ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1087/2025

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 14.11.2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 847.724,38 euro, cu titlu de restituire a împrumuturilor pe care i le-a acordat în baza contactului de credit nr. x/03.05.2007, precum și cheltuielile de judecată.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și prescripției dreptului material la acțiune; în subsidiar, a solicitat ca acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 376/CA/03.10.2023, Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins, în consecință, acțiunea ca prescrisă; a respins, totodată, cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 86/18.03.2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a admis apelul, a anulat sentința atacată și a acordat termen pentru evocarea fondului la 20.05.2024.

B. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În motivare, a susținut că, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și că instanța de apel a încălcat sau a aplicat greșit normele de drept material; a invocat, astfel, cazurile de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, A. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și, în subsidiar, ca nefondat.

Asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Calea extraordinară de atac are ca obiect decizia nr. 86/18.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin care s-a anulat sentința primei instanțe și s-a reținut cauza spre rejudecare, stabilindu-se un nou termen pentru evocarea fondului.

Principiul legalității căilor de atac, consacrat la nivel constituțional prin art. 129 din Constituție, precum și prin normele de drept procesual la art. 457 C. proc. civ., impune părților obligația de a exercita numai căile de atac prevăzute de lege și numai în condițiile și termenele prevăzute de normele legale.

Conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., pot forma obiect al recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 480 alin. (6) C. proc. civ. prevăd, totodată, că atunci când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel referitor la competența primei instanțe, iar aceasta a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată în fața primei instanțe și hotărârea atacată, va reține procesul spre rejudecare, pronunțând o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă este cazul.

Așadar, prin hotărârea de anulare, instanța de prim control judiciar nu se dezînvestește, ci continuă judecata, decizia pronunțată fiind una intermediară, premergătoare celei prin care se soluționează fondul litigiului.

În acest context, nefiind finalizată cercetarea apelului, care se realizează numai după evocarea fondului în virtutea efectului devolutiv al acestei căi de atac, împotriva deciziei prin care s-a anulat sentința primei instanțe și s-a reținut cauza spre rejudecare, stabilindu-se termen în acest sens, nu se poate exercita separat calea extraordinară de atac a recursului, ci numai o dată cu hotărârea finală.

Această concluzie derivă și din principiul unicității căii de atac, în virtutea căruia o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, precum și din decizia nr. 33/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, aplicabilă mutatis mutandis, prin care s-a statuat că împotriva hotărârii prin care s-a anulat sentința primei instanțe și s-a reținut cauza pentru evocarea fondului nu se poate declara recurs decât o dată cu decizia pronunțată după rejudecarea în apel, în caz contrar, acesta fiind inadmisibil.

Contrar susținerilor recurentei, efectele obligatorii trebuie raportate la prevederile legale ce au fost interpretate, astfel că silogismul juridic expus în decizia de unificare se aplică și cu privire la interpretarea prevederilor art. 480 alin. (3) coroborat cu art. 483 alin. (1) C. proc. civ., dat fiind că aceste din urmă norme procedurale din legea nouă au preluat soluția legislativă a celei anterioare.

Prin urmare, de vreme ce prin decizia recurată nu s-a finalizat judecata apelului, ci doar s-a anulat hotărârea primei instanțe și s-a reținut cauza pentru o nouă judecată pe fond a litigiului, față de dispozițiile art. 483 alin. (1), raportate la cele ale art. 480 alin. (6) și ale art. 457 C. proc. civ., instanța supremă constată că recursul declarat împotriva deciziei nr. 86/18.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă este inadmisibil, motiv pentru care, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge, ca atare.

Totodată, stabilind culpa procesuală a recurentei în declanșarea prezentului demers judiciar, o va obliga, în temeiul art. 453 C. proc. civ., să plătească intimatei cheltuielile de judecată, pe care, dând eficiență criteriilor reglementate de art. 451 alin. (2) teza I C. proc. civ., le va reduce, proporțional cu complexitatea căii de atac, cu activitatea desfășurată de avocat și ținând seama de circumstanțele cauzei, până la suma de 3.000 euro.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 86/18.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta la plata către intimata A. a sumei de 3.000 euro, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2025.