitatea de grefier, având opțiunea de a alege pentru soluționarea litigiului o instanță dintre cele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

A statuat că reclamanta nu are dreptul de a sesiza instanța la care își desfășoară activitatea, chiar dacă aceasta ar fi fost competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea, deoarece norma are caracter de ordine publică în considerarea protejării aparenței de imparțialitate obiectivă în soluționarea cauzei.

A conchis în sensul că, dacă titulara cererii a sesizat instanța la care își desfășoară activitatea, excepția necompetenței teritoriale facultative, în speță, de ordine publică, va urma regimul juridic instituit de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., putând fi invocată și de către instanță din oficiu, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Cum, în cauză, o astfel de excepție nu a fost invocată, neregularitatea s-a acoperit, apelul urmând a fi judecat de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea, respectiv de către Tribunalul Specializat Mureș.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Specializat Mureș competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Conflictul negativ de competență vizează determinarea instanței competente teritorial a soluționa apelul declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță de Judecătoria Târgu-Mureș, în urma dezînvestirii instanței superioare în grad - Tribunalul Specializat Mureș - de la soluționarea căii de atac a apelului, prin raportare la calitatea de grefier în cadrul acesteia a intimatei-reclamante și a soluției de declinare reciprocă a competenței pronunțată ulterior de Tribunalul Alba, secția a II-a Civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar alin. (3) stipulează că:

"Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Aceste dispoziții legale, cuprinse în C. proc. civ., Cartea II - "Procedura contencioasă", Titlul III - "Competența instanțelor judecătorești", Capitolul 2 - "Competența teritorială" sunt însă incidente numai pentru determinarea competenței de soluționare în primă instanță a cererilor și acțiunilor deferite instanțelor judecătorești.

În acest sens, Înalta Curte reamintește că organizarea instanțelor judecătorești este configurată de Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, în cadrul unui sistem ierarhic având în vârful acestei structuri ierarhice a instanțelor Înalta Curte de Casație și Justiție, în acord cu principiul constituțional înscris în art. 126 alin. (1) din Constituția României, potrivit căruia "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".

Sistemul ierarhic de organizare decurge din dispoziții exprese cuprinse în Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, respectiv:

- art. 1 alin. (2) care reia principiul constituțional mai-sus enunțat;

- art. 2 alin. (2) conform căruia "justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești:

a) Înalta Curte de Casație și Justiție;

b) curți de apel;

c) tribunale;

d) tribunale specializate;

e) instanțe militare;

f) judecătorii".

- art. 39 alin. (1), potrivit căruia "curțile de apel sunt instanțe cu personalitate juridică, în circumscripția cărora funcționează mai multe tribunale și tribunale specializate, potrivit anexei nr. 1."

- art. 40 alin. (1) și (2), conform căruia "tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, potrivit anexei nr. 1, și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. (2) În circumscripția fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din județ sau, după caz, din municipiul București".

În considerarea acestui sistem de organizare ierarhică, căile de atac se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, instanțele competente material-funcțional să judece căi de atac având o competență derivată, adică atrasă în mod obligatoriu și implicit de împrejurarea soluționării pricinii de către o instanță ierarhic inferioară ei, indiferent dacă aceasta din urmă era sau nu competentă, potrivit legii, să procedeze la judecarea litigiului.

Faptul că normele de procedură înscrise în art. 107-128 C. proc. civ., referitoare la competența teritorială a instanțelor sunt incidente exclusiv pentru determinarea competenței primei instanțe rezultă însă și din lectura atentă a acestora, de vreme ce o serie întreagă de dispoziții se referă în mod expres și explicit la cererea de chemare în judecată care, prin ipoteză, este un act de sesizare exclusiv a primei instanțe. Exemplificativ, pot fi amintite în acest sens prevederile art. 107 alin. (1), art. 109, art. 110, art. 112, art. 113 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea acestor argumente, odată determinată ori consolidată competența de soluționare în primă instanță în favoarea unei instanțe naționale, competența teritorială a instanței de apel se determină în mod derivat, aceasta fiind instanța ierarhic superioară în grad celei care a pronunțat hotărârea atacată.

De altfel, aceste aspecte au fost tranșate deja în jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție care s-ar fi impus a fi cunoscută și respectată.

Statuând asupra dispozițiilor cuprinse în art. 127 C. proc. civ., prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată în interesul legii (M. Of. Partea I, nr. 461/22 iunie 2016), Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat în considerentul cuprins în par. 67 că prevederile acestui text de lege "au în vedere sesizarea primei instanțe, nu și exercitarea căilor de atac".

Ulterior, printr-o altă decizie pronunțată în interesul legii, instanța supremă a dezvoltat raționamentul expus chiar dacă judecata de valoare a fost enunțată în urma analizei normelor de competență materială a instanțelor judecătorești.

Astfel, prin Decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (M. Of. Partea I nr. 575/26 iunie 2023), s-a statuat cu privire la o chestiune legată de interpretarea normelor de competență, instanța supremă stabilind că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și 136 din C. proc. civ., competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina:

- cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac;

- în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri)".

În considerentele care sprijină această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat că:

"101. Este de reținut faptul că, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 2 din C. proc. civ., în cazul hotărârilor pronunțate în primă instanță de judecătorie, competența funcțională de soluționare a apelului revine tribunalului. Conform prevederilor art. 96 pct. 2 din C. proc. civ., instanța de apel de drept comun competentă funcțional să soluționeze apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în primă instanță este curtea de apel.

Valorificând în continuare dezlegările date prin aceeași decizie pronunțată în interesul legii, instanța supremă subliniază că, numai în măsura în care există mai multe instanțe superioare în grad uneia și aceleași instanțe - cum ar fi ipoteza unor tribunale și tribunale specializate, aflate pe linie orizontală la același grad ierarhic, ambele superioare în grad judecătoriilor arondate - s-ar mai putea ridica problema tribunalului competent să soluționeze un apel dar numai din punct de vedere material-procesual, în raport de criteriul naturii sau a obiectului litigiului, adică a criteriului care delimitează sfera de competență material-procesuală a tribunalului de drept comun de competența tribunalului specializat, ambele aflate în circumscripția aceleași curți de apel și pe aceeași linie ierarhică față de instanța a cărei hotărâre se atacă.

În egală măsură, în ipoteza existenței unei singure instanțe ierarhic superioare, organizată pe secții specializate sau în cadrul căreia există completuri specializate, constituite în funcție de natura sau obiectul litigiului, mai pot interveni conflicte de competență între secțiile sau completurile specializate ale uneia și aceleiași instanțe. Aceste conflicte de competență vor putea fi însă provocate tot numai în considerarea criteriului competenței material-procesuale a secțiilor sau completelor aceleași instanțe iar nu din perspectiva criteriului de competență teritorială, aspect ce rezultă din conținutul art. 136 C. proc. civ. și care a fost deja analizat și lămurit de Înalte Curte de Casație și Justiție prin mai multe decizii obligatorii (Decizia nr. 18/2016, Decizia nr. 17/2018, Decizia nr. 31/2019 sau Decizia nr. 4/2023, toate pronunțate în interesul legii)

În schimb, din perspectiva normelor de competență teritorială, acestea sunt incidente numai în cazul determinării instanței competente a judeca în primă instanță, urmând ca, în raport de principiul organizării ierarhice, consființit de normele imperative ale legii de organizare judiciară amintite, precum și de conținutul dispozițiilor C. proc. civ. care se referă la determinarea competenței teritorială a instanțelor în primă instanță, calea de atac declarată să fie deferită spre soluționare instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată, în considerarea competenței derivate pe care instanțele superioare în grad o au cu privire la căile de atac declarate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de către instanțele aflate în circumscripția lor teritorială.

Raportând considerentele expuse situației din speță, se constată că soluționarea cauzei în primă instanță de Judecătoria Târgu Mureș, indiferent dacă această instanță era sau nu competentă material ori teritorial să judece procesul și indiferent dacă excepția de necompetență a judecătoriei a fost sau nu invocată în termenul imperativ stabilit de art. 131 C. proc. civ., atrage competența derivată a Tribunalului Specializat Mureș de soluționare a apelului declarat împotriva sentinței, ca instanță superioară în grad celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2025.