ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 958/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 958/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 6 mai 2025
Asupra cauzei, reține următoarele:
I. Circumstanțele litigiului:
Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 19 iulie 2019 pe rolul Judecătoriei Călărași, sub dosar nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. Steroli S.R.L. la plata sumei de 39.600 RON, reprezentând contravaloarea chiriei neachitate, aferente intervalului iulie 2016- iulie 2019, conform contractului de închiriere nr. x/22.01.2003, precum și actualizarea sumei de 39.600 RON, cu dobânda legală, calculată de la scadența creanței și până la momentul plății efective.
Pârâta S.C. Steroli S.R.L. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate încetat de drept contractul de închiriere înregistrat sub nr. x/22.01.2003.
Hotărârea instanței de fond:
Prin sentința civilă nr. 727 din 31 martie 2021, Judecătoria Călărași a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. Steroli S.R.L..
A respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. Steroli S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta A..
A dispus obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 39.600 RON reprezentând contravaloarea chiriei aferente perioadei iulie 2016 - iulie 2019, conform contractului de închiriere nr. x/22.01.2003.
A dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aferentă sumelor datorate cu titlu de chirie lunară în valoare de 1.100 RON datorată în perioada iulie 2016- iulie 2019 de la scadență până la plata efectivă.
A dispus obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamanta-pârâta a sumei de 4067 RON, datorată cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Hotărârea instanței de apel:
Prin decizia civilă nr. 514 din 30 martie 2023, Tribunalul Călărași a admis apelul, a schimbat în tot sentința și, rejudecând, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S.C. Steroli S.R.L., în contradictoriu reclamanta-pârâtă A..
A constatat încetat contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Călărași sub nr. x/22.01.2003.
A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă A. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C. Steroli S.R.L..
A obligat pe intimata A. la plata către apelanta S.C. Steroli S.R.L. a sumei de 7561 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (fond și apel).
Hotărârea instanței de recurs:
Prin decizia civilă nr. 927 R din 9 noiembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 514 din 30 martie 2023 pronunțată de Tribunalul Călărași.
A casat decizia recurată și, rejudecând, a respins apelul, ca nefondat.
A obligat pe intimată la plata către recurentă a sumei de 906 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cererea de revizuire formulată în cauză:
Împotriva deciziei nr. 927 R din 9 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pârâta S.C. Steroli S.R.L. a formulat cerere de revizuire și cerere de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire.
În susținerea cererii de repunere în termenul de revizuire, revizuenta a arătat că, în lipsa comunicării deciziei revizuite, nu putea anticipa motivele pe care instanța de recurs le-a avut în vedere în pronunțarea soluției de anulare a hotărârii instanței de apel.
Cu privire la cererea de revizuire, după prezentarea aspectelor ce țin de fondul litigiului și a hotărârilor pronunțate în cauză, revizuenta a arătat că motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă A. nu erau fondate, întrucât atât considerentele, cât și dispozitivul deciziei nr. 772 din 25 iunie 20215 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012 aveau putere de lucru judecat și erau obligatorii în pronunțarea deciziei a cărei revizuire o solicită.
A mai arătat că instanța de recurs a înlăturat probele din apel, respectiv analiza titlurilor de proprietate ce au făcut obiectul expertizei judiciare topo.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 185 alin. (1) teza a II-a, art. 186 alin. (1), art. 248 alin. (1), art. 430 alin. (1) și alin. (2), art. 461 alin. (2), art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 511 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (4) C. proc. civ.
Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție
Cererea de revizuire întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 11 martie 2025.
Prin rezoluția completului aleatoriu învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 6 mai 2025, când instanța a rămas în pronunțare cu prioritate asupra cererii de repunere în termen și asupra excepției tardivității cererii de revizuire.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând cererea de repunere în termen și cererea de revizuire din perspectiva tardivității, Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii, formulată de revizuenta S.C. Steroli S.R.L., se constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 186 C. proc. civ., "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. (3) În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."
Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că, pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv, ca partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să fie cauzată de motive temeinic justificate și dovedite, împrejurarea care a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, iar partea să formuleze cererea de repunere în termen și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării sau, în cazul exercitării căilor de atac, în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac.
Așadar, dacă se solicită repunerea în termenul de exercitare a unei căi de atac, atât cererea de repunere în termen, cât și cererea de exercitare a căii de atac trebuie să fie făcute în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac.
În cauză, în motivarea cererii de repunere în termen (formulată chiar prin cererea de revizuire), revizuenta a susținut că, în lipsa comunicării deciziei revizuite, nu a avut cunoștință de considerentele pe care instanța de recurs le-a avut în vedere în pronunțarea soluției de anulare a hotărârii instanței de apel.
Examinând cererea de repunere în termen din perspectiva termenului de formulare, se constată că repunerea în termenul de revizuire s-a solicitat în cuprinsul cererii de revizuire depuse la poștă la data de 4 martie 2025 (plic dosarul de revizuire), iar, față de motivele invocate în susținerea cererii, "încetarea împiedicării" ar fi intervenit, din perspectiva revizuentei, odată cu data comunicării deciziei a cărei revizuire se solicită.
Cum hotărârea revizuită a fost comunicată revizuentei la 3 februarie 2025, iar termenul de formulare a cererii de repunere în termen în cazul exercitării căilor de atac are aceeași durată cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac, având în vedere dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ce stabilesc că termenul de revizuire este de o lună, se constată că cererea de repunere în termenul de revizuire (depusă la poștă la 4 martie 2024) a fost făcută cu încălcarea termenului procedural, care a expirat la data de 3 martie 2025.
Termenul de o lună (care nu este totuna cu termenul de 30 de zile) se calculează potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., conform căruia, atunci când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an.
În consecință, față de argumentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca tardivă, cererea formulată de revizuenta S.C. Steroli S.R.L. de repunere în termenul de formulare a revizuirii.
Având în vedere soluția pronunțată asupra cererii de repunere în termen, Înalta Curte urmează a analiza cererea de revizuire în raport de excepția tardivității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară.
Obiectul căii extraordinare de atac îl reprezintă decizia civilă nr. 927 R din 9 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cu privire la care se solicită retractarea, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (10 pct. 8 C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."
În dreptul procesual civil, căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Prin urmare, termenul de o lună prevăzut de textul legal anterior redat are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac, iar momentul de la care curge acesta este data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Articolul 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. stipulează că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs (…), iar alin. (2) al aceluiași articol menționează că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.
În cauza pendinte, decizia civilă nr. 927 R a Curții de Apel București, supusă revizuirii, a devenit definitivă la data pronunțării sale, respectiv la 9 noiembrie 2023, acesta fiind momentul de la care curge termenul de o lună stabilit de legiuitor prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Calculul acestui termen procedural se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 C. proc. civ., potrivit cu care "(1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: 1.când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare; 2.când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește; 3.când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni."
Aplicând aceste dispoziții legale la speța dedusă judecății, reiese că termenul de o lună, în care se putea solicita revizuirea deciziei nr. 927 R din 9 noiembrie 2023 a Curții de Apel București, a expirat la 9 decembrie 2023.
Prin urmare, depunând cererea de revizuire la data de 4 martie 2024, revizuenta a încălcat termenul procedural prevăzut de lege, revizuirea fiind tardiv formulată.
Instanța de contencios european a drepturilor omului a statuat, într-o jurisprudență constantă, faptul că dreptul de acces la un tribunal independent și imparțial reglementat de lege nu este unul absolut, ci este supus, prin natura sa, unor limitări legale care însă trebuie să urmărească un scop legitim și să fie necesare și proporționale, reținând că, în cazul căilor extraordinare de atac de retractare, scopul reglementării unor termene îl reprezintă principiul securității raporturilor juridice (cauza Lungoci împotriva României - hotărârea din 26 ianuarie 2006).
În același sens, este și jurisprudența Curții Constituționale a României, exprimată în deciziile nr. 8 din 14 ianuarie 2020, nr. 346 din 16 iunie 2020, nr. 823 din 9 decembrie 2021 și nr. 545 din 10 noiembrie 2022.
Cu relevanță în soluționarea excepției tardivității, pentru a răspunde argumentelor prezentate de revizuentă în combaterea tardivității cererii de revizuire, se reține că, în cuprinsul deciziei nr. 545 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 110 din 8 februarie 2023, referitor la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Curtea Constituțională a reținut că "hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate. (...)"
De asemenea, Curtea Constituțională a reținut, în cuprinsul aceleiași decizii, că "în ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din C. proc. civ. clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii.
Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă, se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din acest act normativ, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, așa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție (...)
Faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și dreptul la apărare și nici nu contravine dispozițiilor art. 129 din Constituție referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită."
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenta S.C. Steroli S.R.L..
Față de soluția pronunțată, reținând culpa procesuală în declararea căii de atac, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe revizuenta S.C. Steroli S.R.L. la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de repunere în termenul de revizuire.
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. Steroli S.R.L. împotriva deciziei nr. 927 R din 9 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019.
Obligă pe revizuenta S.C. Steroli S.R.L. la plata sumei de 2000 RON către intimata A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 mai 2025.