ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 949/2025

Ședința publică din data de 6 mai 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin sentința nr. 1533 din 10 octombrie 2024 pronunțată de Judecătoria Făget în cauza având ca obiect "validare primar", a fost admisă cererea formulată de petentul Biroul Electoral de Circumscripție nr. 14 comuna Bârna și a fost validată alegerea domnului A., conform rezultatului alegerilor locale din data de 9 iunie 2024.

Prin decizia civilă nr. 219 din 5 noiembrie 2024, Tribunalul Timiș a respins apelul declarat de petentul B. împotriva sentinței civile nr. 1533 din 10 octombrie 2024 pronunțată de Judecătoria Făget.

Împotriva acestei hotărâri, petentul B. a declarat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara.

Prin încheierea din 3 decembrie 2024, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de recuzare a completului învestit cu soluționarea recursului, formulată de petentul B..

Prin decizia nr. 5 din 25 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B. împotriva deciziei nr. 219 din 5 noiembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Împotriva încheierii din 3 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, petentul B. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-petent a arătat că judecătoarea recuzată, împreună cu două grefiere din cadrul Curții de Apel Timișoara, i-au afectat dreptul la judecarea plângerii având ca obiect fraudă electorală, încălcând competența Judecătoriei Făget, pe rolul căreia este înregistrat un alt dosar, nesoluționat.

În drept, recurentul-petent a indicat art. 16 și art. 21 din Constituția României.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (14 iunie 2024), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 6 mai 2025, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra excepției nulității recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Demersul judiciar promovat de recurentul-petent B. constă într-o cerere lipsită de orice coerență, în cuprinsul căreia partea își exprimă nemulțumirea, generală, față de completul învestit cu soluționarea cererii sale de recurs, fără a argumenta în vreun fel și fără a prezenta critici concrete de nelegalitate ale încheierii recurate.

Înalta Curte constată că, deși hotărârea ce face obiect al examinării în calea de atac a recursului este o încheiere prin care a fost respinsă o cerere de recuzare, prin memoriul de recurs nu se deduc judecății critici legate de argumentele avute în vedere de instanța a cărei încheiere a fost atacată și nu se combate, prin invocarea vreunui motiv de recurs, soluția de respingere a cererii de recuzare pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Susținerile recurentului, astfel cum au fost formulate, nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Formularea unei cereri lipsite de orice pretenție concretă, care să poată fi dedusă judecății și în raport de care instanța să se poată pronunța, limitată exprimarea unei simple nemulțumiri, fără o argumentare a pretinsei nelegalități a încheierii atacate, face imposibilă identificarea unor motive și critici susceptibile de a fi supuse analizei instanței. Nemulțumirile generale ale părții nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Cum susținerile recurentului-petent nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul B. împotriva încheierii din 3 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 mai 2025.