ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 799/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții SC A. SRL, SC B. SRL, SC D. SRL, SC D.I. SRL, SC S. SRL, SC S.A. SRL, SC S.B. SA, A.S., A.I.

și C.D., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, au solicitat obligarea pârâtei la: restituirea sumei de 4.866 RON, reprezentând comisioanele de tranzacționare în procent de 0,08%, percepute în mod neîntemeiat de către C.N.V.M., pentru tranzacționările efectuate pe piața Rasdaq în perioada 2008 - 2012; plata sumei de 1.490 RON, reprezentând dobânda legală aplicabilă sumelor plătite nedatorat și nerestituite conform ratei de referință B.N.R., pentru comisioanele percepute în perioada 2008 - 2012, de la momentul efectuării plăților nedatorate și până la data restituirii sumei în mod integral și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin Încheierea de ședință din data de 3 iulie 2013, instanța s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii, în sensul respingerii acesteia. Prin Sentința nr. 3049 din 27 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții SC A. SRL, SC B. SRL, SC D. SRL, SC D.I. SRL, SC S. SRL, SC S.A. SRL, SC S.B. SA, A.S., A.I. și C.D., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că piața Rasdaq reprezintă o piață financiară ordonată, autorizată, astfel cum rezultă din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/1998, dar și din autorizația de funcționare a acestei piețe. Conceptul de "piață reglementată" a fost introdus prin O.U.G nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, iar obligațiile emitenților/investitorilor de pe piața Rasdaq au fost reglementate în cuprinsul acestui act normativ. A reținut, de asemenea, că în data de 29 iulie 2004 a intrat în vigoare Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, având o aplicabilitate imediată.

Astfel, în această dată trebuia să fie determinat în ce tipar se înscriu obligațiile emitenților de pe piața Rasdaq, drepturile și obligațiile acționarilor: cele expres prevăzute de lege pentru piața reglementată sau cele prevăzute pentru sistemul alternativ de tranzacționare (ATS) în condițiile în care astfel de reglementări nu erau expres prevăzute în Legea nr. 297/2004 pentru ATS, iar, conform O.U.G. nr. 28/2002, legiuitorul a utilizat sintagma "piața reglementată Rasdaq", de la data intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004, drepturile/obligațiile emitenților/acționarilor de pe această piață erau cele prevăzute de Legea nr. 297/2004 pentru piața reglementată. S-a mai reținut că, potrivit Statutului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, adoptat prin O.U.G.

nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare, C.N.V.M. are competența de a adopta măsuri în vederea promovării încrederii investitorilor în investițiile în instrumente financiare și asigurării protecției acestora împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase. Prin urmare, autoritatea pieței de capital este chemată să asigure protecția investițiilor realizate în cadrul tuturor piețelor de instrumente financiare, funcționarea adecvată și coerentă a pieței, precum și garantarea transparenței tranzacțiilor desfășurate în cadrul acesteia, obiective expres prevăzute și urmărite atât de legislația națională, cât și de normele comunitare aplicabile în domeniul pieței de capital. În conformitate cu prevederile art. 20 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 7/2006 privind veniturile C.N.V.M., "Cota prevăzută la art. 4 alin. (1) se aplică tuturor tranzacțiilor efectuate în cadrul sistemelor de tranzacționare administrate de Societatea Comercială B.A. SA și virată, conform art. 4, în contul indicat de C.N.V.M.". Curtea a constatat că aceste dispoziții legale instituie practic același regim fiscal din acest punct de vedere tuturor tranzacțiilor derulate pe piața administrată de către SC B.A. SA, inclusiv tranzacțiilor derulate în sistemul de tranzacționare al pieței Rasdaq. Dispozițiile art. 13 alin. (2) lit. a) din O.U.G nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002 privind Statutul C.N.V.M., cu modificările și completările ulterioare, stabilesc plata unor cote și tarife, iar nu a unor comisioane aferente tranzacțiilor cu instrumente financiare pe piața de capital, piață supusă reglementării și supravegherii C.N.V.M., indiferent de locul de tranzacționare.

Instanța de fond a reținut că prevederile O.U.G nr. 25/2002 au fost emise concomitent cu dispozițiile O.U.G nr. 28/2002, act normativ prin care se stabilea semnificația noțiunii piață reglementată, anterior celei din Directiva 39/2004 privind MIFID invocată în acțiune. Referitor la aplicabilitatea art. 1341 și urm. noul C. civ., a observat că acestea conțin prevederi în legătură cu faptul juridic licit al plății nedatorate. Plata nedatorată poate fi definită ca fiind un fapt juridic licit care constă în executarea de către o persoană, din eroare, a unei prestații la care nu era obligată și fără intenția de a plăti pentru altul. Astfel, premisa ca plata să nu fie datorată nu este îndeplinită deoarece regimul juridic al tranzacțiilor efectuate pe piața Rasdaq nu derogă de la regimul juridic aplicabil tranzacțiilor efectuate pe piața de capital, inclusiv în ceea ce privește regimul fiscal al acestora.

De asemenea, condiția ca plata să fie făcută din eroare nu este îndeplinită, deoarece reclamanții din acest dosar au cunoscut la momentul efectuării operațiunilor, care sunt taxele aferente tranzacțiilor, efectuate, cui sunt datorate aceste taxe, cât și regimul juridic al societăților ale căror acțiuni le vând sau le cumpără, societăți admise la tranzacționare pe piața de capital, care se supun prevederilor Regulamentelor C.N.V.M. nr. 32/2006, cât și pe cele ale Regulamentului nr. 7/2006. Instanța de fond a reținut, de asemenea, că sesizarea în Cauza C-248/11 Nilaș ș.a. a fost adresată Curtea de Justiție a Uniunii Europene de către Curtea de Apel Cluj, instanța de trimitere din România. Cererea a fost formulată în contextul unui litigiu în care mai multe persoane au fost acuzate de săvârșirea infracțiunii de manipulare a pieței de capital în condițiile art. 248 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, coroborate cu prevederile relevante ale C. proc.

pen. Mai precis, inculpații Nilaș Rareș Doralin, Gânscă Gicu Agenor, Oprean Ana Maria, Dascăl Sergiu Dan, Baboș Ionuț Horea sunt acuzați de manipulare pe piața Rasdaq a acțiunilor ACIS ale emitentului SC «AICI Bistrița» SA, în diverse perioade. Cererea a avut ca obiect interpretarea dispozițiilor Directivei 2004/39/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, referitor, în esență, la sensul ce trebuie atribuit noțiunii de «piață reglementată».

La data de 22 martie 2012 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat următoarea hotărâre: "1) Articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie interpretat în sensul că o piață de instrumente financiare care nu îndeplinește cerințele prevăzute în Titlul III din această directivă nu intră în noțiunea "piață reglementată", astfel cum este definită de dispoziția menționată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de piețe reglementate.

2) Articolul 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei piețe pe lista piețelor reglementate prevăzută de acest articol nu constituie o condiție necesară pentru calificarea pieței respective ca piață reglementată în sensul acestei directive. Curtea de apel, în considerarea statutului României de stat membru al Uniunii Europene, al dispozițiilor prevăzute prin O.U.G nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, modificată și aprobată prin Legea nr. 514/2002, cu modificările ulterioare, a apreciat că soluția pronunțată în aceasta cauză constituie izvor de drept în dreptul Uniunii Europene și, implicit, în dreptul intern român, cu privire la interpretarea dispozițiilor Directivei 2004/39/EC privind MIFID.

Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs reclamanții SC A. SRL, SC B. SRL, SC D. SRL, SC D.I. SRL, SC S. SRL, SC S.A. SRL, SC S.B. SA, A.S., A.I. și C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut în esență că hotărârea atacată nu se circumscrie exigențelor prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât prin enumerarea unor prevederi legale, instanța de fond nu realizează o argumentație pertinentă și nu expune considerentele pentru care nu a înțeles să le lămurească, de ce a înlăturat prevederile Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-248/11, cu privire la faptul că piața Rasdaq este nereglementată.

Consideră recurenții că instanța a procedat la o analiză nepermisă a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene schimbând înțelesul vădit neîndoielnic al acesteia cu privire la natura juridică a pieței Rasdaq și cu privire la argumentele pentru care această piață nu este reglementată în sensul Directivei 2004/39/CE. O altă critică formulată de recurenții-reclamanți vizează aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor care guvernează instituția plății nedatorate, întrucât prin sentința atacată nu se lămuresc aspectele contestate de aceștia, respectiv faptul că regimul juridic al tranzacțiilor efectuate pe piața Rasdaq, în mod greșit nu derogă de la regimul juridic aplicabil tranzacțiilor efectuate pe piața de capital, atât timp cât prin hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene se statuează că piața Rasdaq nu este reglementată în sensul Directivei 2004/39/CE.

Apreciază recurenții că urmând logica și argumentele expuse de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dispozițiile fostului art. 13 alin. (2) lit. a) din Statutul C.N.V.M. este lipsit de aplicabilitate deoarece ar fi rămas fără obiect în momentul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că piața Rasdaq este nereglementată și în consecință instituția plății nedatorate nu a fost corect și complet analizată în raport cu situația de fapt prezentată, cât și în raport cu probatoriul administrat în cauză. Pe fondul cauzei, recurenții-reclamanți au susținut că sunt îndreptățiți la restituirea sumelor solicitate, apreciind că prin prisma Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C-248/11 din data de 22 martie 2012, comisionul de 0,08% pe care intimata C.N.V.M.

l-a aplicat tranzacțiilor efectuate pe piața Rasdaq este nelegal, iar plata acestuia este nedatorată și se impune a fi restituită. Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.), autoritate administrativă autonomă, succesoare în drepturi și obligații a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat în cauză și menținerea hotărârii atacate. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.

În speță, este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când acesta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate" adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Dispozițiile art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. Respectarea acestei cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acțiunea dedusă judecății și de argumentele aduse în apărare de partea adversă. În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea atacată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanță a expus corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale cu privire la restituirea sumelor solicitate cu titlu de plată nedatorată, cât și a dobânzii legale care au format obiectul cererii de chemare în judecată formulate de recurenții-reclamanți.

În ceea ce privește motivele de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 precum și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru argumentele expuse în continuare. În fapt, astfel cum s-a arătat în precedent, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de către recurenții-reclamanți restituirea sumei de 4.866 RON reprezentând comisionul de tranzacționare în procent de 0,08% perceput de către C.N.V.M. pentru tranzacțiile efectuate pe piața Rasdaq în perioada 2008 - 2012, precum și obligarea la plata sumei de 1.490 RON reprezentând dobânda legală aplicabilă sumelor plătite nedatorat și nerestituite, conform ratei de referință B.N.R., pentru comisioanele percepute în perioada 2008 - 2012, de la momentul efectuării plății nedatorate și până la data restituirii sumelor.

Criticile recurenților-reclamanți vizează în principal interpretarea și aplicarea eronată pe care instanța de fond ar fi realizat-o în ceea ce privește Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-248/11 Nilaș ș.a. în ceea ce privește Statutul Rasdaq. Sesizarea în Cauza C-248/11 în temeiul dispozițiilor art. 267 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene a fost formulată de către Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. 37/33/2011, având ca obiect interpretarea dispozițiilor Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, referitor în esență la sensul ce trebuie atribuit noțiunii de "piață reglementată", în contextul unui litigiu în care mai multe persoane au fost acuzate de săvârșirea infracțiunii de manipulare a pieței de capital prevăzute de dispozițiile art. 248 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital coroborate cu prevederile C. proc.

pen. Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 22 martie 2012 în cauza C 248/11 s-a statuat că: "1. Art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie interpretat în sensul că o piață de instrumente financiare care nu îndeplinește cerințele prevăzute în Titlul III din această directivă nu intră în noțiunea "piață reglementată", astfel cum este definită de dispoziția menționată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de piețe reglementate.

2. Art. 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei piețe pe lista piețelor reglementate prevăzută de acest articol nu constituie o condiție necesară pentru calificarea pieței respective ca piață reglementată în sensul acestei directive. Analizând dispozitivul acestei hotărâri din perspectiva statutului României de stat membru al Uniunii Europene, cât și a dispozițiilor art. 267 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, precum și a dispozițiilor O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului C.N.V.M., modificată și aprobată prin Legea nr. 514/2002, cu modificările ulterioare, instanța de control judiciar constată că susținerile recurenților-reclamanți potrivit cărora instanța de fond ar fi interpretat eronat în ceea ce privește statutul Rasdaq sunt nefondate.

În fapt, piața Rasdaq și-a început activitatea în anul 1996 în baza Deciziei C.N.V.M. nr. 1092 din 27 august 1996 ca "piață organizată și reglementată de C.N.V.M. pentru tranzacții cu valori mobiliare" fiind în consecință o piață organizată și supravegheată de către această autoritate, care potrivit statutului, adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificată și completată prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, reglementează și supraveghează piețele de instrumente financiare, entitățile și operațiunile specifice acestora, desfășurate în vederea promovării încrederii investitorilor în investițiile în instrumente financiare și asigurării protecției acestora împotriva practicilor neloiale abuzive și frauduloase.

Conform dispozițiilor art. 155 alin. (1) lit. b) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, pe perioada cuprinsă între data autorizării B.A. ca operator de piață și data aprobării de către C.N.V.M. a constituirii sistemului alternativ de tranzacționare prevăzut la art. 154, acțiunile care la data intrării în vigoare a acestui act normativ sunt listate pe piața Rasdaq, se vor tranzacționa conform regulilor aplicabile la data emiterii regulamentului.

În fapt, prevederile Legii nr. 297/2004 și ale Regulamentului nr. 1/2006 se aplică tuturor emitenților ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe piața de capital, iar ca urmare a restructurării pieței de capital în cursul anului 2004, în conformitate cu strategia de dezvoltare a pieței de capital cu privire la fuziunea dintre Bursa de Valori București și Bursa Electronică Rasdaq, acțiunile emise de către societățile comerciale listate pe piața Rasdaq sunt tranzacționate prin utilizarea suportului electronic pus la dispoziție de operatorul de piață - SC B.A. SA, companiile emitente având obligația legală de a respecta reglementările specifice operatorului de piață, respectiv cele referitoare la tranzacționare și monitorizare, încheierea și executarea tranzacțiilor, cât și regulile privind încheierea validă a acestora.

Potrivit art. 20 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 7/2006 privind veniturile C.N.V.M., "cota prevăzută la art. 4 alin. (1) se aplică tuturor tranzacțiilor efectuate în cadrul sistemelor de tranzacționare administrate de Societatea Comercială B.A. SA și virată, conform art. 4 alin. (4) în contul indicat de C.N.V.M.", instituindu-se un regim fiscal comun tuturor tranzacțiilor derulate pe piața administrată de către SC B.A. SA, inclusiv tranzacțiilor derulate în sistemul de tranzacționare al pieței Rasdaq. În același sens sunt și dispozițiile art. 13 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002 privind Statutul C.N.V.M., cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc plata unor cote și tarife, aferente tranzacțiilor cu instrumente financiare pe piața de capital, piață supusă reglementării și supravegherii C.N.V.M., indiferent de locul de tranzacționare.

Contrar celor susținute de recurenții-reclamanți, potrivit cărora soluția instanței de fond ar fi fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor ce guvernează instituția plății nedatorate, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1341 și urm. noul C. civ. privind plata nedatorată, aceasta fiind definită ca fiind un fapt juridic licit, care constă în executarea de către o persoană, din eroare, a unei prestații la care nu era obligată și fără intenția de a plăti pentru altul.

În speță însă, premisa ca plata să nu fie datorată nu este îndeplinită întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, regimul juridic al tranzacțiilor efectuate pe piața Rasdaq nu diferă de la regimul juridic aplicabil tranzacțiilor efectuate pe piața de capital, inclusiv în ceea ce privește regimul fiscal aplicabil, având în vedere că societățile admise la tranzacționare pe piața de capital intră sub incidența prevederilor Regulamentelor C.N.V.M., iar recurenții-reclamanți care au efectuat operațiuni comerciale pe piața de capital, respectiv au vândut și au cumpărat acțiuni, datorează taxa corespunzătoare reținută de operatorul de piață, conform prevederilor regulamentare.

Nici criticile formulate de recurenții-reclamanți formulate pe fondul cauzei, potrivit cărora prin prisma Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțată în Cauza C-248/11 în data de 22 martie 2012, comisionul de 0,08% pe care l-ar fi aplicat intimata oricăror tranzacții efectuate pe piața Rasdaq ar fi nelegal, nu pot fi primite, întrucât astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, prin hotărârea invocată Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu a statuat că Piața Rasdaq nu este o piață reglementată neîndeplinind condițiile prevăzute de Directiva 2004/39/CE.

În fapt, prin hotărârea invocată, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a răspuns întrebărilor formulate de către instanță în condițiile art. 267 din Tratat, cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European, cât și a dispozițiilor art. 47 fără a se pronunța cu privire la caracterul de piață reglementată sau nu a pieței Rasdaq. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SRL, SC B. SRL, SC D. SRL, SC D.I. SRL, SC S. SRL, SC S.A. SRL, SC S.B. SA, A.S., A.I. și C.D. împotriva Sentinței nr. 3049 din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2015. Procesat de GGC - AZ