ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4549/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 decembrie 2020, pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanții A. și B., alături de alți reclamanți, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, emiterea unui ordin de încadrare salarială, pentru perioada 09.04.2015 – 31.12.2017, în care indemnizația de încadrare și sporurile aferente să fie stabilite luând în considerare: a) coeficienții de multiplicare prevăzuți la lit. A) pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii DNA și DIICOT - între 19 și 23, în raport de funcția efectiv deținută; b) valoarea maximă în plată sau câștigată prin titluri executorii, a valorii de referință/sectorială - de 440,16 RON pentru, perioada 09.04.2015 - 30.11.2015; de 484,18 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.07.2016 și de 605,225 RON, pentru perioada 01.08.2016 - 31.12.2017; c) majorarea indemnizației de bază brută lunară luând în considerare vechimea efectivă în funcție a fiecărui reclamant.

1.2. Prin sentința civilă nr. 468 din 2 aprilie 2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 3 ianuarie 2022, iar ulterior, toți judecătorii acestei instanțe au formulat declarație de abținere, în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

1.4. Prin încheierea din 11 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a admis declarația de abținere formulată de judecătorii Curții de Apel Suceava și a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

1.5. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 2 iunie 2022, sub nr. x/2022.

1.6. Prin încheierea din 24 mai 2023, Curtea de Apel Iași a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții A. și B. și formarea prezentului dosar, sub nr. x/2023, în care figurează ca pârât Ministerul Justiției.

Prin sentința civilă nr. 239 din 20 septembrie 2023, Curtea de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a inadmisibilității și a lipsei de obiect invocate de pârâtul Ministerul Justiției; (ii) a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției; (iii) a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită în favoarea reclamanților ordine de încadrare salarială pentru perioada 09.04.2015 – 31.12.2017, în care indemnizația de încadrare și sporurile aferente să fie stabilite luând în considerare: - coeficienții de multiplicare prevăzuți de lit. A) pct. 6-13 din Anexa nr. 27/2006; - valoarea maximă în plată a VRS de 440,16 RON pentru perioada 09.04.2015 – 30.11.2015; 484,18 RON pentru perioada 01.12.2015 – 31.07.2016; și 605,225 RON pentru perioada 01.08.2016 – 31.12.2017, cu indicarea modalității de plată a drepturilor salariale restante; (iv) a respins în rest cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 239 din 20 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea excepțiilor invocate, iar în subsidiar respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Printr-un prim rând de motive, recurentul-pârât critică soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, susținând că această calitate revenea Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu a fost citată în cauză. Invocă prevederile art. 142 alin. (2) și alin. (5), raportat la art. 122 alin. (5) și (6) din Legea nr. 304/2022, arătând că și categoria profesională a asistenților judiciari se circumscrie noțiunii generale de "personal al instanțelor", iar Înalta Curte de Casație și Justiție este responsabilă pentru emiterea actelor privind salarizarea personalului din cadrul instanțelor. Această interpretare a textelor de lege este confirmată de Ordinul comun al Ministerului Justiției și Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5724/C/22.12.2022 privind reglementarea unor aspecte de natură administrativă și tehnică ce decurg din aplicarea dispozițiilor art. 142 și art. 148 din Legea nr. 304/2022, dar și de împrejurarea că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin Ordinul nr. 3374 din 16.11.2023, și drepturile salariale ale asistenților judiciari.

Prin al doilea rând de motive, recurentul-pârât Ministerul Justiției critică soluția de respingere a excepției inadmisibilității pentru neurmarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 și art. 7 cap. VIII Secțiunea I Anexa V din Legea nr. 137/2017, precum și a excepției inadmisibilității invocate în raport de prevederile O.U.G. nr. 114/2018, care stabilesc modalitatea de plată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea de drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiilor publice, devenite executorii în perioada 2019-2021.

Totodată, formulează critici și față de respingerea aspectului de inadmisibilitate a acțiunii dedus din emiterea OMJ nr. 4988/29.11.2019, prin care s-a stabilit calcularea indemnizației de încadrare a judecătorilor și asistenților judiciari în raport de valoarea de referință sectorială de 484,18 RON, act administrativ de salarizare care nu a fost atacat de reclamanți.

Mai susține că, prin emiterea acestui ordin, capătul de cerere vizând calcularea drepturilor salariale în raport de VRS 484,18 RON a rămas fără obiect.

Pe fondul cauzei, recurentul-pârât Ministerul Justiției prezintă critici referitoare, în esență, la împrejurarea că nu a fost parte în hotărârile judecătorești obținute de reclamanți în litigiile soluționate conform dreptului muncii, astfel că în sarcina sa nu subzistă obligația de reîncadrare și de emitere a unui ordin de salarizare în favoarea reclamanților, punerea în executare a acestor titluri executorii făcându-se conform O.U.G. nr. 114/2018.

Intimații-reclamanți A. și B. nu au depus întâmpinări față de recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de control judiciar va examina, cu prioritate, motivul de casare/nelegalitate referitor la soluționarea cauzei fără stabilirea corespunzătoare a cadrului procesual pasiv și stabilirea calității procesuale pasive, critile părții recurente-pârâte sub acest aspect circumscriindu-se atât motivului de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva aspectului referitor la calitatea procesuală, cât și art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. referitor la citarea părților și conduita în proces a primei instanțe.

Astfel cum s-a consemnat anterior, demersul judiciar inițiat de reclamanți avea ca obiect obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui ordin de încadrare salarială, pentru perioada 09.04.2015 – 31.12.2017, în care indemnizația de încadrare și sporurile aferente să fie stabilite în coordonatele indicate în petitul cererii.

Cadrul legislativ care reglementa, la data formulării acțiunii, atribuția ministrului justiției de ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești este reprezentat de dispozițiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, conform cărora "Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite.".

Pe parcusul derulării procesului, actul normativ menționat a fost abrogat și înlocuit de Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, relevanță pentru soluționarea cauzei prezentând dispozițiile art. 142, potrivit cărora "... (2) Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor aprobat pentru cheltuielile de personal ale acestor instanțe, precum și cel aprobat pentru alte categorii de cheltuieli intrinsec legate de cheltuielile de personal este cuprins în bugetul Înaltei Curți de Casație și Justiție și este gestionat de aceasta, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție având calitatea de ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești cu privire la aceste categorii de cheltuieli . . . . . . . . . .(5) Drepturile salariale sau alte drepturi de natură salarială ale judecătorilor de la instanțele prevăzute la alin. (2), inclusiv dobânzi și alte drepturi intrinseci legate de drepturile salariale, se asigură de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar actele privind salarizarea și alte drepturi de natură salarială ale judecătorilor acestor instanțe se emit de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. (6) Înalta Curte de Casație și Justiție se subrogă de drept în toate drepturile și obligațiile Ministerului Justiției decurgând din aplicarea prevederilor alin. (2), inclusiv în cele de natură procesuală și cele care decurg din hotărâri judecătorești și alte titluri executorii . . . . . . . . . .(8) Prevederile prezentului articol se aplică începând cu data intrării în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2023. În acest scop, proiectul de buget al Înaltei Curți de Casație și Justiției și cel al Ministerului Justiției pe anul 2023 vor cuprinde modificările prevăzute în prezenta lege. ..) (10) În aplicarea dispozițiilor prezentului articol referitoare la gestionarea bugetului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, sprijinul logistic, resursele umane și materiale vor fi asigurate de Ministerul Justiției pentru o perioadă de până la 6 luni, de la momentul aplicării prezentului articol. Alte aspecte tehnice sau administrative rezultând din aplicarea dispozițiilor alin. (2) se reglementează prin ordin comun al ministrului justiției și al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție. ...".

De asemenea, Înalta Curte reține și dispozițiile art. 148 alin. (1) din același act normativ, text potrivit căruia "Statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii se aprobă prin ordin al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție.".

Legea bugetului de stat pe anul 2023 - Legea nr. 368/2022 - a intrat în vigoare la data de 22.12.2022, astfel încât, începând cu această dată, s-a produs prin efectul legii transmiterea dinspre Ministerul Justiției către Înalta Curte de Casație și Justiție a atribuțiilor privind gestionarea bugetului aprobat pentru cheltuielile de personal al instanțelor judecătorești, a calității de ordonator principal de credite pentru acest buget și a competenței de aprobare a statelor de funcții și personal pentru aceleași instanțe. De asemenea, legiuitorul a prevăzut expres subrogarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în drepturile și obligațiile Ministerului Justiției, inclusiv în cele procesuale, cu privire la litigiile aflate încă pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de starea pricinii, fără distincție, cât și în drepturile și obligațiile care decurg din hotărâri judecătorești, pronunțate în litigii finalizate.

Înalta Curte constată că în mod greșit prima instanță a reținut, în legătură cu soluționarea calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, respectiv neintroducerea în proces a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că în speță nu sunt incidente prevederile legale citate anterior, având în vedere categoria profesională din care fac parte reclamanții (asistenți judiciari) și dispozițiile art. 142 alin. (5) din Legea nr. 304/2022, potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție emite acte de salarizare doar pentru categoria profesională a judecătorilor. Prima instanță a interpretat acest text de lege fără o coroborare a sa cu restul reglementărilor din cuprinsul art. 142 și art. 148 din Legea nr. 304/2022, din cuprinsul cărora rezultă cu evidență că Înalta Curte de Casație și Justiție a preluat, prin efectul legii, totalitatea atribuțiilor ce reveneau Ministerului Justiției în materia cheltuielilor de personal ale instanțelor judecătorești. Altfel spus, preluarea integrală a atribuțiilor ce revin în exercitarea calității de ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești cu privire la aceste categorii de cheltuieli (a se vedea în acest sens art. 142 alin. (2) din Legea nr. 304/2022) implică și preluarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a competenței de emitere a actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale cuvenite asistenților judiciari, care fac parte din categoria generală a personalului instanțelor. De asemenea, existența unei norme speciale cu privire la judecători nu are semnificația restrângerii atribuțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție doar la această categorie profesională, ci atribuția în discuție se exercită pentru toate acele categorii care nu sunt vizate expres printr-o normă legală ca intrând în competența unui alt ordonator de credite, altul decât ministrul justiției.

Această împrejurare este confirmată și de prevederile Ordinului comun emis de Ministerul Justiției și Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. x/22.12.2022 și nr. y/22.12.2022, privind reglementarea unor aspecte de natură administrativă și tehnică ce decurg din aplicarea dispozițiilor art. 142 și art. 148 din Legea nr. 304/2022, în cuprinsul căruia la art. 2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) se arată că Ministerul Justiției întocmește proiectele de lucrări necesare stabilirii drepturilor salariale ale judecătorilor și asistenților judiciari, pe care le înaintează spre aprobare președintelui ÎCCJ sau, după caz, altor persoane care au atribuția să le semneze, iar la art. 12 lit. a) se prevede că ÎCCJ preia și îndeplinește atribuțiile Direcției Resurse Umane a Ministerului Justiției referitoare la stabilirea drepturilor salariale, prin emiterea actelor administrative, pentru judecători și asistenți judiciari.

În acest context legislativ, instanța de recurs constată că în mod greșit prima instanță nu a introdus în cauză Înalta Curte de Casație și Justiție, care, potrivit voinței legiuitorului, s-a subrogat ex lege în drepturile și obligațiile Ministerului pârât ce fac obiectul prezentului litigiu, consecința fiind aceea a judecării pricinii într-un cadrul procesual pasiv eronat, necorespunzător prevederilor legale în vigoare la data soluționării cauzei.

Această împrejurare conduce la concluzia încălcării prevederilor art. 36 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 142 și 148 din Legea nr. 304/2022 și determină incidența cazului de casare/nelegalitate analizat, cu consecința casării în tot a sentinței recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să procedeze la stabilirea cadrului procesual pasiv în raport de petitele cererii de chemare în judecată și temeiurile de drept pe care se sprijină, în condiții de contradictorialitate și cu respectarea dreptului la apărare al părților.

În raport de soluția de casare în tot a sentinței recurate, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza celorlalte critici de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, fiind prioritară stabilirea corespunzătoare a cadrului procesual, urmată de legala citare a părților cauzei, în raport de care să fie discutate în condiții de contradictorialitate orice alt aspect litigios.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va casa în tot sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 239 din 20 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.