ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 911/2025

Ședința publică din data de 10 aprilie 2025

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele aspecte:

I. Circumstanțele cauzei

Împotriva deciziei Biroului Electoral Central nr. 174D/30.10.2024, prin care s-a respins contestația împotriva procesului-verbal nr. x/PVC/28.10.2024 emis de Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 22 Hunedoara, petenta A. a formulat recurs.

Prin sentința civilă nr. 2146 din 14 noiembrie 2024, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul formulat împotriva deciziei B.E.C. nr. 174D/30.10.2024, reținând că aceasta din urmă este definitivă.

Împotriva acestei sentințe civile, petenta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 3917 din 27 noiembrie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins, ca tardiv, apelul.

Împotriva acestei decizii civile, la 27 ianuarie 2025, petenta a declarat recurs

La termenul de judecată din 27 martie 2025, Înalta Curte a invocat, din oficiu, și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Având a soluționa, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite și, în consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente de drept:

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta". Acest text consacră principiul legalității căilor de atac, care presupune că, în afara celor reglementate de lege, părțile nu pot exercita alte căi de atac, în scopul reformării sau retractării unei hotărâri judecătorești. Acest principiu are sorginte constituțională, din moment ce art. 129 din Legea fundamentală statuează că împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Recunoașterea unor căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat de art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Liberul acces la justiție nu impune accesul la toate căile de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că prevederile art. 6 din Convenție nu limitează dreptul statelor de a exclude anumite litigii de la posibilitatea de a fi atacate cu recurs, întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiției și evitarea aglomerării instanțelor de recurs (de exemplu, hotărârea în cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

În raport cu natura și obiectul cauzei, se constată că în litigiu sunt incidente prevederile art. 19 din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, conform cărora:

"(1) Partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale care participă la alegeri conform prezentei legi, precum și candidații independenți pot contesta modul de formare și componența birourilor electorale, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de constituire sau, după caz, de completare a acestor birouri. (2) Contestațiile se depun la și se soluționează de către organismul electoral constituit la nivelul imediat superior celui la care funcționează biroul la care se referă contestația sau de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul în care contestația se referă la Biroul Electoral Central, în termen de cel mult două zile de la înregistrare. Decizia organismului electoral sau, după caz, hotărârea dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție este definitivă".

Făcând aplicarea în cauză a acestei norme speciale în materie electorală, se reține că împotriva modului de formare și de stabilire a componenței birourilor electorale, se poate formula contestație la organismul electoral constituit la nivelul imediat superior (respectiv la Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul în care contestația se referă la Biroul Electoral Central), decizia acestuia fiind definitivă.

În acest context normativ, rezultă că decizia Biroului Electoral Central nr. 174D/30.10.2024, prin care s-a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal nr. x/PVC/28.10.2024 emis de către Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 22 Hunedoara, este definitivă. Prin urmare, sentința civilă nr. 2146 din 14 noiembrie 2024 a Tribunalului Hunedoara, secția I civilă nu era atacabilă cu apel, iar împotriva deciziei civile nr. 3917 din 27 noiembrie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă nu se poate exercita recurs. De altfel, în dispozitivul acestei din urmă decizii civile, s-a menționat că este definitivă.

Față de aceste considerente, în raport cu dispozițiile speciale ale art. 19 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A.. împotriva deciziei civile nr. 3917 din 27 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 aprilie 2025.