ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5307/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5307/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 11 decembrie 2018
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș la 28 iulie 2017 sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:
să constate caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 7, art. 8 pct. 1 și pct. 2 din Condițiile particulare și art. 3.4 alin. (2), art. 4.1 lit. a) și b) din Condițiile generale la contractul de credit nr. x din 20 iulie 2007;
să o oblige pe pârâtă la restituirea sumei de 811,62 euro, reprezentând diferența între dobânda achitată și cea datorată, a sumei de 207,5 euro, reprezentând comision de analiză, a sumei de 1.474,24 euro, reprezentând comision de administrare a creditului, precum și a dobânzii legale la aceste sume;
să constate că actul adițional nr. x din 17 septembrie 2010 la contractul de credit nu este opozabil reclamantului;
să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiază pe dispozițiile din Legea nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 21/1992 și art. 194 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 1206 din 9 martie 2017, Judecătoria Târgu Mureș, secția Civilă a respins ca neîntemeiată excepția autorității lucrului judecat, invocată de pârâtă; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A.; a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 8 pct. 1 privind comisionul de întocmire dosar și art. 8 pct. 2 privind comisionul lunar de gestionare a creditului din Condițiile particulare la contractul de credit nr. x din 20 iulie 2007 și al art. 3.4 din Condițiile generale privind dreptul Băncii de a indexa procentul de dobândă în funcție de costurile resurselor sale, până la data acceptării tacite a actului adițional; a dispus restituirea către reclamant a sumelor percepute în baza clauzelor abuzive; a obligat-o pe pârâtă la plata dobânzii legale pentru sumele percepute, de la data fiecărei plăți și până la data restituirii; a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 de RON.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta, formulaând critici de netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia nr. 488/A/2017 din 3 octombrie 2017, Tribunalul Specializat Mureș a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului Mureș, secția Civilă.
Prin decizia civilă nr. 1103/2017 din 14 decembrie 2017, Tribunalul Mureș, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului Specializat Mureș; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă în vederea soluționării conflictului.
Prin sentința civilă nr. 78/CF din 29 ianuarie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș la 16 februarie 2018 sub nr. x/2016*.
Prin decizia nr. 268/A/2018 din 3 mai 2018, Tribunalul Specializat Mureș a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul-reclamant A. și de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinței nr. 1206 din 9 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, secția Civilă.
Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 1874/R din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 28 noiembrie 2018.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.
Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 268/A/2018 din 3 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș.
Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalul Specializat Mureș este Curtea de Apel Târgu Mureș, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 268/A/2018 din 3 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.