Decizia nr. 2255/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița sub nr. x/2016 la data de 30.08.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. Județeană Caraș-Severin, anularea Hotărârii nr. 5/08.06.2016 de excludere a B., Filiala Județeană Caraș-Severin, emisă de Consiliul Executiv Județean, ca netemeinică și nelegală și pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a listei definitive de propuneri B. de candidați pentru funcția de consilier local al Municipiului Reșița din 05.06.2016. În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 actualizată, Decizia Curții Constituționale nr. 530, art. 95 pct. 1 și 4, art. 148-150, art. 192-194 și urm. C. proc. civ. Prin sentința nr. 394/06.03.2017, Judecătoria Reșița a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 09.05.2017. Prin încheierea nr. 108/12.05.2017, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a Tribunalului Caraș-Severin. Dosarul nr. x/2016 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă la data de 16.05.2017, sub nr. dosar x/2016

Sentința pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin Prin sentința nr. 920/23.09.2020, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a respins acțiunea.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Prin decizia nr. 39/18.03.2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamantul A.. Recurentul a arătat că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază hotărârea de excludere a petentului, depunerea listelor de candidați, iar instanța nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului conform art. 22 alin. (2) C. proc. pen. A mai arătat recurentul că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin nesocotirea și neanalizarea probelor existente la dosar, fiind încălcat și principiul nemijlocirii. Aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate constau, în esență, în următoarele: instanța a considerat, în mod greșit, că susținerile pârâtului și ale procurorilor sunt reale; instanța a încălcat dispozițiile art. 273 C. proc. civ. nu s-a cercetat de ce hotărârea de excludere și listele electorale depuse la BEC sunt legale, iar nu falsuri; nu au fost analizate mai multe înscrisuri din dosar; s-a refuzat interogarea/audierea pârâților; nu s-a luat în considerare refuzul procurorilor de a cerceta falsurile săvârșite în cauză; nu au fost respectate dispozițiile art. 308 C. proc. civ. nu s-a analizat modificarea obiectului cauzei dispusă de către tribunal; nu s-a analizat respingerea tuturor solicitărilor reclamantului de cercetarea a falsurilor, de către procurori. Contrar celor reținute de către instanța de apel, recurentul și-a precizat, în concret, solicitările, depunând înscrisuri doveditoare care nu au fost luate în considerare.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluția din 23.06.2021 a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părți, la data de 27.10.2021. La data de 12.07.2021, recurentul a formulat punct de vedere la raport prin care a arătat că recursul este admisibil și a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Prin decizia Curții Constituționale nr. 530/12.12.2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23/13.01.2014, au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, potrivit cărora "Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului", reținându-se, în esență, că imposibilitatea contestării, pe cale judiciară, a unei asemenea măsuri, încalcă accesul la justiție. Urmare a deciziei de neconstituționalitate anterior menționate, litigiile având ca obiect solicitarea de anulare a deciziilor de excludere dintr-un partid (cum este situația și prezentei cauze) revin, pentru rațiuni de analogie, mutatis mutandis, spre soluționare instanței de judecată de drept comun în materia partidelor politice, așa cum este reglementată prin Legea nr. 14/2003, respectiv tribunalul în primă instanță și curtea de apel în calea de atac a apelului. Regimul juridic al exercitării căilor de atac în această materie respectă, pentru argumente de analogie și simetrie juridică, ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, cu deosebirea că instanțele de drept comun vor fi, conform art. 95 pct. 1, art. 107 C. proc. civ., cele în a căror rază teritorială domiciliază/își au sediul părțile, iar nu Tribunalul București, respectiv Curtea de Apel București. În speță, calea de atac a apelului a fost exercitată și soluționată prin decizia nr. 39/18.03.2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, hotărâre ce are caracter definitiv, conform celor arătate, indiferent de mențiunile din dispozitivul acesteia. Astfel, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive, date în soluționarea apelului, nu pot fi supuse recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri. Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului. Împrejurarea că în dispozitivul hotărârii este trecută, în mod eronat, calea de atac ca fiind aceea a recursului, nu are relevanță, întrucât potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 39 din 18 martie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.