ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4297/2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 15 martie 2021, pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Caraș-Severin, a solicitat, în temeiul Legii nr. 544/2001, obligarea pârâtului să răspundă la întrebările nr. 7 și 8 din cererea de solicitare informații depusă la data de 5.02.2020, respectiv câte complete are secția acestuia și cine face parte din aceste complete, precum și la întrebările nr. 9 și 10 din aceeași cerere, respectiv câte soluții de admitere și câte de respingere a pronunțat d-na judecător B. în cauzele judecate în anii 2019 și 2020.

2.1. Prin sentința civilă nr. 347 din 11 mai 2021, Tribunalul Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

În motivarea acestei soluții, Tribunalul Caraș-Severin a reținut incidența prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora reclamantul se poate adresa secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază sau în a cărui rază teritorială se află sediul autorității sau instituției publice pârâte. Însă, cum în cauză instituția publică pârâtă este chiar Tribunalul Caraș-Severin, devin aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (2)

1

din C. proc. civ., astfel încât competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Mehedinți, instanța în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.

2.2. Prin sentința civilă nr. 465 din 4 iunie 2021, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin și, constatând constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a dispune în acest fel, Tribunalul Mehedinți a reținut că prevederile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

1

din C. proc. civ. au caracter facultativ, iar câtă vreme reclamantul a înțeles să învestească Tribunalul Caraș-Severin cu soluționarea cauzei, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, instanța astfel învestită nu putea să ignore alegerea reclamantului și să dispună declinarea.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat, în temeiul Legii nr. 544/2001, obligarea pârâtului Tribunalul Caraș-Severin la comunicarea anumitor informații privind activitatea acestei instanțe, pe care la consideră a fi informații de interes public și care au fost anterior solicitate printr-o cerere adresată instituției publice la data de 5.02.2020.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public:

"În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice." Această dispoziție este derogatorie de la regula înscrisă în art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, care conferă competență exclusivă instanței de la domiciliul reclamantului persoană fizică, urmând a se aplica cu prioritate, conform principiului specialia generalibus derogant.

Dispozițiile Legii nr. 544/2001 stabilesc o competență alternativă de soluționare a acțiunilor întemeiate pe acest act normativ, reclamantul având dreptul exclusiv de a alege între instanța de la domiciliul său sau cea de la sediul autorității/instituției publice pârâte. În speță, reclamantul și-a exercitat dreptul de opțiune în favoarea instanței în circumscripția teritorială a căreia se află sediul instituției publice pârâte, iar alegerea sa este opozabilă instanței astfel învestite cu soluționarea acțiunii.

Motivarea soluției Tribunalul Caraș-Severin de declinare a competenței de soluționare a cauzei s-a întemeiat pe prevederile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

1

din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Înalta Curte constată că nu se poate face aplicarea în cauză a acestui text de lege întrucât, deși calitatea de pârât revine în cauză Tribunalului Caraș-Severin, această instanță fiind și cea învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată de către reclamant, textul de lege citat reglementează o competență facultativă, aflată, de asemenea, la alegerea reclamantului, iar această alegere nu poate fi cenzurată de instanța de judecată. Reclamantul A. și-a manifestat voința de a învesti cu soluționarea cauzei instanța de la sediul instituției publice pârâte, respectiv Tribunalul Caraș-Severin, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, iar această alegere de competență nu poate fi înlăturată prin aplicarea de către instanță a prevederilor art. 127 alin. (2) și alin. (2)

1

din C. proc. civ., singura persoană care poate să se prevaleze de competența facultativă reglementată de acest text de lege fiind reclamantul.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Tribunalul Caraș-Severin, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.

GGC - MM