ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 60/2021

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2021

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamanta Organizația Județeană Caraș-Severin a A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central pentru Alegerea Autorităților Administrației Publice Locale din 2020:

- suspendarea executării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020, până la soluționarea definitivă a cauzei;

- anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de prezentul litigiu.

La termenul de judecată din data de 12.10.2020, candidatul B. a depus cerere de intervenție principală prin care a solicitat suspendarea executării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020, anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de prezentul litigiu.

La același termen de judecată, reclamanta Organizația Județeană Caraș-Severin a A. a depus la dosar cerere modificatoare a acțiunii introductive, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a Filialei Caraș Severin a C. și a D..

De asemenea, pârâții C. - Filiala Caraș-Severin și D., precum și numitul E. au depus cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Biroul Electoral Central, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în anularea actului administrativ ce face obiectul dosarului nr. x/2020 și invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Organizația Județeană Caraș-Severin a A., excepția conexității, efectul util al puterii de lucru judecat al deciziei nr. 365/A/23.08.2020 a Tribunalului Caraș-Severin, precum și excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 19/28.08.2020 a Biroului Electoral al Circumscripției nr. 6 Moldova Nouă.

Prin încheierea de ședință din 12.10.2020 s-a stabilit că C. - Filiala Caraș-Severin și D. au calitatea procesuală de pârâți în cauză.

La data de 05.10.2020, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2020 o acțiune prin care reclamanta Alianța Electorală A.-F. a solicitat anularea aceleiași hotărâri a Biroului Electoral Central privind admiterea cererii de anulare a alegerilor în Circumscripția electorală nr. 6 Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, formulată de C. - Filiala Caraș- Severin și D..

Prin încheierea de ședință din 14.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a admis excepția litispendenței și s-a suspendat judecata în dosar nr. x/2020, până la soluționarea dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La aceeași dată, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, acțiunea formulată de reclamantul B. având ca obiect anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020 și suspendarea executării acesteia până la soluționarea definitivă a cauzei, cererea făcând obiectul dosarului nr. x/2020

Prin încheierea de ședință din 15.10.2020, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la prezentul dosar nr. x/2020.

La termenul de judecată din 16.10.2020, Alianța Electorală A. - F., a formulat cerere de intervenție principală în dosar nr. x/2020, prin care a solicitat suspendarea executării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020 până la soluționarea definitivă a cauzei, anularea hotărârii Biroului Electoral Central și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Ca urmare a conexării, cererea de intervenție principală a candidatului B. din dosarul nr. x/2020 a fost tratată ca un tot unitar cu acțiunea conexă având același obiect, formulată de acesta în dosar nr. x/2020, fiind întrunite în aceeași persoană calitățile procesuale de reclamant (în acțiunea conexă) și intervenient principal.

Prin sentința nr. 301 din 16 octombrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta Organizația Județeană Caraș-Severin a A. în contradictoriu cu pârâții Biroul Electoral Central pentru Alegerea Autorităților Administrației Publice Locale din 2020, C. - Filiala Caraș-Severin și D. și acțiunea în contencios administrativ conexă formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central pentru Alegerea Autorităților Administrației Publice Locale din 2020.

De asemenea, a admis cererea de intervenție principală formulată de intervenienta Alianța Electorală A.-F. în contradictoriu cu Biroul Electoral Central pentru Alegerea Autorităților Administrației Publice Locale din 2020, a respins cererea de intervenție accesorie în sprijinul pârâtului Biroul Electoral Central pentru Alegerea Autorităților Administrației Publice Locale din 2020, formulată de intervenientul E., a dispus suspendarea executării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020, până la soluționarea definitivă a cauzei și a anulat Hotărârea Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut în esență, că motivele de nelegalitate a Hotărârii nr. 142/30.10.2020 sunt dovedite din două perspective, strâns conectate între ele: prima este legată de motivarea hotărârii, care trebuia circumscrisă doar ipotezelor limitativ prevăzute de dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015, adică noțiunii de "fraudă electorală", așa cum aceasta este determinată de normă, iar a doua este legată de competența organului administrativ-jurisdicțional, care în speță a fost depășită.

A considerat instanța de fond că Hotărârea nr. 142/30.09.2020 a Biroului Electoral Central este nelegală, întrucât nicio faptă de fraudă electorală dintre cele prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015 prin sintagma "fapte de natură a modifica atribuirea mandatelor" nu este dovedită de probele administrate.

De asemenea, BEC a realizat, depășindu-și competența, reverificarea candidaturii reclamantului B., cenzură pe care nu o putea efectua decât instanța de judecată.

A invocat judecătorul fondului în acest context par. 65-69 ale Deciziei nr. 16/2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat cu privire la competența materială procesuală a instanțelor civile de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor birourilor electorale de circumscripție de admitere sau respingere a candidaturilor și care ar aduce o interpretare clarificatoare problemei în discuție.

A mai considerat instanța de fond că nici împrejurarea că instanța (competentă potrivit art. 54 din Legea nr. 115/2015) s-a pronunțat pe cale de excepție, nu poate conduce către necesitatea unei (re)analizări pe cale directă a legalității candidaturii, cu atât mai puțin pe calea indirectă a susținerii unei excepții de nelegalitate.

Cât privește cererea de suspendare a executării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, instanța de fond a reținut, în baza art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, că aceasta este întemeiată, de vreme ce o atare suspendare fusese deja admisă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar prin sentința de față, acțiunea de fond a fost admisă, efectele în timp ale suspendării urmând a se întinde până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

3.1. Împotriva sentinței nr. 301 din 16 octombrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs, în termenul legal, pârâții C. - Filiala Caraș-Severin, prin mandatar G., D., prin mandatar H., și intervenientul accesoriu în favoarea Biroului Electoral Central E. (toți reprezentați de avocat I.).

Recursul comun declarat de pârâții C. - Filiala Caraș-Severin și D., împreună cu intervenientul accesoriu E., a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., art. 14 alin. (4), art. 15 alin. (3) și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Recurenții au susținut că sentința nr. 301 din 16 octombrie 2020, pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2020 este, în opinia lor, netemeinică și nelegală, având în vedere art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015 și decizia civilă nr. 365/A/23.08.2020 a secției I Civile a Tribunalului Caraș-Severin, prin care a fost admisă contestația recurentului E. împotriva Hotărârii nr. 9/19.08.2020 a Biroului Electoral de Circumscripție nr. 6 Moldova Nouă, în contradictoriu cu intimatul B., a fost anulată hotărârea biroului electoral de circumscripție și a fost respinsă candidatura numitului B. pentru funcția de primar.

În baza deciziei civile nr. 365/A/23 august 2020, Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2020 a adoptat Hotărârea nr. 142/30.09.2020 de admitere a cererii formulate de C. - Filiala Caraș-Severin și D. privind anularea alegerilor locale în Circumscripția electorală nr. 6 Moldova Nouă, jud. Caraș-Severin.

Redepunerea candidaturii intimatul B., respectiv completarea/regularizarea dosarului de candidatură, s-a realizat și cu depășirea termenului de 18 august 2020, la care s-a încheiat perioada de depunere a candidaturilor.

Prin urmare, intimatul B. a participat la scrutinul pentru alegerea autorităților administrației publice locale organizat la 27 septembrie 2020 fără a avea acest drept, constituind esența fraudei electorale reținute de Biroul Electoral Central.

Frauda s-a consumat pe tot parcursul zilei de 27.09.2020, pana la ora 21:00, odată cu închiderea urnelor în care s-au acumulat și voturile acordate acestuia de către electoratul Orașului Moldova Nouă și s-a epuizat odată cu stabilirea rezultatului acestor alegeri, constatându-se cel mai mare număr de voturi în persoana intimatului care nu deținea în mod legitim calitatea de candidat la scrutinul local din 27 septembrie 2020.

Contrar celor reținute de Curtea de Apel Timișoara, frauda electorală este o noțiune a cărei sferă de cuprindere nu poate fi restrânsă la "fapte precum votul multiplu, sustragerea unor buletine de vot, aruncarea în urne a unor buletine nefolosite, pe care, în prealabil, este aplicata ștampila "VOTAT" pe o anumită listă de candidați sau pe un anumit candidat, alterarea sau contrafacerea proceselor-verbale de consemnare a rezultatului alegerilor într-o anumită secție sau într-o anumită circumscripție".

Este evident că prin fraudă electorală, în sensul legii, trebuie să se înțeleagă și fapta unei persoane de a participa, fără a avea acest drept, la un anumit scrutin.

Cu privire la excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 19/28.08.2020 a Biroului Electoral al Circumscripției nr. 6 Moldova Nouă, prin care a fost admisă candidatura numitului B., propus de Alianța Electorală A.-F. pentru funcția de primar al orașului Moldova Nouă, pe care recurenții au invocat-o în condițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a arătat prin cererea de recurs că această excepție era admisibilă și întemeiată, în condițiile în care ea a fost ridicată împotriva unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis în mod vădit nelegal.

Au mai susținut recurenții că sentința este nelegală și în privința soluției privind suspendarea executării Hotărârii nr. 142/30.09.2020 a Biroului Electoral Central, având în vedere conținutul art. 15 alin. (4) din Legea cu nr. 554/2004.

Aceasta întrucât se reține că același act administrativ a fost anterior suspendat, pe cale judecătorească, în condițiile art. 14 din Legea cu nr. 554/2004, astfel că, de drept, și fără a fi nevoie de o altă analiză judecătorească, efectele suspensive ale sentinței nr. 290/07.10.2020, pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2020, se prelungesc automat, urmare a admiterii de către judecătorul fondului din prezenta cauză a cererii în anularea aceleiași hotărâri a Biroului Electoral Central.

Sentința atacată nu face niciun fel de referire la întrunirea condițiilor privitoare la suspendarea în temeiul art. 15 a actului administrativ în discuție: (i) cazul temeinic justificat; (ii) prevenirea unei pagube iminente, astfel că se impune reformarea hotărârii atacate și sub acest aspect.

3.2. Pârâtul C. - Filiala Caraș-Severin (reprezentat de avocat J.) a formulat și recursuri distincte de recursul formulat în comun cu ceilalți pârâți, atât împotriva soluției date cererii de suspendare a executării hotărârii Biroului Electoral Central contestate, cât și împotriva soluției pronunțate pe fondul litigiului.

3.2.1. În recursul formulat împotriva soluției date cererii de suspendare a executării hotărârii Biroului Electoral Central, s-a susținut că prin sentința recurată instanța de fond a încălcat regulile de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., respectiv pe cele din art. 32 și art. 33, art. 431 alin. (2), art. 435 alin. (2), art. 397 alin. (1) teza I, art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) și (7), art. 6 și art. 20 din C. proc. civ.

Astfel, în mod eronat judecătorul fondului a reținut că reclamanții justifică un interes legitim pentru a cere suspendarea Hotărârii B.E.C. nr. 142/2020, deși la dosar a fost depusă decizia civilă nr. 365/2020, prin care se respinsese definitiv candidatura numitului B. și a cărei putere de lucru judecat a fost încălcată.

Instanța de fond a încălcat și dispozițiile art. 397 alin. (1) din Cod, întrucât nu s-a pronunțat pe excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripție nr. 6 Moldova Nouă, hotărâre invocată de reclamanți între considerentele care, în opinia lor, ar justifica anularea Hotărârii B.E.C. nr. 142/2020 și suspendarea executării acesteia.

Totodată, instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, dispunând suspendarea hotărârii pe acest temei mai înainte de a fi fost întrunită condiția premisă de a se fi dispus în prealabil anularea actului administrativ contestat.

3.2.2. Prin recursul formulat împotriva soluției date cererilor principale de anulare a Hotărârii B.E.C. nr. 142/2020, după o scurtă prezentare a situației de fapt, au fost invocate:

-motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.. S-a arătat că, potrivit art. 122 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, "judecarea de către instanță a întâmpinărilor, contestațiilor și a oricăror cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea obligatorie a procurorului". Cu toate acestea, la judecarea cauzei a lipsit procurorul a cărui participare era obligatorie, această absență fiind sancționată cu nulitatea absolută a sentinței, potrivit art. 292 alin. (3) și art. 176 din C. proc. civ., care prevăd că nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la compunerea sau constituirea instanței.

-motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Sentința a fost dată cu aplicarea greșită și cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015.

- motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.. Prin sentința pronunțată, instanța de fond a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, prin aceea că a dat prioritate Hotărârii nr. 19/28.08.2020 a biroului electoral de circumscripție "nedesființată de instanța civilă" în raport cu decizia civilă nr. 365/2020 pronunțată de o instanță judecătorească.

Au fost încălcate astfel și dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2), privind autoritatea de lucru judecat și art. 435 alin. (1) din C. proc. civ. referitor la obligativitatea hotărârii față de părțile din proces, precum și dispozițiile art. 397 alin. (1) teza I din același cod, deoarece instanța nu s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 19/28.08.2020.

-motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. Sentința recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, respectiv referirea la paragrafele 65-69 din decizia nr. 16/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care sunt lipsite de relevanță în cauză, întrucât prin hotărârea contestată, Biroul Electoral Central nu a realizat cenzura asupra legalității candidaturilor, acest lucru fiind realizat de instanța civilă competentă potrivit Legii nr. 115/2015 prin pronunțarea deciziei civile nr. 365/2020.

3.3. De asemenea, a formulat recurs doar împotriva soluției pronunțate pe fondul cauzei pârâtul Biroul Electoral Central.

Au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., astfel:

Instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, lipsind procurorul, deși participarea acestuia era obligatorie (art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.).

Potrivit art. 122 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, judecarea de către instanță a întâmpinărilor, contestațiilor și a oricăror altor cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea obligatorie a procurorului.

Acțiunea în anulare admisă prin sentința recurată se încadrează în aceeași categorie a cererilor în legătură cu Legea nr. 115/2015, care sunt de competența instanțelor de contencios administrativ și pentru care este obligatorie participarea procurorului.

Din examinarea practicalei sentinței recurate se observă că procurorul nu a participat în proces, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 92 alin. (3) din C. proc. civ.

Hotărârea a fost dată cu interpretarea greșită și cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015, cu referire la noțiunea de "fraudă electorală" (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Deși nu stabilește în mod explicit sensul și sfera de aplicare a noțiunii de "fraudă electorală", instanța de fond pare să fi adoptat o interpretare restrictivă, în care limitează în mod nejustificat frauda la faptele săvârșite cu ocazia operațiunilor electorale privind desfășurarea votării și stabilirea rezultatelor alegerilor.

Interpretarea restrictivă dată noțiunii de către instanța de fond contravine Codului bunelor practici în materie electorală adoptat de Comisia de la Veneția în anul 2002.

Potrivit art. 3.2 - Libertatea alegătorilor de a-și exprima voința și lupta împotriva fraudelor electorale, pct. XV din Liniile directoare și par. 28 din Titlul I al Raportului explicativ, "statul este obligat să penalizeze orice fraudă electorală".

De asemenea, potrivit par. 101 din Titlul II al Raportului explicativ, "instanța de recurs" "trebuie să aibă puterea să anuleze scrutinul în cazul în care vreo neregularitate a putut influența rezultatul adică să modifice repartizarea mandatelor".

Aceste recomandări au fost receptate și în jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea Decizia nr. 51/2012, Decizia nr. 682/2012, Decizia nr. 799/2015, par. 85-87, Decizia nr. 146/2019, par. 61, Decizia nr. 150/2020, par. 68-69, care - luând în discuție forța juridică a dispozițiilor Codului bunelor practici în materie electorală - a reținut că, "într-adevăr, acest act nu are un caracter obligatoriu, însă recomandările sale constituie coordonate ale unui scrutin democratic, în raport cu care statele - care se caracterizează ca aparținând acestui tip de regim - își pot manifesta opțiunea liberă în materie electorală, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în general, și a dreptului de a fi ales și de a alege, în special". De altfel, Codul bunelor practici în materie electorală este reținut ca document internațional relevant și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 11 iunie 2009, pronunțată în Cauza Petkov și alții împotriva Bulgariei, sau Hotărârea din 2 martie 2010, pronunțată în Cauza Grosaru împotriva României).

Noțiunea de "fraudă electorală" poate fi definită, deci, ca orice faptă ilicită sau manevră ilegitimă comisă înaintea, în timpul sau după încheierea votării, cu scopul de a eluda aplicarea normelor juridice imperative, pentru a ocoli anumite consecințe legale care nu convin sau pentru a profita de reglementări juridice mai favorabile.

Frauda electorală poate fi săvârșită în orice etapă a procesului electoral, nu numai cu ocazia votării și stabilirii rezultatelor alegerilor. Pentru a conduce, însă, la anularea alegerilor este necesar ca fapta respectivă să influențeze desfășurarea votării și stabilirea rezultatelor alegerilor, respectiv să existe legătură de cauzalitate între fraudă și atribuirea mandatelor în circumscripția electorală respectivă.

Plecând de la interpretarea greșită a noțiunii de "fraudă electorală", instanța de fond a ajuns la concluzia nelegală că Biroul Electoral Central ar fi trebuie să motiveze hotărârea de anulare a alegerilor numai din perspectiva unei "ipoteze limitativ prevăzute de dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015".

Hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.) și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. h), art. 52 și 54 din Legea nr. 115/2015 (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Prin decizia civilă nr. 365/A/23.08.2020 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2020, definitivă, a fost respinsă candidatura domnului B., pentru funcția de primar în circumscripția electorală nr. 6 Moldova Nouă, reținându-se în esență, lipsa unei cerințe de fond prevăzute de dispozițiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, care determină nulitatea absolută a candidaturii, față de caracterul de normă de ordine publică al acestor dispoziții.

Totodată, Tribunalul Caraș-Severin a arătat că această nulitate absolută putea fi acoperită prin refacerea actului doar până la data de 18.08.2020, dată la care, conform H.G. nr. 576/2020, s-a încheiat perioada de depunere a candidaturilor.

Efectele acestei hotărâri judecătorești definitive a căror eludare a urmărit-o și a obținut-o competitorul electoral în cauză sunt reglementate de normele imperative prevăzute de art. 430 alin. (1) și (2) - autoritatea de lucru judecat și art. 435 alin. (1) din C. proc. civ. - obligativitatea hotărârii față de părți.

În concret, deși hotărârea anterior menționată, pronunțată la 23.08.2020, după încheierea perioadei de depunere a candidaturilor, impunea în mod obligatoriu reclamantului B. să nu participe la competiția electorală, statuând în mod expres că lipsurile dosarului de candidatură nu mai puteau fi înlăturate ulterior datei de 18.08.2020, autorul fraudei a acționat în disprețul legii și pentru a ocoli consecințele hotărârii judecătorești de respingere definitivă a candidaturii. Această fraudă electorală a avut drept consecință participarea la competiția electorală și apoi a influențat rezultatul alegerilor și atribuirea mandatului de primar.

A mai susținut recurentul că sentința atacată cuprinde considerente lipsite de pertinență, care nu au legătură cu motivele pentru care a fost admisă sesizarea privind frauda electorală.

Nu "legalitatea candidaturii" reclamantului B., admisă prin Hotărârea nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripție nr. 6 Moldova Nouă, a fost analizată de Biroul Electoral Central, ci acțiunile autorului fraudei de eludare a efectelor hotărârii judecătorești definitive de respingere a candidaturii.

De altfel, Hotărârea nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripție nr. 6 Moldova Nouă a rămas definitivă și a produs efecte juridice, în sensul că reclamantul B., candidat din partea Alianței Electorale A. - F., a fost înscris pe buletinul de vot, a participat la alegeri și a fost votat de alegători.

De aceea, sunt lipsite de relevanță în cauză considerentele sentinței referitoare atât la analiza legalității candidaturii, admise prin Hotărârea nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripție nr. 6 Moldova Nouă, cât și la paragrafele 65-69 din Decizia nr. 16/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripție nr. 6 Moldova Nouă, Biroul Electoral Central nu a realizat o reanaliză a condițiilor de fond și de formă ale candidaturii, așa cum prevede art. 52 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, pentru a se putea susține că și-a depășit competența.

Argumentele instanței de fond conduc la concluzia că hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a respins candidatura producea efecte limitate în timp și că era supusă cenzurii biroului electoral de circumscripție, ceea ce aduce atingere siguranței raporturilor juridice.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Au formulat întâmpinări la toate recursurile formulate în cauză intimatul reclamant B. și intimata intervenientă principală Alianța electorală A. - F. (cu sediul în Moldova Nouă).

În esență, prin întâmpinări au formulat următoarele apărări:

Prin Hotărârea 142/30.09.2020, B.E.C a admis contestația formulată de Filiala Caraș Severin a C. și a dispus anularea alegerilor pentru funcția de primar din Circumscripția electorală nr. 6 Moldova Nouă, județul Caras Severin, anularea candidaturii reclamantului B. la funcția de primar al orașului Moldova Nouă din partea Alianței electorale A. - F., precum și repetarea scrutinului la data de 11.10.2020.

Prin hotărârea menționată, recurentul B.EC. a depășit atribuțiile stabilite în mod expres și limitativ în sarcina sa la art. 39 din Legea nr. 115/2015. Astfel, se arată că, în conformitate cu dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015, biroul electoral central soluționează sesizările privitoare la frauda electorală, putând dispune anularea alegerilor dintr-o circumscripție electorala, în cazul în care constată, pe baza probelor administrate, că votarea și stabilirea rezultatului alegerilor au avut loc prin fraude de natură a modifica atribuirea mandatelor în circumscripția electorală respectivă în astfel de cazuri, dispune repetarea scrutinului, care are loc în termen de cel mult două săptămâni de la constatarea fraudei. Noile alegeri au loc în aceleași condiții, folosindu-se aceleași liste electorale și aceleași liste de candidați și candidaturi independente cu excepția cazurilor în care s-a dispus de către birou anularea unei liste de candidați sau a unor propuneri de candidaturi Independente, în sarcina cărora s-a reținut comiterea fraudei care a determinat anularea alegerilor. Existența fraudei electorale se stabilește de Biroul Electoral Central de la caz la caz, pe baza probelor prezentate de cei care au invocat-o.

Au mai arătat că, deși textul dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015 reglementează posibilitatea anulării alegerilor dintr-o circumscripție electorală și anularea unei liste de candidați sau a unor propuneri de candidaturi independente, Biroul Electoral Central a extins prevederile limitative ale normei și a stabilit o a treia sancțiune, constând în anularea unei singure candidaturi - neindependente - ci care a fost propusă pe o listă de candidați de către o alianță electorală, iar în cuprinsul Hotărârii nr. 142/30.09.2020 nu a fost reținută existența unei fraude cu privire la votarea și stabilirea rezultatului alegerilor de natură a modifica atribuirea mandatelor în circumscripția electorală respectivă.

Totodată, recurentul pârât Biroul Electoral Central, în hotărârea emisă, se referă strict la pretinse vicii privind legalitatea admiterii candidaturii și nu se referă, sub nici o formă, la existența vreunei fraude sau a unui viciu privind operațiunea de votare sau de stabilirea rezultatului alegerilor. Or, cât timp Legea nr. 115/2015 stabilește, pe de-o parte, la art. 39 alin. (1) lit. h), competența Biroului Electoral Central de anulare a unei candidaturi exclusiv în cazul în care "votarea" și "stabilirea rezultatului alegerilor" au avut loc prin fraude de natură a modifica atribuirea mandatelor, iar, pe de altă parte, aceeași lege stabilește la art. 54 competența exclusivă a instanței de judecată în soluționarea contestațiilor împotriva admiterii unei candidaturi, este evident că, față de motivele reținute în cuprinsul Hotărârii nr. 142/30.09.2020, B.E.C și-a arogat în mod nepermis atribuțiile unei instanțe de judecată.

Recurentul pârât C. - Filiala Caraș-Severin a depus răspuns la întâmpinarea intimaților, solicitând înlăturarea ca neîntemeiate și nelegale a susținerilor acestora.

Totodată, intimatul reclamant B. a depus concluzii scrise prin avocat dr. K., susținând în esență temeinicia sentinței recurate și nelegalitatea Hotărârii B.E.C. nr. 142/2020.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele și soluția instanței de recurs

Reclamanții din acțiunile conexe (Organizația Județeană Caraș - Severin a A. și, respectiv, B.) și intervenienta principală Alianța Electorală A.-F. au supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Hotărârea nr. 142/30.09.2020 a Biroului Electoral Central.

S-a solicitat, totodată, suspendarea executării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020 până la soluționarea definitivă a cauzei.

De asemenea, a fost invocată de pârâții C. - Filiala Caraș-Severin și D. și de intervenientul accesoriu E. excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripție nr. 6 Moldova Nouă.

Toate cererile principale (conexe și de intervenție voluntară) au fost admise, prima instanță apreciind ca fiind netemeinic și nelegal actul administrativ contestat, excepția de nelegalitate nefiind primită.

Totodată, a dispus suspendarea executării Hotărârii nr. 142/30.09.2020 până la soluționarea definitivă a cauzei

Hotărârea instanței de fond a fost recurată de pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice Locale din 2020 și de pârâții C. - Filiala Caraș-Severin și D. și intervenientul accesoriu E..

III.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare, urmând a se răspunde prin considerente unice motivelor comune de recurs, analizate grupat.

Analizând criticile aduse sentinței recurate, Înalta Curte apreciază, referitor la invocarea, de către recurenții pârâți Biroul Electoral Central și C. - Filiala Caraș-Severin, a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cu referire la prevederile art. 122 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, că aceasta este nefondată, întrucât acest motiv nu este incident în cauză.

S-a susținut că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, lipsind procurorul, deși participarea acestuia este obligatorie în cazurile judecării de către instanță a întâmpinărilor, contestațiilor și a oricăror altor cereri prevăzute de legea mai sus menționată.

Este adevărat că, în situațiile în care participarea procurorului la soluționarea cauzei este prevăzută de lege ca fiind obligatorie, lipsa reprezentantului Ministerului Public la dezbateri atrage nulitatea hotărârii, pentru că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, alcătuirea instanței referindu-se, nu numai la compunerea completului de judecată cu numărul corespunzător de judecători, ci și la constituirea instanței, respectiv formarea acesteia cu judecător, grefier, magistrat-asistent (după caz) și procuror.

În prezentul dosar nu există însă o astfel de premisă, cauza fiind o acțiune propriu-zisă de contencios administrativ, iar nu una dintre contestațiile/acțiunile reglementate de Legea nr. 115/2015 și pentru care se prevedea judecarea cu celeritate, în procedura ordonanței președințiale și cu participarea obligatorie a procurorului.

Or, Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, nu prevede pentru acest gen de acțiuni o asemenea participare.

În plus, cu Nota telefonică din data de 12.01.2021, s-a comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție existența pe rolul completului, la termenul de judecată din 13.01.2021, a dosarului nr. x/2020, în vederea eventualei participări a Ministerului Public la ședința de judecată, acesta neînțelegând să își trimită reprezentant în proces, tocmai pentru că, în speță fiind vorba de o acțiune în contencios administrativ, participarea procurorului în proces nu este obligatorie.

Cât privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"), invocat de recurenții C. - Filiala Caraș-Severin și D. și recurentul intervenient accesoriu E., Înalta Curte arată că textul de lege se referă la încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, potrivit Cap. III al Cărții I "Dispoziții generale" - Titlul IV "Actele de procedură" din C. proc. civ., care reglementează și modul în care nulitățile absolute sau relative, condiționate sau necondiționate de existența unei vătămări, pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii.

Recurenții au susținut, circumscris motivului de casare menționat, nerespectarea dispozițiilor art. 32 și art. 33, art. 431 alin. (2), art. 435 alin. (2), art. 397 alin. (1) teza I, art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) și (7), art. 6 și art. 20 din C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că, față de dispozițiile exprese ale art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, nu se poate reține lipsa interesului intimatului reclamant de a contesta în justiție actul administrativ care îl vizează direct și pe care îl apreciază ca vătămător.

Cât privește pretinsa neanalizare a excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripție nr. 6 Moldova Nouă, se reține că, potrivit art. 397 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel." În același sens sunt prevederile art. 22 alin. (6) din Cod.

Aceste prevederi legale reflectă unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv principiul disponibilității, consacrat de altfel de art. 9 din C. proc. civ. și care impune judecătorului să respecte și să dea eficiență dreptului de dispoziție al părților.

Or, instanța nu a omis analizarea excepției, ci a examinat-o sub aspectul admisibilității, conchizând că, în raport cu dezvoltarea motivării excepției de nelegalitate, aceasta nu poate fi primită, întrucât "împrejurarea că instanța (competentă potrivit art. 54 din Legea nr. 115/2015) s-a pronunțat pe cale de excepție nu poate conduce către necesitatea unei (re)analizări pe cale directă a legalității candidaturii, cu atât mai puțin pe calea indirectă a susținerii unei excepții de nelegalitate".

În plus, și Înalta Curte apreciază că, într-adevăr, excepția de nelegalitate este inadmisibilă, având în vedere totodată și faptul că Hotărârea nr. 19/28.08.2020 a biroului electoral de circumscripție nu constituie un act administrativ propriu-zis, în sensul art. 4 din Legea nr. 554/2004, ci un act juridic electoral, aparținând materiei contenciosului electoral (desprinsă din materia contenciosului general), pentru contestarea căruia art. 54 din Legea 115/2015 - și în interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2016/2017 pronunțată în recurs în interesul legii - este prevăzută, de altfel, o procedură specială, de competența instanței civile (în fața instanței de contencios administrativ fiind posibilă, pentru respectarea dreptului de acces la o instanță, doar atacarea acelor acte ale autorității administrative pentru care legea electorală nu prevede expres o altă procedură/competență).

Referitor la invocarea nerespectării dispozițiilor art. 431 alin. (2) și art. 435 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține ca fiind în discuție încălcarea efectelor puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești definitive care a soluționat pe fond un raport juridic litigios.

Într-adevăr, potrivit art. 435 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească definitivă se bucură de atributele obligativității și opozabilității, iar în speță în mod nelegal prima instanță, însușindu-și ca atare punctul de vedere al părții reclamante, a considerat că hotărârea organismului electoral prevalează față de o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată de o instanță competentă și care a statuat într-o procedură contencioasă, în urma administrării de probe, în sens contrar.

În ceea ce privește art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare a fost invocat de toți recurenții din cauză.

În acest context, trebuie reamintit că dispozițiile legale menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Totodată, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene pentru Drepturile Omului, un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului include, printre altele, dreptul părților de a fi în mod real "ascultate" de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (hotărârea din Cauza Albina c. României din 28.04.2005, hotărârea din Cauza Gheorghe c. României din 15.03.2007).

Tot în jurisprudența sa privind încălcările aduse art. 6 par. 1 din Convenție, Curtea a statuat că, în general, instanțelor naționale nu le incumbă o obligație de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părțile implicate in litigii (hotărârea din Cauza Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, hotărârea din Cauza Perez împotriva Franței).

Or, Înalta Curte constată că sentința recurată cuprinde - este adevărat, într-o motivare sumară - argumentele pe care s-a întemeiat soluția de admitere a cererilor de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea îi nemulțumesc pe recurenți, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), invocat în toate cererile de recurs formulate în cauză, Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speță, în urma contestației formulate de intimatul intervenient E. împotriva Hotărârii nr. 9/19.08.2020 a Biroului electoral de circumscripție nr. 6 Moldova Nouă, a fost anulată, prin hotărâre judecătorească definitivă a instanței civile (decizia nr. 365/A/23.08.2020 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă în dosarul nr. x/2020), respectiva hotărâre de admitere a candidaturii numitului B..

Instanța a respins în mod explicit candidatura în discuție, în considerentele deciziei sale arătându-se expres că remedierea viciilor sau refacerea actului ulterior datei la care s-a încheiat perioada de depunere a candidaturilor 18.08.2020, conform H.G. nr. 576/2020, nu este posibilă și "nu înlătură nulitatea înscrisului ce conține propunerea candidaturii pentru primar."

Prin Hotărârea nr. 18/27.08.2020, Biroul electoral de circumscripție nr. 6 Moldova Nouă a respins cererea de repunere în termen formulată de B. și Alianța A. - F. din Moldova Nouă.

Cu toate acestea, prin Hotărârea nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripție nr. 6 Moldova Nouă, s-a admis cu majoritate de voturi (4 voturi împotrivă) candidatura intimatului reclamant B. la funcția de primar al orașului Moldova Nouă din partea Alianței electorale A. - F. la alegerile locale din 2020, indicându-se în preambulul noii hotărâri că aceasta se întemeiază pe Hotărârea nr. 41/27.08.2020 a Biroului electoral de circumscripție județeană nr. 11 Caraș-Severin (prin care s-a constatat necesitatea emiterii unei hotărâri aferente procesului-verbal de ședință din 24.08.2020, inclusiv necesitatea motivării în fapt și în drept a reluării analizării unei cereri soluționate deja în respectiva ședință).

Prin Hotărârea nr. 142/30.09.2020, în mod temeinic și legal Biroul Electoral Central a admis cererile formulate de C. - Filiala Caraș-Severin și D., a anulat alegerile pentru funcția de primar din Circumscripția electorală nr. 6 Moldova Nouă, jud. Caraș-Severin, precum și candidatura la funcția de primar al orașului Moldova Nouă a numitului B. din partea Alianței electorale A. - F., dispunând repetarea scrutinului la data de 11.10.2020.

Înalta Curte nu împărtășește considerentele instanței de fond în sensul că noțiunea de "fraudă electorală" fiind precis determinată de normă, motivarea existenței fraudei trebuie circumscrisă doar ipotezelor limitativ prevăzute de dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015.

Este evident că redactarea textului legal menționat este clară, dar norma nu este una limitativă, cum fără temei a considerat judecătorul fondului, ci are caracter exemplificativ, de natură să ilustreze fapte ce intră în domeniul de reglementare al noțiunii de fraudă electorală.

Frauda reprezintă, în esență, fapta de înfrângere a ceea ce este interzis de lege, iar prin hotărârea BEC s-a restabilit legalitatea, neputând fi primită soluția instanței de fond de a permite ca o conduită ilegitimă să producă efecte juridice contrare voinței legiuitorului și hotărârii judecătorești.

Cât privește susținerea intimaților, preluată de instanța de fond, în sensul că nu s-ar fi dovedit nicio faptă de fraudă electorală "dintre cele prevăzute de dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015 sub numele de fapte de natură a modifica atribuirea mandatelor", Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Din probatoriul administrat în fața instanței de fond rezultă că intimatul B. a participat fără drept, contrar unei hotărâri judecătorești definitive ce statua explicit în acest sens și de care avea cunoștință, la scrutinul pentru alegerea autorităților administrației publice locale ce a avut loc la data de 27 septembrie 2020.

Chiar dacă intimatul se prevalează de o nouă hotărâre a biroului electoral de circumscripție prin care i-ar fi fost acceptată candidatura pentru funcția de primar, această împrejurare nu poate lipsi de efectul puterii de lucru judecat al deciziei civile nr. 365/A/23 august 2020 a Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, în considerarea căreia recurentul Biroul Electoral Central a adoptat Hotărârea nr. 142/30.09.2020 de admitere a cererii formulate de C. - Filiala Caraș-Severin și D. privind anularea alegerilor locale în Circumscripția electorală nr. 6 Moldova Nouă, jud. Caraș-Severin.

În speță, este de necontestat faptul că, așa cum în mod temeinic a constatat recurentul, Hotărârea nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripție nr. 6 Moldova Nouă are același conținut cu cea desființată prin hotărârea judecătorească definitivă a instanței civile.

De altfel, Înalta Curte constată din actele de la dosar că această hotărâre a fost adoptată în contextul unei majorități conjuncturale a reprezentanților partidelor, membri în birou, dar cu opinia separată temeinic motivată a 4 dintre membri, îndeosebi a membrilor judecători (președinte și, respectiv locțiitor al președintelui), care sunt cooptați în cadrul birourilor electorale tocmai pentru garantarea supremației legii și corectitudinii desfășurării procesului electoral.

Aceasta în condițiile în care toți membrii biroului electoral aveau cunoștință de împrejurarea că exista o hotărâre judecătorească definitivă ce îl priva pe un candidat de dreptul de a participa la acel scrutin, unii dintre ei "insistând" totuși să repună în discuție acest aspect, cu scopul vădit de a surmonta impedimentul judiciar legal.

Or, potrivit art. 430 din C. proc. civ., "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."

În speță hotărârea judecătorească prevedea în dispozitiv respingerea candidaturii, iar în considerente faptul că nu se mai poate remedia ulterior niciun viciu al candidaturii, fiind împlinit termenul de decădere prevăzut imperativ în hotărârea de guvern.

Așa cum corect a constatat Biroul Electoral Central, autorul fraudei a acționat în disprețul legii și pentru a ocoli consecințele hotărârii judecătorești de respingere definitivă a candidaturii sale, iar această faptă constituie fraudă electorală, având drept consecință influențarea rezultatului alegerilor și atribuirii mandatului de primar.

În plus, Înalta Curte constată că, deși a făcut referire expresă la prevederile dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015, instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a acestora, considerând fără temei că, în verificarea desfășurării unor fraude privind votarea sau stabilirea rezultatului alegerilor, Biroul Electoral Central ar fi realizat o reverificare a candidaturilor.

Biroul Electoral Central nu a admis sau verificat candidatura numitului B. din perspectiva art. 52 din Legea nr. 115/2015, ci a procedat la anularea acesteia pe un temei legal distinct (art. 39 alin. (1) lit. h) din lege), pentru nesocotirea hotărârii judecătorești definitive care prevala, contrar opiniei nefondate a judecătorului fondului, asupra oricărui act administrativ sau jurisdicțional al unui organism administrativ (și care nu a fost, la rândul său, supus controlului judiciar al unei instanțe competente).

Or, conform atribuției conferite expres de legiuitor, Biroul Electoral Central poate să anuleze/respingă o listă de candidați sau o propunere de candidatură independentă, cu condiția dovedirii pe baza probelor administrate, a împrejurării că votarea sau stabilirea rezultatului alegerilor să fi avut loc prin fraude de natură a modifica atribuirea mandatelor.

Soluția dată cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 142/2020 a fost criticată prin recursul comun declarat de recurenții pârâți C. - Filiala Caraș-Severin, D. și intervenientul accesoriu E., precum și prin recursul distinct declarat de recurentul pârât C. - Filiala Caraș-Severin, pentru motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ.

Cât privește invocarea art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că s-au formulat aceleași critici ca și în recursul declarat împotriva soluției date pe fond, motiv pentru care sunt valabile aceleași argumente deja expuse de instanța de control judiciar în analizarea respectivului recurs, reclamantul B. justificând interesul de a acționa pentru obținerea și, ulterior, menținerea suspendării efectelor hotărârii Biroului Electoral Central.

Referitor la criticile subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că, într-adevăr, prin sentința civilă nr. 290 din 07.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2020, s-a admis cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 142/30.09.2020, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea aceleiași hotărâri.

Însă, în mod greșit prima instanță a dispus suspendarea executării Hotărârii nr. 142/30.09.2020 a Biroului Electoral Central până la soluționarea definitivă a cauzei, fără a analiza cererea de suspendare întemeiată pe art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu care a fost legal învestită, ci limitându-se la a face referire exclusiv la dispozițiile art. 15 alin. (4) din lege, care consacră un caz de suspendare de drept a executării actului administrativ, în absența unei cereri formulate în temeiul art. 15 alin. (1) din același act normativ.

Așa fiind, față de soluția ce se va da fondului acțiunii în anulare prin prezenta decizie a instanței de recurs, este evident că nu se mai poate reține ca fiind îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 (împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actulu