ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1122/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată și hotărârile judecătorești pronunțate 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 29.06.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei B. a solicitat anularea HCL nr. 31/28.04.2021 privind alegerea viceprimarului comunei B. ca nelegală și suspendarea actului administrativ până la soluționarea fondului, iar în situația în care până la soluționarea fondului, pârâtul C. va fi plătit ca și viceprimar să se dispună obligarea pârâtei la plata de daune materiale constând în plata salariilor viceprimarului comunei B. de la data producerii efectelor, la zi, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Prin sentința civilă nr. 587 din data de 20 octombrie 2021, Tribunalul Caraș-Severin, în baza art. 406 din C. proc. civ., a luat act de renunțarea reclamantului A. la judecarea cererii de suspendare a HCL și a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare a HCL formulată de către același reclamant, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei B. și C.. 1.

Împotriva sentinței menționate a declarat recurs recurentul-reclamant A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată în sensul anulării HCL nr. 31/28.04.2021 cu toate efectele acesteia privind alegerea viceprimarului. 1.

Prin decizia civilă nr. 131 din data de 3 februarie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamant, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/2021* la data de 16 martie 2022. 1.

Prin sentința civilă nr. 351/30.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Caraș-Severin a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii de suspendare a HCL și a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei B. și C., iar în temeiul art. 453 C. proc. civ., a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată și a luat act că pârâtul C. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separată. 1.

Împotriva sentinței menționate anterior, a declarat recurs reclamantul recurent A., solicitând casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și admiterea cererii de chemare în judecata cu consecința anulării HCL nr. 31/28.04.2021 prin care a fost ales viceprimarul, cu toate efectele acesteia privind alegerea viceprimarului. 1.

La data de 19.09.2022, recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecarea căii de atac a recursului. 1.

La data de 1 noiembrie 2022, numitul D. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând anularea HCL nr. 31/28.04.2021 privind alegerea viceprimarului Comunei B., cu toate afectele acesteia. 1.

La termenul de judecată din data de 1 noiembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de D., conform dispozițiilor art. 62 alin. (2) din C. proc. civ., soluție ce a fost consemnată în partea introductivă a deciziei nr. 1043 din data de 1 noiembrie 2022. Totodată, instanța a rămas în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecarea căii de atac a recursului, formulată de către recurentul-reclamant. 1.

Prin decizia civilă menționată anterior, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea la judecata căii de atac a recursului promovat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 351 din data de 30 iunie 2022 pronunțată de Tribunalul Caraș- Severin în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei B. și C.. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1043 din data de 1 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs numitul D., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei. În motivare, recurentul a arătat că instanța s-a pronunțat asupra cererii de renunțare la judecata, cu încălcarea dispozițiilor art. 411 din C. proc. civ., având în vedere că, la termenul din data de 01.11.2022, părtile au lipsit și nu au solicitat judecata cauzei în lipsă. Recurentul a formulat cererea de intervenție principală, în temeiul art. 61 alin. (1) si (2) si art. 62 din C. proc. civ., solicitând anularea HCL nr. 31/28.04.2021, cu toate efectele acesteia privind alegerea viceprimarului. Având in vedere ca cererea de intervenție principală a fost formulată în calea de atac, consideră ca instanța trebuia să o pună în discuția părților, potrivit art. 62 alin. (3) din C. proc. civ., iar în condițiile în care părțile au lipsit de la acel termen de judecată, trebuia să le solicite acestora un punct de vedere. Instanța de fond însă s-a pronunțat asupra cererii de renunțare la judecată a reclamantului (sub presiunile făcute de intimatul C.) fără a ține cont că părțile lipsesc și fără a aduce la cunoștința acestora conținutul cererii de intervenție, încălcându-i astfel recurentului dreptul la apărare. În continuare, recurentul a făcut o expunere succintă a situației de fapt și a motivelor care stau la baza solicitării de anulare a Hotărârii nr. 31/28.04.2021 adoptată de Consiliul Local B.. 3. Apărările formulate în cauză 3.1. Intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de numitul D. ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. 3.2. Intimatul-pârât Consiliul Local al Comunei B., de asemenea, a formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului declarat de D. și în principal, rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii în principiu a cererii de intervenție formulate de către recurent, iar în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare instanței care a soluționat recursul. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Examinând, cu prioritate, condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Din circumstanțele concrete ale prezentului litigiu, rezultă că, la data de 1 noiembrie 2022, numitul D. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu în dosarul nr. x/2021 înregistrat pe rolul Curții de de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect soluționarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 351/30.06.2022 a Tribunalului Caraș-Severin, în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Local al Comunei B. și C.. În ședința din 1 noiembrie 2022, pentru considerentele expuse în partea introductivă a deciziei nr. 1043 pronunțate la aceeași dată, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de numitul D., ca inadmisibilă. Totodată, prin aceeași decizie, a luat act de renunțarea la judecata recursului promovat de reclamantul A., soluție supusă căii extraordinare a recursului conform mențiunilor consemnate în cuprinsul dispozitivului acestei hotări și conform prevederilor art. 406 alin. (6) din C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs numitul D., criticând soluția primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție principală formulată de către acesta. În esență, recurentul a arătat că nu a fost respectată procedură legală pentru pronunțarea asupra admisibilității în principiu a acestei cereri, din perspectiva nerespectării dreptului părților de a lua cunoștință de cerere și de a formula un punct de vedere asupra acesteia, având în vedere că nu au fost prezente la termenul de judecată din 1 noiembrie 2022 și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, fiindu-i astfel încălcat dreptul său la apărare. Instanța de control judiciar observă că, prin memoriul de recurs, recurentul a criticat pentru nelegalitate soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție principală formulată de către acesta. Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Codul de procedură, încheierea prin care instanța se pronunță asupra admisibilității în principiu a intervenție nu poate fi atacată decât odată cu fondul. Din dispozițiile C. proc. civ., rezultă că între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este și cea privind existența unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Întrucât fondul nu este supus vreunei căi de atac, deoarece decizia a fost pronunțată în recurs, iar calea de atac menționată în dispozitiv vizează exclusiv dispoziția prin care s-a luat act de renunțarea la judecată, Înalta Curte constată că recurentul a promovat o cale de atac ce nu este prevăzută de lege. Pentru a statua astfel, are în vedere dispozițiile art. 483 C. proc. civ., potrivit căruia: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", hotărârea atacată neîncadrându-se în rândul acestora. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Chiar și în măsura în care s-ar aprecia că recursul vizează dispoziția prin care s-a luat act de renunțarea la judecata căii de atac promovate de reclamant, Înalta Curte constată că numitul D. nu are interes să declare recurs împotriva acestei soluții, iar în raport de aspectele arătate prin memoriul de recurs, singurele să justifice un astfel de interes și să dovedească o eventuală vătămare pentru că s-a luat act de renunțare fără a se fi solicitat judecata cauzei în lipsa părților sau fără a li se comunica cererea de intervenție erau părțile. Or, în raport de dispozițiile cuprinse la art. 65 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale, precum și de împrejurarea că cererea sa de intervenție a fost respinsă ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că numitul D. nu are calitate procesuală în prezenta cauză, neputând formula cale de atac decât împotriva modului de soluționare a cererii sale, odată cu fondul, în măsura în care și acesta din urmă era susceptibil de recurs, astfel cum s-a arătat anterior. Pentru aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul D. împotriva deciziei civile nr. 1043 din data de 1 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.