ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 799/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 799/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții

SC A. SRL, SC B. SRL, SC D. SRL, SC D.I. SRL, SC S. SRL, SC S.A. SRL, SC S.B.

SA, A.S., A.I. și C.D., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a

Valorilor Mobiliare, au solicitat obligarea pârâtei la: restituirea sumei de

4.866 RON, reprezentând comisioanele de tranzacționare în procent de 0,08%,

percepute în mod neîntemeiat de către C.N.V.M., pentru tranzacționările efectuate

pe piața Rasdaq în perioada 2008 - 2012; plata sumei de 1.490 RON, reprezentând

dobânda legală aplicabilă sumelor plătite nedatorat și nerestituite conform

ratei de referință B.N.R., pentru comisioanele percepute în perioada 2008 -

2012, de la momentul efectuării plăților nedatorate și până la data restituirii

sumei în mod integral și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

ocazionate de prezentul proces.

Pârâta Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare a depus întâmpinare la dosar, prin care a

invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, iar pe fond,

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Încheierea de

ședință din data de 3 iulie 2013, instanța s-a pronunțat asupra excepției

inadmisibilității acțiunii, în sensul respingerii acesteia.

Prin Sentința nr.

3049 din 27 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții

SC A. SRL, SC B. SRL, SC D. SRL, SC D.I. SRL, SC S. SRL, SC S.A. SRL, SC S.B.

SA, A.S., A.I. și C.D., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a

Valorilor Mobiliare, ca nefondată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că piața Rasdaq reprezintă o piață

financiară ordonată, autorizată, astfel cum rezultă din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 3/1998, dar și din autorizația de funcționare a acestei piețe.

Conceptul de

"piață reglementată" a fost introdus prin O.U.G nr. 28/2002, aprobată

prin Legea nr. 525/2002, iar obligațiile emitenților/investitorilor de pe piața

Rasdaq au fost reglementate în cuprinsul acestui act normativ.

A reținut, de

asemenea, că în data de 29 iulie 2004 a intrat în vigoare Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, având o aplicabilitate imediată. Astfel, în această

dată trebuia să fie determinat în ce tipar se înscriu obligațiile emitenților

de pe piața Rasdaq, drepturile și obligațiile acționarilor: cele expres

prevăzute de lege pentru piața reglementată sau cele prevăzute pentru sistemul

alternativ de tranzacționare (ATS) în condițiile în care astfel de reglementări

nu erau expres prevăzute în Legea nr. 297/2004 pentru ATS, iar, conform O.U.G.

nr. 28/2002, legiuitorul a utilizat sintagma "piața reglementată

Rasdaq", de la data intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004, drepturile/obligațiile

emitenților/acționarilor de pe această piață erau cele prevăzute de Legea nr.

297/2004 pentru piața reglementată.

S-a mai reținut că,

potrivit Statutului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, adoptat prin

O.U.G. nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare, C.N.V.M. are

competența de a adopta măsuri în vederea promovării încrederii investitorilor

în investițiile în instrumente financiare și asigurării protecției acestora

împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase. Prin urmare,

autoritatea pieței de capital este chemată să asigure protecția investițiilor

realizate în cadrul tuturor piețelor de instrumente financiare, funcționarea

adecvată și coerentă a pieței, precum și garantarea transparenței tranzacțiilor

desfășurate în cadrul acesteia, obiective expres prevăzute și urmărite atât de

legislația națională, cât și de normele comunitare aplicabile în domeniul

pieței de capital.

În conformitate cu

prevederile art. 20 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 7/2006 privind veniturile C.N.V.M.,

"Cota prevăzută la art. 4 alin. (1) se aplică tuturor tranzacțiilor

efectuate în cadrul sistemelor de tranzacționare administrate de Societatea

Comercială B.A. SA și virată, conform art. 4, în contul indicat de

C.N.V.M.".

Curtea a constatat că

aceste dispoziții legale instituie practic același regim fiscal din acest punct

de vedere tuturor tranzacțiilor derulate pe piața administrată de către SC B.A.

SA, inclusiv tranzacțiilor derulate în sistemul de tranzacționare al pieței

Rasdaq.

Dispozițiile art. 13

alin. (2) lit. a) din O.U.G nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002

privind Statutul C.N.V.M., cu modificările și completările ulterioare,

stabilesc plata unor cote și tarife, iar nu a unor comisioane aferente

tranzacțiilor cu instrumente financiare pe piața de capital, piață supusă

reglementării și supravegherii C.N.V.M., indiferent de locul de tranzacționare.

Instanța de fond a

reținut că prevederile O.U.G nr. 25/2002 au fost emise concomitent cu

dispozițiile O.U.G nr. 28/2002, act normativ prin care se stabilea semnificația

noțiunii piață reglementată, anterior celei din Directiva 39/2004 privind MIFID

invocată în acțiune.

Referitor la

aplicabilitatea art. 1341 și urm. noul C. civ., a observat că acestea conțin

prevederi în legătură cu faptul juridic licit al plății nedatorate. Plata

nedatorată poate fi definită ca fiind un fapt juridic licit care constă în

executarea de către o persoană, din eroare, a unei prestații la care nu era

obligată și fără intenția de a plăti pentru altul.

Astfel, premisa ca

plata să nu fie datorată nu este îndeplinită deoarece regimul juridic al

tranzacțiilor efectuate pe piața Rasdaq nu derogă de la regimul juridic

aplicabil tranzacțiilor efectuate pe piața de capital, inclusiv în ceea ce

privește regimul fiscal al acestora.

De asemenea, condiția

ca plata să fie făcută din eroare nu este îndeplinită, deoarece reclamanții din

acest dosar au cunoscut la momentul efectuării operațiunilor, care sunt taxele

aferente tranzacțiilor, efectuate, cui sunt datorate aceste taxe, cât și

regimul juridic al societăților ale căror acțiuni le vând sau le cumpără,

societăți admise la tranzacționare pe piața de capital, care se supun

prevederilor Regulamentelor C.N.V.M. nr. 32/2006, cât și pe cele ale

Regulamentului nr. 7/2006.

Instanța de fond a

reținut, de asemenea, că sesizarea în Cauza C-248/11 Nilaș ș.a. a fost adresată

Curtea de Justiție a Uniunii Europene de către Curtea de Apel Cluj, instanța de

trimitere din România.

Cererea a fost

formulată în contextul unui litigiu în care mai multe persoane au fost acuzate

de săvârșirea infracțiunii de manipulare a pieței de capital în condițiile art.

248 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, coroborate cu prevederile

relevante ale C. proc. pen.

Mai precis,

inculpații Nilaș Rareș Doralin, Gânscă Gicu Agenor, Oprean Ana Maria, Dascăl

Sergiu Dan, Baboș Ionuț Horea sunt acuzați de manipulare pe piața Rasdaq a

acțiunilor ACIS ale emitentului SC «AICI Bistrița» SA, în diverse perioade.

Cererea a avut ca

obiect interpretarea dispozițiilor Directivei 2004/39/CE a Parlamentului

european și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor

financiare, referitor, în esență, la sensul ce trebuie atribuit noțiunii de

«piață reglementată».

La data de 22 martie

2012 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat următoarea hotărâre:

"1) Articolul 4

alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de

modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a

Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare

a Directivei 93/22/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin

Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie

2007, trebuie interpretat în sensul că o piață de instrumente financiare care

nu îndeplinește cerințele prevăzute în Titlul III din această directivă nu

intră în noțiunea "piață reglementată", astfel cum este definită de

dispoziția menționată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei

astfel de piețe reglementate.

2) Articolul 47 din

Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie

interpretat în sensul că înscrierea unei piețe pe lista piețelor reglementate

prevăzută de acest articol nu constituie o condiție necesară pentru calificarea

pieței respective ca piață reglementată în sensul acestei directive.

Curtea de apel, în

considerarea statutului României de stat membru al Uniunii Europene, al dispozițiilor

prevăzute prin O.U.G nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei

Naționale a Valorilor Mobiliare, modificată și aprobată prin Legea nr.

514/2002, cu modificările ulterioare, a apreciat că soluția pronunțată în

aceasta cauză constituie izvor de drept în dreptul Uniunii Europene și,

implicit, în dreptul intern român, cu privire la interpretarea dispozițiilor

Directivei 2004/39/EC privind MIFID.

Împotriva hotărârii

instanței de fond au declarat recurs reclamanții SC A. SRL, SC B. SRL, SC D.

SRL, SC D.I. SRL, SC S. SRL, SC S.A. SRL, SC S.B. SA, A.S., A.I. și C.D.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut în esență că hotărârea atacată

nu se circumscrie exigențelor prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,

întrucât prin enumerarea unor prevederi legale, instanța de fond nu realizează

o argumentație pertinentă și nu expune considerentele pentru care nu a înțeles

să le lămurească, de ce a înlăturat prevederile Hotărârii Curții de Justiție a

Uniunii Europene în Cauza C-248/11, cu privire la faptul că piața Rasdaq este

nereglementată.

Consideră recurenții

că instanța a procedat la o analiză nepermisă a hotărârii Curții de Justiție a

Uniunii Europene schimbând înțelesul vădit neîndoielnic al acesteia cu privire

la natura juridică a pieței Rasdaq și cu privire la argumentele pentru care

această piață nu este reglementată în sensul Directivei 2004/39/CE.

O altă critică

formulată de recurenții-reclamanți vizează aplicarea greșită a legii, respectiv

a prevederilor care guvernează instituția plății nedatorate, întrucât prin

sentința atacată nu se lămuresc aspectele contestate de aceștia, respectiv

faptul că regimul juridic al tranzacțiilor efectuate pe piața Rasdaq, în mod

greșit nu derogă de la regimul juridic aplicabil tranzacțiilor efectuate pe

piața de capital, atât timp cât prin hotărârea Curții de Justiție a Uniunii

Europene se statuează că piața Rasdaq nu este reglementată în sensul Directivei

2004/39/CE.

Apreciază recurenții

că urmând logica și argumentele expuse de Curtea de Justiție a Uniunii

Europene, dispozițiile fostului art. 13 alin. (2) lit. a) din Statutul C.N.V.M.

este lipsit de aplicabilitate deoarece ar fi rămas fără obiect în momentul în

care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că piața Rasdaq este

nereglementată și în consecință instituția plății nedatorate nu a fost corect

și complet analizată în raport cu situația de fapt prezentată, cât și în raport

cu probatoriul administrat în cauză.

Pe fondul cauzei,

recurenții-reclamanți au susținut că sunt îndreptățiți la restituirea sumelor

solicitate, apreciind că prin prisma Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii

Europene pronunțată în cauza C-248/11 din data de 22 martie 2012, comisionul de

0,08% pe care intimata C.N.V.M. l-a aplicat tranzacțiilor efectuate pe piața

Rasdaq este nelegal, iar plata acestuia este nedatorată și se impune a fi

restituită.

Intimata Autoritatea

de Supraveghere Financiară (A.S.F.), autoritate administrativă autonomă,

succesoare în drepturi și obligații a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare

(C.N.V.M.) a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat în

cauză și menținerea hotărârii atacate.

Examinând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi

respins pentru considerentele expuse în continuare.

În speță, este

nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se

referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau

când acesta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern,

nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de

la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil,

drept consacrat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Conform

jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil

presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa,

să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse

și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă parte,

dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a

prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenția

Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în

discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în

mod real "ascultate" adică în mod corect examinate de către instanța

sesizată.

Dispozițiile art. 6 §

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică în sarcina instanței,

obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și

al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia

pertinența.

Înalta Curte

apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al

termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe

judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Respectarea acestei

cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac

a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acțiunea dedusă

judecății și de argumentele aduse în apărare de partea adversă.

În speța de față,

instanța de control judiciar consideră că hotărârea atacată îndeplinește

cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima

instanță a expus corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii

sale cu privire la restituirea sumelor solicitate cu titlu de plată nedatorată,

cât și a dobânzii legale care au format obiectul cererii de chemare în judecată

formulate de recurenții-reclamanți.

În ceea ce privește

motivele de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9

precum și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea

sunt nefondate, pentru argumentele expuse în continuare.

În fapt, astfel cum

s-a arătat în precedent, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de

către recurenții-reclamanți restituirea sumei de 4.866 RON reprezentând

comisionul de tranzacționare în procent de 0,08% perceput de către C.N.V.M.

pentru tranzacțiile efectuate pe piața Rasdaq în perioada 2008 - 2012, precum

și obligarea la plata sumei de 1.490 RON reprezentând dobânda legală aplicabilă

sumelor plătite nedatorat și nerestituite, conform ratei de referință B.N.R.,

pentru comisioanele percepute în perioada 2008 - 2012, de la momentul

efectuării plății nedatorate și până la data restituirii sumelor.

Criticile

recurenților-reclamanți vizează în principal interpretarea și aplicarea eronată

pe care instanța de fond ar fi realizat-o în ceea ce privește Hotărârea Curții

de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-248/11 Nilaș ș.a. în ceea ce privește

Statutul Rasdaq.

Sesizarea în Cauza

C-248/11 în temeiul dispozițiilor art. 267 din Tratatul de funcționare a

Uniunii Europene a fost formulată de către Curtea de Apel Cluj, secția penală,

în Dosarul nr. 37/33/2011, având ca obiect interpretarea dispozițiilor

Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie

2004 privind piețele instrumentelor financiare, referitor în esență la sensul

ce trebuie atribuit noțiunii de "piață reglementată", în contextul

unui litigiu în care mai multe persoane au fost acuzate de săvârșirea

infracțiunii de manipulare a pieței de capital prevăzute de dispozițiile art.

248 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital coroborate cu prevederile

C. proc. pen.

Prin Hotărârea Curții

de Justiție a Uniunii Europene din 22 martie 2012 în cauza C 248/11 s-a statuat

că:

"1. Art. 4 alin.

(1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului

din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a

Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE

a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei

93/22/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE a

Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie

interpretat în sensul că o piață de instrumente financiare care nu îndeplinește

cerințele prevăzute în Titlul III din această directivă nu intră în noțiunea

"piață reglementată", astfel cum este definită de dispoziția menționată,

chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de piețe

reglementate.

Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie

interpretat în sensul că înscrierea unei piețe pe lista piețelor reglementate

prevăzută de acest articol nu constituie o condiție necesară pentru calificarea

pieței respective ca piață reglementată în sensul acestei directive.

Analizând

dispozitivul acestei hotărâri din perspectiva statutului României de stat

membru al Uniunii Europene, cât și a dispozițiilor art. 267 din Tratatul de

funcționare a Uniunii Europene, precum și a dispozițiilor O.U.G. nr. 25/2002

privind aprobarea Statutului C.N.V.M., modificată și aprobată prin Legea nr.

514/2002, cu modificările ulterioare, instanța de control judiciar constată că

susținerile recurenților-reclamanți potrivit cărora instanța de fond ar fi

interpretat eronat în ceea ce privește statutul Rasdaq sunt nefondate.

În fapt, piața Rasdaq

și-a început activitatea în anul 1996 în baza Deciziei C.N.V.M. nr. 1092 din 27

august 1996 ca "piață organizată și reglementată de C.N.V.M. pentru

tranzacții cu valori mobiliare" fiind în consecință o piață organizată și

supravegheată de către această autoritate, care potrivit statutului, adoptat

prin O.U.G. nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificată și

completată prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, reglementează și

supraveghează piețele de instrumente financiare, entitățile și operațiunile

specifice acestora, desfășurate în vederea promovării încrederii investitorilor

în investițiile în instrumente financiare și asigurării protecției acestora

împotriva practicilor neloiale abuzive și frauduloase.

Conform dispozițiilor

art. 155 alin. (1) lit. b) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, pe perioada

cuprinsă între data autorizării B.A. ca operator de piață și data aprobării de

către C.N.V.M. a constituirii sistemului alternativ de tranzacționare prevăzut

la art. 154, acțiunile care la data intrării în vigoare a acestui act normativ

sunt listate pe piața Rasdaq, se vor tranzacționa conform regulilor aplicabile

la data emiterii regulamentului.

În fapt, prevederile

Legii nr. 297/2004 și ale Regulamentului nr. 1/2006 se aplică tuturor

emitenților ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe piața

de capital, iar ca urmare a restructurării pieței de capital în cursul anului

2004, în conformitate cu strategia de dezvoltare a pieței de capital cu privire

la fuziunea dintre Bursa de Valori București și Bursa Electronică Rasdaq,

acțiunile emise de către societățile comerciale listate pe piața Rasdaq sunt

tranzacționate prin utilizarea suportului electronic pus la dispoziție de

operatorul de piață - SC B.A. SA, companiile emitente având obligația legală de

a respecta reglementările specifice operatorului de piață, respectiv cele

referitoare la tranzacționare și monitorizare, încheierea și executarea

tranzacțiilor, cât și regulile privind încheierea validă a acestora.

Potrivit art. 20 din

Regulamentul C.N.V.M. nr. 7/2006 privind veniturile C.N.V.M., "cota

prevăzută la art. 4 alin. (1) se aplică tuturor tranzacțiilor efectuate în

cadrul sistemelor de tranzacționare administrate de Societatea Comercială B.A.

SA și virată, conform art. 4 alin. (4) în contul indicat de C.N.V.M.",

instituindu-se un regim fiscal comun tuturor tranzacțiilor derulate pe piața

administrată de către SC B.A. SA, inclusiv tranzacțiilor derulate în sistemul

de tranzacționare al pieței Rasdaq.

În același sens sunt

și dispozițiile art. 13 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 25/2002, aprobată prin

Legea nr. 514/2002 privind Statutul C.N.V.M., cu modificările și completările

ulterioare, care stabilesc plata unor cote și tarife, aferente tranzacțiilor cu

instrumente financiare pe piața de capital, piață supusă reglementării și

supravegherii C.N.V.M., indiferent de locul de tranzacționare.

Contrar celor

susținute de recurenții-reclamanți, potrivit cărora soluția instanței de fond

ar fi fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor ce

guvernează instituția plății nedatorate, instanța de control judiciar constată

că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 1341 și urm. noul C. civ. privind plata

nedatorată, aceasta fiind definită ca fiind un fapt juridic licit, care constă

în executarea de către o persoană, din eroare, a unei prestații la care nu era

obligată și fără intenția de a plăti pentru altul.

În speță însă,

premisa ca plata să nu fie datorată nu este îndeplinită întrucât, astfel cum

s-a arătat anterior, regimul juridic al tranzacțiilor efectuate pe piața Rasdaq

nu diferă de la regimul juridic aplicabil tranzacțiilor efectuate pe piața de

capital, inclusiv în ceea ce privește regimul fiscal aplicabil, având în vedere

că societățile admise la tranzacționare pe piața de capital intră sub incidența

prevederilor Regulamentelor C.N.V.M., iar recurenții-reclamanți care au

efectuat operațiuni comerciale pe piața de capital, respectiv au vândut și au

cumpărat acțiuni, datorează taxa corespunzătoare reținută de operatorul de

piață, conform prevederilor regulamentare.

Nici criticile

formulate de recurenții-reclamanți formulate pe fondul cauzei, potrivit cărora

prin prisma Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțată în

Cauza C-248/11 în data de 22 martie 2012, comisionul de 0,08% pe care l-ar fi

aplicat intimata oricăror tranzacții efectuate pe piața Rasdaq ar fi nelegal,

nu pot fi primite, întrucât astfel cum în mod corect a reținut și instanța de

fond, prin hotărârea invocată Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu a

statuat că Piața Rasdaq nu este o piață reglementată neîndeplinind condițiile

prevăzute de Directiva 2004/39/CE.

În fapt, prin

hotărârea invocată, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a răspuns

întrebărilor formulate de către instanță în condițiile art. 267 din Tratat, cu

privire la interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva

2004/39/CE a Parlamentului European, cât și a dispozițiilor art. 47 fără a se

pronunța cu privire la caracterul de piață reglementată sau nu a pieței Rasdaq.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. coroborat

cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge

recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC A. SRL, SC B. SRL, SC D. SRL, SC D.I. SRL, SC S. SRL, SC S.A.

SRL, SC S.B. SA, A.S., A.I. și C.D. împotriva Sentinței nr. 3049 din 27

septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 24 februarie 2015.

Procesat

de GGC - AZ