ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1481/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1481/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 11 martie 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, la data de 15.01.2021 și înregistrată sub nr. dosar x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Zonei Montane Suceava și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâților la emiterea Ordinului/Deciziei de stabilire a drepturilor salariale la nivelul celor stabilite în baza sentinței civile nr. 5571/2019 a Tribunalului București, definitivă prin decizia nr. 1356/3 septembrie 2020 a Curții de Apel București conform referatului nr. 94226/2 noiembrie 2020 emis de MADR precum și a sporului pentru condiții vătămătoare de 15% potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din ordinul MADR nr. 154/30.01.2018;
- obligarea la plata diferenței salariale începând cu data de 15.01.2018 sau, după caz, de la data ulterioară a numirii în funcție, și până la data executării obligației;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din data de 20.05.2021 Tribunalul Suceava a dispus disjungerea și formarea unui număr de 19 dosare cu acordarea termenului la acestea pentru data de 10.06.2021 pentru reclamanții care nu își au domiciliul în județul Suceava, pentru reclamanta CC. formându-se dosarul nr. x/2021.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal
Prin sentința nr. 393 din 10 iunie 2021, Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, privind pe reclamanta CC., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Zonei Montane Suceava și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Suceava a constatat că obiectul cererii de față înregistrată, sub dosar nr. x/2021, privește un funcționar public cu domiciliul în județul București, după cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel că, raportat la acest domiciliu, cererea nu intră în competența sa teritorială, ci în competența Tribunalului București a cărui rază teritorială se află situat domiciliul.
2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința nr. 5763 din 8 octombrie 2021, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta CC., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională a Zonei Montane, Suceava, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în favoarea Tribunalului Suceava și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționare acestui conflict.
A reținut Tribunalul București, că Tribunalul Suceava și-a declinat competența cu încălcarea regulilor de procedură stabilite de art. 131 din C. proc. civ., în sensul că a invocat excepția necompetenței teritoriale, ulterior primului termen de judecată, în care părțile legal citate au putut pune concluzii.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere considerentele expuse în cele ce urmează.
Înalta Curte urmează a dezlega regulatorul de competență în raport cu soluția adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Din considerentele deciziei mai sus menționate rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența materială și poate declina competența instanței inițial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului al apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.
A stabilit Înalta Curte că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen și va trebui să-i trimită acesteia dosarul.
De asemenea, s-a reținut că neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.
În cauză, Tribunalul Suceava, prima instanță sesizată, a fost învestită de un număr de 31 de reclamanți, printre care și reclamantul din prezenta cauză, fiind înregistrat dosar nr. x/2021, având ca obiect "litigiu funcționari publici/drepturi bănești."
La primul termen de judecată stabilit în dosar nr. x/2021, în data de 15.04.2021, Tribunalul Suceava nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, constatând în schimb că cercetarea judecătorească este finalizată în baza art. 244 C. proc. civ. și potrivit art. 392 C. proc. civ. a reținut cauza pentru soluționare pe fond.
Din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 22.04.2021.
La termenul din data de 22.04.2021, considerând că în cauză se impun noi lămuriri, a dispus redeschiderea dezbaterilor și citarea părților pentru data de 20.05.2021.
Prin încheierea din data de 20.05.2021 Tribunalul Suceava a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava pentru soluționarea cauzei în contradictoriu cu reclamanții care nu își au domiciliul sau reședința în raza de competență a acestei instanțe și a dispus disjungerea și formarea a unui număr de 19 dosare cu acordarea termenului la acestea pentru data de 10.06.2021 și pentru ceilalți reclamanți care își au domiciliul în județul Suceava, instanța a constatat că este competentă a le soluționa cererea acordând cuvântul în dezbaterea fondului.
Potrivit dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ.:
(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
(2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.
Modificările aduse prin dispozițiile art. 130 și 131 din C. proc. civ., au urmărit implementarea principiului accelerării judecății, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., prin stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepției de necompetență materială, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune și concluzii.
Reținând că la primul termen de judecată stabilit în dosar nr. x/2021, în data de 15.04.2021, la care părțile au fost legal citate, Tribunalul Suceava nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, constatând în schimb că cercetarea judecătorească este finalizată și a reținut cauza pentru soluționare pe fond, Înalta Curte va constata că a operat prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Suceava, pentru neinvocarea excepției în termenul legal.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta CC. și pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională a Zonei Montane, în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2022.