ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 747/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 15.01.2021, sub nr. dosar x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Zonei Montane și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale:

- obligarea pârâților la emiterea Ordinului/Deciziei de stabilire a drepturilor salariale la nivelul celor stabilite în baza sentinței civile nr. 5571/2019 a Tribunalului București, definitivă prin decizia nr. 1356/3 septembrie 2020 a Curții de Apel București conform referatului nr. x/2 noiembrie 2020 emis de MADR precum și a sporului pentru condiții vătămătoare de 15% potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din ordinul MADR nr. 154/30.01.2018;

- obligarea la plata diferenței salariale începând cu data de 15.01.2018 sau, după caz, de la data ulterioară a numirii în funcție, și până la data executării obligației;

- obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2.1. Hotărârea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 396 din 10 iunie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2012 (disjuns din dosarul nr. x/2021), Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții R. și F. în favoarea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și insolvență.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2005, conform cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său și, având în vedere că, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces, precum și faptul că reclamanții au domiciliul în județul Alba, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

2.2. Hotărârea Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și insolvență

Prin sentința nr. 486 din 27 octombrie 2021, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și insolvență a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Alba a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 59 din C. proc. civ., a căror aplicabilitate nu poate fi înlăturată de dispozițiile Legii nr. 554/2004, câtă vreme, potrivit art. 28 alin. (1) din cadrul acesteia "(1) Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte."

A reținut că acțiunea inițială din dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Suceava a fost introdusă de mai mulți reclamanți, șapte dintre aceștia cu domiciliul în județul Suceava, neputând fi primit raționamentul privind negarea existenței instituției litisconsorțiului procesual activ în materia contenciosului administrativ, atunci când reclamanții nu au domiciliul în raza de competență administrativă a aceluiași tribunalul.

Mai mult, a constatat că Tribunalul Suceava nu și-a declinat competența de soluționare a cauzei la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii, iar invocarea excepției de necompetență materială procesuală de soluționare a cauzei după acest moment nu mai este posibilă, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, aspect statuat prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce are ca obiect drepturi salariale.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Verificând conținutul dosarului, Înalta Curte observă că primul termen de judecată în dosarul nr. x/2021 (din care a fost disjuns prezentul dosar) a fost chiar primul termen la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii, respectiv 15 aprilie 2021. La termenul respectiv, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ a reținut cauza pentru soluționare pe fond și a amânat pronunțarea pentru data de 22 aprilie 2021.

La termen de judecata din data de 22 aprilie 2021, constatând că se impun noi lămuriri, instanța a redeschis dezbaterile pentru a solicita precizări părților, acordând termen de judecată la data de 20 mai 2021, termen la care instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava pentru soluționarea cauzei în contradictoriu cu reclamanții R. și F., care nu își au domiciliul în raza de competență a acestei instanțe și a dispus disjungerea și formarea dosarului nr. x/2021

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, reține că potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Totodată, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință cu caracter interlocutoriu temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.

De asemenea, instanța sesizată cu soluționarea conflictului de competență are în vedere și considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a statuat că instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

În cauză, se observă că secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava nu și-a analizat competența la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, respectiv la termenul din 15 aprilie 2021 când a reținut cauza în pronunțare, astfel că această instanță trebuia să păstreze cauza spre soluționare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și insolvență că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată abia la termenul de judecată din data de 20 mai 2021, cu încălcarea termenului imperativ stabilit de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., în condițiile în care competența teritorială a Tribunalului Suceava a fost deja dobândită de această instanță prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe reclamanții R. și F. și pe pârâții Agenția Națională a Zonei Montane și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții R. și F. și pe pârâții Agenția Națională a Zonei Montane și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.