ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1238/2023

Ședința publică din data de 17 mai 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27.03.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2020 (în urma disjungerii din dosarul nr. x/2020), reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata următoarelor sume: 5.563,77 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de închiriere conform contractului, aferente perioadei 01-03.06.2019, precum și 748,60 euro, reprezentând indexarea chiriei pentru perioada 01.01.2019-03.06.2019, conform clauzei 4.3 din contract; 173.394,61 euro, reprezentând echivalentul chiriei lunare înmulțite cu perioada rămasă din durata subînchirierii, respectiv de la data rezilierii contractului, 04 iunie 2019, până la data de 15 noiembrie 2020, conform clauzei 12.6 din contract; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2511 din 09.12.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.563,77 de RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de închiriere aferente perioadei 01-03.06.2019 și la plata sumei de 748,60 de euro, reprezentând indexarea chiriei pentru perioada 01.01.2019-03.06.2019; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a daunelor-interese în cuantum de 137.363,47 de euro, reprezentând echivalentul chiriei aferente perioadei 04.06.2019-20.11.2020; a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 10.901,46 de RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva sentinței civile nr. 2511 din 09.12.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a declarat apel B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 701 din 04.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de B. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, B. S.R.L. a declarat recurs.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. Sub acest aspect, recurenta-pârâtă susține că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea limitelor efectului devolutiv al apelului, prevăzut de art. 476, art. 477 și art. 478 C. proc. civ.. Astfel, autoarea recursului arată că instanța de apel a reținut în mod eronat că în cadrul apelului se va proceda la judecata fondului numai în limitele criticilor formulate de către apelant prin cererea de apel. În opinia recurentei, în prezenta cauză nu este incidentă excepția tantum devolutum quantum apellatum, având în vedere că aceasta a criticat întreaga hotărâre.

În continuare, recurenta-pârâtă expune situația de fapt, făcând referire la clauzele contractului încheiat între părți și arată că referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea acesteia la plata daunelor interese compensatorii, instanța a interpretat în mod eronat dispozițiile legale referitoare la caracterul abuziv al clauzelor contractuale.

Totodată, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a pronunțat o decizie netemeinică, înlăturând dispozițiile legale referitoare la caracterul abuziv al clauzei privind penalitățile de întârziere. Potrivit recurentei, obligarea acesteia la plata respectivei sume de bani creează o îmbogățire fără justă cauză a intimatei-reclamante.

Sub un ultim aspect, recurenta arată că decizia instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că motivele invocate de recurent, respectiv criticile prin care se susține încălcarea limitelor efectului devolutiv al apelului vor fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și nu pct. 8, astfel cum a fost indicat în memoriul de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Criticile referitoare la încălcarea efectului devolutiv al apelului prin care se susține că instanța de apel a reținut în mod eronat că în cadrul apelului se va proceda la judecata fondului numai în limitele criticilor formulate de către apelant prin cererea de apel, respectiv că în prezenta cauză nu este incidentă excepția tantum devolutum quantum apellatum, având în vedere că aceasta a criticat întreaga hotărâre, nu pot fi primite.

Înalta Curte reține că art. 477 C. proc. civ. dă valoare normativă regulii tantum devolutum quantum apellatum, ceea ce semnifică faptul că instanța de apel va fi ținută să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel, ținându-se seama de principiul disponibilității părților în procesul civil. Această regulă, și nu o excepție, presupune că judecata asupra fondului va fi reluată, însă nu asupra tuturor problemelor de fapt și de drept invocate în fața primei instanțe, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.

Totodată, din perspectiva limitelor efectului devolutiv al apelului, se impun a fi evocate și dispozițiile art. 479 alin. (1) C. proc. civ. care se referă la principiul tantum devolutum quantum iudicatum, respectiv efectul devolutiv al apelului este limitat numai la ceea ce s-a judecat de către prima instanță.

Astfel, ținând seama de caracterul devolutiv ce este specific căii de atac a apelului în conformitate cu prevederile art. 477 alin. (1) și art. 479 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că judecata realizată de instanța de apel a avut ca repere de analiză dispozițiile legale incidente cauzei, prin motivele de apel fiind contestată soluția pronunțată de instanța de fond de admitere în parte a cererii de chemare în judecată și obligarea recurentei la plata unor sume de bani către intimata-reclamantă, fără să fie aduse critici concrete referitoare la considerentele instanței de fond privind calculul daunelor interese și cu privire la calificarea clauzelor ca fiind abuzive.

Așadar, instanța supremă constată că instanța de apel a pronunțat sentința recurată cu respectarea normelor procedurale aplicabile în materie, ținând seama de caracterul devolutiv ce este specific căii de atac a apelului și în conformitate cu prevederile art. 477-479 C. proc. civ., așa încât nu se poate reține un viciu de nelegalitate a deciziei civile recurate din această perspectivă, cu privire la încălcarea limitelor efectului devolutiv al apelului.

Cu privire la criticile prin care se susține că instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile legale referitoare la caracterul abuziv al clauzelor contractuale, subsumate de autoarea căii de atac cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că sunt formal invocate, întrucât recurenta nu arată în concret care sunt normele materiale aplicate greșit.

Totodată, instanța supremă constată că în expunerea acestor critici recurenta face trimiteri la situația de fapt și probele administrate în cauză. Astfel, aspectele privind raportul contractual dintre părți, cu precizările referitoare la caracterul abuziv al clauzelor contractuale, reprezintă chestiuni de netemeinicie asupra cărora instanța de recurs nu se poate pronunța, întrucât dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. impun examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, stabilirea situației de fapt fiind atributul instanțelor devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile. Prin urmare, aceste susțineri nu pot constitui critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului.

În ceea ce privește criticile prin care recurenta susține că obligarea acesteia la plata penalităților de întârziere creează o îmbogățire fără justă cauză a intimatei-reclamante, Înalta Curte le va înlătura, acestea fiind invocate omisso medio, direct prin cererea de recurs, nefăcând obiectul susținerilor din cadrul cererii de apel, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 488 alin. (2) din C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, instanța supremă reține că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia instanței de apel, astfel că nu pot fi primite susținerile formulate de recurenta-pârâtă cu privire la nemotivarea sentinței pronunțate de către prima instanță, indicându-se în mod formal motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 701 din 4 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Față de soluția de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurenta-pârâtă B. S.R.L la plata către intimatul-reclamant A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.433,46 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 701 din 4 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata către intimatul-reclamant A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.433,46 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2023.