ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2166/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecății:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2024 la data de 27.05.2024, petentul A. a solicitat destituirea intimatelor din funcțiile primite și sancționarea disciplinară cu amendă penală a intimatei B..

Petentul, în dezvoltarea motivelor cererii sale, a arătat că intimatele, prin hotărârea nr. 17/24.05.2024, încălcând Legea nr. 115/2015, au validat, conform procesului-verbal nr. x/22.05.2024, un C. care nu are, în legalitate, vreun candidat la funcția Consiliului Local Bârna, nici filială în județul Timiș, ci doar persoane înscrise nelegal de un partid interesat de voturile acestora în cinci secții ale comunei Bârna. De asemenea, a menționat că a formulat contestație, înregistrată cu nr. 77/23.05.2024, de D., secretară la Primăria Comunei Bârna.

Petentul a mai menționat că dorește sancționarea disciplinară cu amendă penală a numitei B., care, după ce în prezentarea listei E.. cu reprezentanții la cinci secții de votare existente în comuna Bârna și notificarea la BEC 14 sub nr. x/20.05.2024, de D., în Primăria Bârna, reprezentanta F., desemnată la secția 311 din Botinești, l-a înștiințat că, la telefonul din listă, a fost întrebat despre ginerele său, G., candidat pe lista PNL și că ar trebui să-și retragă numele de pe lista E.., avertizând că încalcă legea și riscă o condamnare penală.

Astfel, aflând că s-a stabilit ora 15 pentru analizarea contestației nr. 77/23.05.2024, de față cu membrii BEC 14 Bârna, petentul a cerut locțiitoarei să-i explice de ce a contactat-o pe reprezentanta sa de pe lista nr. 59/20.05.2024 și dacă deține o contestație scrisă de la PNL, locțiitoarea menționând că nu are o astfel de contestație. Sub nr. 79, petentul a solicitat președintei să noteze recuzarea, însă i s-a cerut să părăsească sala de ședință, fapt pe care l-a refuzat, invocând dreptul judiciar civil care i-ar acorda libertatea de a vedea cum votează membrii BEC 14 contestația.

Petentul a susținut că locțiitorul BEC Județean Timiș, judecător H., i-a comunicat că C., care în anul 2019, avea doi deputați în Parlamentul European, nu are în prezent candidați la Consiliul Local Bârna, iar reprezentanții acestuia acționează ilegal pentru obținerea de fonduri publice.

În final, petentul a arătat că locțiitoarea a chemat organul abilitat (I. – primar în exercițiu) pentru a-l obliga să părăsească sala. Petentul a menționat că, având funcția de consilier la Bârna, avea dreptul să fie de față și a invocat legea și hotărârea BEC nr. 11714/10.05.2024, însă i s-a comunicat că ședința este secretă. Prin hotărârea nr. 17/24.05.2024, contestația formulată a fost respinsă ca neîntemeiată, iar cererea de recuzare a fost considerată inadmisibilă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 și 21 din Constituție.

La termenul de judecată din data de 29.05.2024, instanța a pus în discuție calificarea cererii ca acțiune de drept comun, iar nu contestație electorală în sensul Legii nr. 115/2015.

Petentul a precizat că formulează plângere penală, dar solicită ca a sa cerere să fie judecată în procesul civil.

La același termen, instanța a pus în discuție excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești.

I.2. Sentința pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă:

Prin sentința civilă nr. 3 din 29 mai 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești. A respins plângerea formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimatele J. și B. ca inadmisibilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva sentinței civile nr. 3 din 29 mai 2024, Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă, a declarat recurs petentul A..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2024, petentul A. a solicitat anularea sentinței și a contestat legalitatea hotărârilor emise de Biroul Electoral de Circumscripție nr. 14 Bârna.

Petentul a arătat că intimatele sunt grefiere ale Curții de Apel Timișoara și ar fi lucrat abuziv în secția BEC 14, vătămându-i recurentului drepturi.

A precizat de asemenea că în sală era și martorul K. ce nu a fost audiat și că instanța ar fi inventat excepția care nu este legală, raportat la art. 385 C. proc. pen. care vizează infracțiunile electorale. A precizat că nu înțelege cum se mai pot desfășura alegerile dacă grefierele sunt vinovate.

A solicitat judecarea la secția penală.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Intimatele J. și B. nu au formulat întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ. coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 23 iunie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 07 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin încheierea de ședință din data de 18 iunie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat că instanța de apel a calificat cererea formulată, respectiv că acesta nu este o contestație în materie electorală, față de obiectul concret al cererii de chemare în judecată. Astfel, s-a apreciat că natura juridică a cererii este dată de pretențiile concrete ale reclamantului și nu de calificarea dată de acesta, or solicitările formulate în cauză nu au un obiect care să permită calificarea cererii ca fiind una urgentă, în materie electorală.

Față de împrejurarea că deși legal citate, la acel termen de judecată părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecății pricinii.

În data de 28 iunie 2024, petentul a depus la dosarul cauzei cerere de repunere a cauzei pe rol și de judecată a cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din data de 03 iulie 2024 s-a acordat termen la data de 15 octombrie 2024 în ședință publică, termen la care cauza a fost repusă pe rol și continuată judecata.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Aceeași sancțiune rezultă și din cuprinsul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru situația în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt cazuri de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Simpla încadrare în drept de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulțumiri ale părții față de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs și nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanța de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce privește nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Aplicând aceste considerații teoretice la speța analizată, Înalta Curte constată că petentul A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 3/29.05.2024 a Curții de Apel Timișoara - greșit intitulat de parte "plângere", dar calificat corect de prezenta instanță de recurs, date fiind prevederile art. 457 C. proc. civ. - recurs prin care acesta a precizat că intimatele ar fi grefiere ale Curții de Apel Timișoara și ar fi lucrat abuziv în secția BEC 14, vătămându-i drepturi.

A precizat de asemenea că în sală era și martorul K. ce nu a fost audiat și că instanța ar fi inventat excepția care nu este legală, raportat la art. 385 C. proc. pen. care vizează infracțiunile electorale. A precizat de asemenea, că nu înțelege cum se mai pot desfășura alegerile dacă grefierele ar fi vinovate.

Analizând cererea de recurs astfel formulată, Înalta Curte constată că recurentul-petent nu a formulat critici concrete împotriva deciziei instanței de apel, ci s-a limitat la exprimarea unor nemulțumiri care vizează elemente factuale ale cauzei deduse judecății, fără a invoca presupuse nereguli procedurale sau administrative care ar fi fost săvârșite de instanță în hotărârea recurată și fără a detalia în ce mod hotărârea instanței de judecată ar fi condus la încălcarea normelor de drept material sau procesual.

Simpla menționare a nemulțumirilor recurentului față de intimate, nesusținută de o argumentare juridică riguroasă, nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu indică greșelile concrete imputate instanței și nici nu le încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul a invocat aspecte legate de presupuse vicii în desemnarea sau activitatea membrilor birourilor electorale și în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 115/2015 sau legate de neascultarea unui martor, în condițiile în care instanța s-a pronunțat asupra excepției de necompetență generală a instanțelor de judecată.

În egală măsură, indicarea articolului 385 C. proc. pen. nu este de natură a circumscrie criticile motivelor de recurs reglementate de art. 488 C. proc. civ., atât timp cât prezentul litigiu a fost calificat ca reprezentând unul civil, guvernat de dispozițiile C. proc. civ.

Înalta Curte mai notează și că recursul nu poate fi utilizat pentru a adresa nemulțumiri legate de interpretarea faptelor sau a probelor, aceste aspecte fiind incompatibile cu specificul controlului de legalitate realizat de instanța de recurs, specific impus de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. și art. 488 C. proc. civ.

În egală măsură, Înalta Curte reține că critica care privește nemulțumirea recurentului-reclamant cu privire la probatoriu reprezintă o chestiune ce nu reclamă un control de legalitate al hotărârii atacate, ci care tinde la reaprecierea probelor și la schimbarea situației de fapt reținute, împrejurare ce contravine dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., din cuprinsul cărora rezultă că recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, și nu netemeinicia acesteia.

Înalta Curte mai reține și că prezenta cerere de recurs este lacunară, întrucât nu conține dezvoltarea motivelor de recurs, contrar cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.. Lipsa unei motivări juridice clare face așadar, imposibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs.

Ca atare, cum în speță, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., cererea fiind în plus, și lapidar realizată, devine atunci incidentă sancțiunea nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, față de cele anterior reținute și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și al prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva sentinței nr. 3 din 29 mai 2024 a Curții de Apel Timișoara – secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva deciziei nr. 3 din 29 mai 2024 a Curții de Apel Timișoara – secția I civilă, în contradictoriu cu intimatele J. și B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2024.