ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1335/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 martie 2022 pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat obligarea societății pârâte la plata sumei de 268.765,32 RON, cu titlu de daune contractuale, calculate potrivit art. art. 7.1 lit. v) din contractul nr. x/14.09.2015, prestații SSP - preluare ape meteorice (canalizare pluvială), precum și la plata penalităților de întârziere aferente chiriei și prestațiilor restante.

Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 1051 din 12 octombrie 2023, a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, în dosarul nr. x/2022, s-a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 1051 din 12 octombrie 2023 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă; s-a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea; pârâta A. S.R.L. a fost obligată la plata către reclamanta CN APM S.A. a sumei de 54.803,44 RON, cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului principal reprezentat de chiria aferentă lunilor noiembrie 2017 - martie 2018; s-a respins în rest acțiunea, ca nefondată; de asemenea, pârâta A. S.R.L. a fost obligată la plata către apelantă a sumei de 3.301,59 RON (din care suma de 2.201,06 RON - taxa judiciară aferentă fondului, proporțional cu pretențiile admise și suma de 1.100,53 RON - reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă apelului).

La data de 14 mai 2024 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2024, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți.

Revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În conformitate cu art. 453 din C. proc. civ., a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

În fapt, a arătat că în dosarul nr. x/2022 s-a pronunțat decizia civilă nr. 7/MF din 17 aprilie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, prin care s-a soluționat cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, în sensul că s-a admis în parte.

Anterior, prin decizia civilă nr. 500 din 15 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus admiterea în parte a cererii de chemare în judecată privind aceleași părți, cauză și chestiune litigioasă, obiectul fiind diferit doar prin prisma perioadei succesive de solicitare a acelorași pretenții.

În cadrul dosarului civil nr. x/2022, în care a fost pronunțată hotărârea atacată, a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, dar instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acesteia, în condițiile în care la fondul cauzei, Tribunalul Constanța a luat-o în considerare și i-a acordat eficiență ca atare, prin respingerea integrală a cererii de chemare în judecată, formulată de către intimata-reclamantă.

Cele două hotărâri pronunțate asupra aceluiași litigiu conțin dispoziții potrivnice.

Revizuenta a arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 635 din 15 martie 2023, a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenta-reclamantă Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța și de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 500 din 15 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Având în vedere soluția pronunțată de instanța supremă, rezultă că prin decizia civilă nr. 500 din 15 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost soluționat, în mod definitiv, fondul procesului la data de 15 noiembrie 2021 și, implicit chestiunea tranșată cu privire la efectele juridice ale contractului de închiriere nr. x/14.09.2015, respectiv: data la care a fost reziliat contractul de închiriere; obligațiile de plată (debite, penalități) datorate de către A. S.R.L. și până la ce dată; obligația CN APM S.A. de a desființa clădirile de pe suprafața de teren închiriată, ceea ce conferă acestei hotărâri autoritate de lucru judecat în legătură cu chestiunea litigioasă dedusă judecății.

Contrar chestiunii litigioase soluționate definitiv prin decizia civilă nr. 500 din 15 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 martie 2022, reclamanta CN APM S.A. a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., cea de-a patra cerere, privind pretenții, succesive ca și perioada celei de-a treia cerere (nr. 7092/118/2020) conexată la dosarul nr. x/2018, prin care a solicitat instanței să dispună:

În motivarea celei de-a patra cereri, reclamanta CN APM S.A. reia și se rezumă la considerentele invocate în cererea inițială ce a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2018 și în cele conexate la acestea, în care a fost pronunțată decizia nr. 500/15.11.2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, definitivă, prin care a fost soluționată definitiv chestiunea litigioasă dedusă judecății încă din anul 2018.

Prin întâmpinare, A. S.R.L. a invocat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 500/15.11.2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, definitivă, solicitând instanței să constate că în cauză a fost soluționată definitiv chestiunea litigioasă dedusă judecății, încă din anul 2018, fapt pentru care se impune respingerea cererii, ca nefondată.

Instanța de fond, în speță Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, a dat eficiență autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 500/15.11.2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sens în care a pronunțat sentința civilă nr. 1051 din 12 octombrie 2023.

Împotriva sentinței civile nr. 1051 din 12 octombrie 2023 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, reclamanta CN APM S.A. a formulat apel, soluționat prin decizia civilă nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, în dosarul nr. x/2022.

Potrivit revizuentei, instanța de apel a ignorat faptul că problema litigioasă dedusă judecății a fost soluționată definitiv prin decizia civilă nr. 500/15.11.2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin decizia civilă nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, în dosarul nr. x/2022, atacată cu revizuire, ce privește aceleași părți, cauză și chestiune litigioasă, a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 500/15.11.2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, obiectul fiind diferit doar prin prisma perioadei succesive de solicitare a acelorași pretenții, respectiv 01.01.2021 - 31.12.2021.

A solicitat instanței supreme să observe că problema litigioasă a penalităților de întârziere a fost dezlegată definitiv prin decizia civilă nr. 500/15.11.2021 a Curții de Apel Constanța, în sensul de acordare a penalităților doar până la data de 8 martie 2018, dată până la care și-a produs efectele contractul de închiriere nr. x/14.09.2015, ca urmare a rezilierii acestuia, fiind respinse penalitățile și alte pretenții solicitate de CN APM S.A., prin cererea principală și cele conexe, pentru viitor, respectiv până la data de 31 decembrie 2020, dându-se astfel eficiență dispozițiilor art. 1.554 alin. (3) din C. civ., potrivit cărora "contractul reziliat încetează doar pentru viitor", în sensul că nu mai produce efecte pentru viitor.

Instanța de apel a acordat penalități de întârziere și după data rezilierii contractului, respectiv pentru perioada cuprinsă între 01.01.2021 - 31.12.2021, situație ce probează faptul că a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 500/15.11.2021.

Revizuenta apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care se impune admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire. În esență, a arătat că nu sunt întrunite cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că nu conțin dispoziții contradictorii cele două decizii, iar decizia nr. 7/2024 nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 500/2021.

Analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, în limitele stabilite de art. 513 alin. (3) C. proc. civ. și prin raportare la susținerile părților, Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate specifice ipotezei de revizuire invocate de partea care face uz de această cale de atac.

Rațiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ce se constituie în temeiul juridic al prezentei căi extraordinare de atac, o reprezintă necesitatea asigurării efectelor depline ale autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești definitive, în sensul că ceea ce s-a tranșat de către o instanță anterioară printr-o hotărâre definitivă, să nu fie contrazis de o hotărâre ulterioară, care să statueze în sens contrar celor care au fost dezlegate în primul litigiu.

Aceasta înseamnă, în termenii dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., că pentru a fi deschisă calea revizuirii trebuie să existe "hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Altfel spus, revizuirea este remediul procedural care intervine în ipoteza nesocotirii, într-o judecată ulterioară, a autorității de lucru judecat atașate unei prime hotărâri.

Ca atare, o judecată ulterioară nu poate contrazice ceea ce s-a tranșat într-un prim proces care a vizat aceeași cauză, același obiect și s-a desfășurat între aceleași părți [aspectul negativ sau extinctiv al autorității lucrului judecat, în reglementarea dată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ..], cum nu poate contrazice nici modalitatea în care s-a tranșat asupra unei chestiuni litigioase opuse de/între aceleași părți (efectul pozitiv sau normativ al autorității de lucru judecat, regăsit la nivelul așa-numitelor considerente decizorii, recunoscut ca atare prin dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.).

Pentru a deveni incidentă, în oricare dintre cele două manifestări ale sale (funcția negativă, care oprește un al doilea proces sau cea pozitivă, care înlesnește, sub aspectele tranșate, judecata celui de-al doilea proces, care pornește de la un "dat" dezlegat în raporturile dintre părți, fără posibilitatea contrazicerii), autoritatea de lucru judecat este, pe de o parte, subordonată relativității efectelor sale - adică se produce doar între aceleași părți care au stat în judecată în ambele procese - și, pe de altă parte, este necesar ca ea să nu fi fost invocată și dezbătută în al doilea litigiu.

Cea de-a doua condiție, a neinvocării și neanalizării autorității de lucru judecat a primei hotărâri, cu ocazia celei de-a doua judecăți, decurge în mod necesar din caracterul de cale extraordinară de atac a revizuirii care sancționează doar încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, nu și modalitatea în care o a doua hotărâre, având de analizat excepția autorității de lucru judecat sau efectul pozitiv al lucrului judecat anterior, dă dezlegare acestor aspecte.

Aceasta, întrucât o raportare eronată a celei de-a doua instanțe la efectele lucrului judecat anterior se poate constitui într-un aspect de nelegalitate, cenzurabil prin intermediul căilor de atac, care permit reformarea unor astfel de hotărâri, în timp ce, pe calea revizuirii, ca mijloc procedural pus la dispoziție în mod excepțional părții, nu are loc o reformare a hotărârii, ci o sancționare - prin anularea celei de-a doua hotărâri care a nesocotit lucrul judecat anterior.

În speță, revizuenta a susținut faptul că problema litigioasă a penalităților de întârziere a fost dezlegată definitiv prin decizia civilă nr. 500/15.11.2021 a Curții de Apel Constanța, în sensul de acordare a penalităților doar până la data de 8 martie 2018, dată până la care și-a produs efectele contractul de închiriere nr. x/14.09.2015, ca urmare a rezilierii acestuia, fiind respinse penalitățile și alte pretenții solicitate de CN APM S.A., prin cererea principală și cele conexe, pentru viitor, respectiv până la data de 31 decembrie 2020, dându-se astfel eficiență dispozițiilor art. 1.554 alin. (3) din C. civ., potrivit cărora "contractul reziliat încetează doar pentru viitor". Instanța de apel a acordat penalități de întârziere și după data rezilierii contractului, respectiv pentru perioada cuprinsă între 01.01.2021 - 31.12.2021, situație ce probează faptul că a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 500/15.11.2021.

Înalta Curte constată că în faza procesuală a apelului, la data de 17 ianuarie 2024, revizuenta A. S.R.L. a depus în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Constanța, întâmpinare la apelul formulat de apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A., prin care a invocat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 500 din 15 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, arătând că prin aceasta s-a stabilit în mod definitiv că "(...) până la data rezilierii contractului (08.03.2018), pârâta datorează reclamantei contravaloarea chiriei, a utilităților pentru care părțile au încheiat convenții separate, precum și a penalităților contractuale de întârziere, potrivit art. 5.5 din contract" (pag. 37, paragraful 4 din decizia nr. 500/15.11.2021).

De altfel, chiar prin cererea de revizuire, la pagina 11, pct. 7.3), revizuenta a arătat că "prin întâmpinare, A. S.R.L. a invocat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 500/15.11.2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, definitivă, solicitând instanței să constate că în cauză a fost soluționată definitiv chestiunea litigioasă dedusă judecății, încă din anul 2018, fapt pentru care se impune respingerea cererii, ca nefondată".

Din actele dosarului, rezultă că în considerentele deciziei atacate prin prezenta revizuire (decizia civilă nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, în dosarul nr. x/2022), instanța a analizat susținerile revizuentei și a reținut că "(...) față de considerentele deciziei civile nr. 500/15.11.2021, nu se poate reține incidența, în prezenta cauză, a autorității de lucru judecat, astfel cum aceasta este reglementată prin prevederile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Este real că, prin dispozitivul deciziei civile nr. 500/15.11.2021 s-a dispus admiterea, în parte, a acțiunii, în sensul obligării pârâtei A. S.R.L. la plata debitului principal în valoare de 100.097,63 RON - reprezentând contravaloare chirie și în valoare de 4.680 RON - reprezentând contravaloare prestații SSP, astfel cum acesta a fost solicitat prin acțiunea inițial introdusă, ce a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2018 anterior conexării celorlalte trei dosare, pretenții care vizau perioada de până la data de 08.03.2018, când a fost emisă Notificarea de reziliere de către reclamanta CN APM S.A. Și în privința penalităților de întârziere solicitate în baza clauzei penale inserate de părți la art. 5.5 alin. (1) din Contractul de închiriere nr. x/20.01.2005, curtea de apel a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 9.924,99 RON - sumă aferentă facturilor fiscale emise de reclamantă în intervalul 29.12.2017 - 31.01.2018 (dosar fond), deci, tot până la momentul emiterii Notificării de reziliere de către CN APM S.A. Așadar, au fost admise exclusiv pretențiile formulate prin dosarul inițial înregistrat, nr. 18841/212/2018 fiind, implicit, respinse pretențiile solicitate prin cele trei dosare conexate, ce au vizat și penalități de întârziere calculate în baza clauzei de la art. 5.5 din contract, pentru perioada ulterioară emiterii Notificării de reziliere și până la finalul lunii iunie 2020. Or, în prezentul litigiu, se solicită penalitățile de întârziere aferente debitului principal în valoare de 100.097,63 RON, la plata căruia s-a dispus obligarea pârâtei A. S.R.L. prin decizia civilă nr. 500/15.11.2021, pentru o perioadă de timp (anul 2021) diferită de cea vizată în dosarul civil nr. x/2018, debitul principal nefiind achitat până la finalul anului 2021 de către pârâtă, și în privința cărora, apreciază Curtea că nu s-a dat o dezlegare prin considerentele acestei decizii. Fără a nega că, prin decizia civilă nr. 500/15.11.2021, definitivă urmare respingerii recursului, ca inadmisibil prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 635/15.03.2023, s-a dispus respingerea pretențiilor vizând penalitățile de întârziere aferente, însă, perioadei de după data rezilierii și până la finalul lunii iunie 2020, apreciază Curtea că se poate reține autoritatea de lucru judecat doar în ceea ce privește dezlegarea dată de instanța de apel chestiunilor litigioase vizând momentul la care a intervenit rezilierea Contractului de închiriere nr. x/20.01.2005, ca fiind data de 08.03.2018 la care a emis reclamanta CN APM S.A. declarația de reziliere, și nu cel anterior, 31.10.2017, la care pârâta A. S.R.L. a emis o notificare similară și, respectiv modul de interpretare al clauzei de la art. 7 alin. (1) lit. v) din contract, în privința pretențiilor ce vizau obligarea pârâtei la daune interese. În privința, însă, a motivelor ce susțineau respingerea restului pretențiilor, formulate în cele trei dosare conexate, inclusiv a penalităților de întârziere, apreciază Curtea că nu se regăsesc considerente în cuprinsul deciziei nr. 500/15.11.2021 care să se impună în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat".

În acest context, Înalta Curte constată că promovarea cererii de revizuire împotriva deciziei civile nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, în dosarul nr. x/2022, pentru motivul că aceasta ar fi potrivnică dezlegărilor date prin decizia civilă nr. 500 din 15 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ale cărei efecte au fost invocate de revizuentă pe parcursul procesului finalizat prin hotărârea atacată cu revizuire și care au făcut obiect al analizei Curții de Apel Constanța, nesocotește reglementarea și fundamentul acestei căi extraordinare de atac.

În realitate, revizuenta își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată pe fondul cauzei și de împrejurarea că instanța de apel nu a valorificat dezlegările date prin decizia invocată în sensul urmărit de către aceasta, tinzând să transforme calea extraordinară de atac de retractare într-una de reformare, care să supună cenzurii instanței de revizuire legalitatea unei hotărâri definitive, în alte cazuri decât cele strict prevăzute de lege.

Or, așa cum s-a arătat în doctrină și s-a statuat într-o jurisprudență constantă a instanțelor de judecată, în cazul revizuirii nu e permis un astfel de control de legalitate, câtă vreme verificarea pe care o poate realiza instanța de revizuire se limitează la situația de contrarietate a hotărârilor, cu sancțiunea aplicabilă, respectiv a anulării celei de-a doua hotărâri care nesocotește lucrul judecat anterior.

Un astfel de demers este inadmisibil, situându-se, prin modalitatea în care este dedus judecății, în afara sistemului legal al căilor de atac și tinzând la periclitarea securității raporturilor juridice, prin contestarea unei hotărâri definitive, intrate ea însăși, sub autoritate de lucru judecat.

Prin demersul său, situat în afara dispozițiilor procedurale în materie, revizuenta pune în discuție dezlegări definitive, opozabile cu efectele lucrului judecat, nesocotind faptul că revizuirea se constituie într-un remediu extraordinar, care sancționează încălcări procedurale grave și nu într-o nouă cale de atac deschisă controlului de legalitate.

Totodată, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei (hotărârea Mitrea împotriva României).

De asemenea, Curtea, în alte decizii de speță (cauza Iordan Iordanov și alții contra Bulgariei), a statuat asupra faptului că divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul căilor extraordinare de atac, prin care să se desființeze hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.

Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare și de a asigura o jurisprudență unitară a instanțelor judecătorești, Curtea a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preț, și mai ales, cu încălcarea principiului securității juridice.

În raport de cele anterior arătate, constatând că nu este îndeplinită în speță condiția de admisibilitate a revizuirii ce vizează neanalizarea autorității de lucru judecat cu ocazia celei de-a doua judecăți, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea celorlalte aspecte invocate de părți.

Prin urmare, față de cele anterior arătate, reținând că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 7/MF din 17 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2024.