ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 564/2025

Ședința publică din data de 19 martie 2025

Asupra recursului de față, subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, secția Civilă la 30.01.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. și B. S.A. - Agenția Suceava, solicitând ca acestea să fie obligate să-i plătească suma de 2.000.000 RON, cu titlu de daune-interese pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial pe care i l-au cauzat prin modalitatea de executare a contractului de credit nr. x/15.05.2006.

Prin sentința civilă nr. 3189/23.06.2023, Judecătoria Suceava, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Suceava.

Astfel sesizat, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a pronunțat sentința civilă nr. 190/31.10.2023, prin care a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea, ca prescrisă.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel; prin întâmpinare, B. S.A. a invocat excepțiile nulității și tardivității căii ordinare de atac.

Prin decizia nr. 168/16.05.2024, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins atât excepțiile invocate, cât și apelul.

Decizia instanței de apel a fost recurată de A., care a solicitat admiterea cererii și acordarea daunelor-interese în sumă de 2.000.000 RON.

Prin memoriul transmis instanței de apel la 03.07.2024, prin poștă, autorul recursului a învederat contextul factual în care a formulat acțiunea și a evidențiat împrejurările în care a suferit prejudiciul nepatrimonial a cărui reparare o pretinde.

Motivele de recurs nu au fost încadrate în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

La 10.10.2024, recurentul a transmis instanței supreme un set de motive de recurs, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de 3.000 RON, a dobânzilor în sumă de 45.000 RON, a pierderilor de 67.135 RON, respectiv de 115.135 RON, precum și a sumei de 3.000.000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin întâmpinare, B. S.A. a invocat excepțiile tardivității și nulității recursului, atât pentru neindicarea motivelor de legalitate, cât și pentru încălcarea obligației de depunere a căii de atac la instanța a cărei hotărâre se atacă, în condițiile art. 490 alin. (1)

C. proc. civ.

Stabilind ordinea de soluționare a excepțiilor, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului, sens în care reține următoarele:

În conformitate cu art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Decizia atacată a fost comunicată recurentului la 17.06.2024, iar recursul a fost depus prin poștă la 03.07.2024.

Ca atare, calea extraordinară de atac de față a fost declarată cu respectarea termenului de 30 zile, reglementat de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte constată că excepția analizată este nefondată.

Excepția nulității recursului a fost fundamentată de autoarea ei pe două coordonate; prima dintre ele aduce în dezbatere nesocotirea art. 490 alin. (1) C. proc. civ. și este nefondată, de vreme ce recursul a fost depus la instanța de apel, prin intermediul poștei, astfel cum rezultă atât din plicul aflat la dosarul cauzei, cât și din adresa de înaintare a dosarului comunicată de Curtea de Apel Suceava; prin urmare, din această perspectivă, sancțiunea nulității nu este incidentă.

Examinată prin prisma art. 489 alin. (2) C. proc. civ. însă, excepția nulității este fondată.

Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform alin. (3) teza întâi al aceluiași articol, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Articolul 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ. dispune că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal (...). Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate relevă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Transpunând aceste considerente teoretice în analiza căii de atac, Înalta Curte constată că, validând sentința tribunalului, curtea de apel a reținut că termenul de prescripție de 3 ani - reglementat atât de art. 1 din Decretul nr. 167/1958, cât și de art. 2.517 C. civ. - s-a împlinit anterior datei începerii procesului, 30.01.2023, cel mai târziu în anul 2017. A avut în vedere că scadența anticipată a împrumutului contractat de autorul demersului judiciar prin contractul de credit nr. x/15.05.2006 a intervenit în anul 2013, iar executarea silită a imobilului deținut de acesta s-a finalizat în anul următor.

Aceste considerente ale instanței de prim control judiciar, care au stat la fundamentul dispoziției de respingere a apelului, nu au fost combătute de către autorul căii de atac, care și-a centrat susținerile în jurul modalității în care i s-a creat prejudiciul moral, deși nu fondul pretențiilor a fost analizat de instanțele de fond, cât timp acestea au constatat, prioritar, că dreptul la acțiune s-a stins, prin prescripție.

Criticile expuse în recurs nu sunt, așadar, încadrabile în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fiind astfel încălcat art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impune recurentului dezvoltarea unor motive de nelegalitate îndreptate împotriva deciziei recurate, căci scopul căii extraordinare de atac, prevăzut de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., este cel de a verifica conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În considerarea argumentelor ce precedă, Înalta Curte va respinge excepția tardivității și, reținând că recurentul nu s-a conformat obligației reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., va admite excepția nulității și, ca o consecință, va anula recursul, în temeiul art. 496 alin. (1), cu aplicarea art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului.

Admite excepția nulității recursului și, în consecință:

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 168/16.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2025.