ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 689/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.11.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție,

- anularea parțială a Ordinului Procurorului șef al DNA nr. 672/01.09.2022, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra inedmnizației lunare de încadrare și a celorlalte drepturi ca urmare a invocării nelegale a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

- anularea Ordinului Procurorului șef al DNA nr. 792/12.10.2022 prin care a fost respinsă contestația sa împotriva Ordinului nr. 672/01.09.2022

- obligarea pârâtului la emiterea unui alt act administrativ prin care să se dispună recalcularea indemnizației sale de încadrare și a celorlalte drepturi aferente și acordarea acestora având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON și după data de 01.01.2018, respectiv pentru perioada 01.01.2018-14.05.2018, inclusiv, conform Deciziei nr. 340 din 8 februarie 2022 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, fără a aplica plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

- obligarea pârâtului la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a drepturilor, a diferenței dintre venitul la care este îndreptățit și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 552 din 24 martie 2023, Curtea a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, reținându-se spre rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

A susținut recurentul-reclamant că instanța a tratat în mod simplist situația dedusă judecății și a făcut o gravă confuzie, atât cu privire la aplicabilitatea în timp a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cât și cu privire la normele legale care reglementează în mod expres salarizarea, conform art. 38 din lege.

Instanța a aplicat în mod greșit art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 achiesând la decizia intimatei-pârâte de a plafona în mod nelegal salariul de încadrare prin simpla invocare a acestui text și contra efectului pozitiv al dispozitivului unei sentințe definitive și executorii, decizia civilă nr. 340 din 8 februarie 2022.

Art. 38 alin. (2) din Legea nr. 153/2017 este clară cu privire la faptul că, pentru perioada 01.07.2017-31.12.2017, algoritmii de calcul privind salarizarea se perpetuează conform dispozițiilor legale anterioare intrării în vigoare a noii legi cadru a salarizării (deci conform Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice), iar prevederile Legii nr. 153/2017 vor fi aplicate efectiv începând cu 01.01.2018 (alin. (3) al art. 38 din Lege) și care nu modifică modul de calcul, ci doar stabilesc majorarea cuantumurilor cu 25%, fără a se depăși valorile maximale (plafoane) stabilite prin lege.

Stabilirea unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite prin art. 38 alin. (6) din legea menționată are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice, prevederile art. 38 alin. (6) vizând numai drepturile salariale stabilite prin această lege, iar nu si drepturi care sunt recunoscute în temeiul unor prevederi anterioare.

A susținut recurentul că Ordinul Procurorului șef al DNA nr. 672/01.09.2022 este nelegal raportat la titlul executoriu pe care-l deține (Decizia definitivă nr. 340/2022 din Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București), lipsind de orice efecte salarizarea sa începând cu 01.01.2018, cu toate că prevederile art. 38 alin. (6) se regăseau în Legea-cadru nr. 153/2017 încă de la data publicării actului în Monitorul Oficial nr. 492 din 28 iunie 2017. În concret, deși titlul executoriu stabilește cu claritate limitele temporale ale perioadei privind recalcularea și acordarea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi prin raportare la VRS în cuantum de 605,225 RON, Direcția Națională Anticorupție, prin emiterea Ordinului nr. 672/2022, prin invocarea abuzivă și greșită a dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, nu a respectat dispozițiile obligatorii ale acestei decizii și fără temei i-a calculat în mod diferit salariul, pentru perioada 01.01.2018-14.05.2018 stabilind un salariu de funcție diminuat (plafonat nelegal).

A mai precizat recurentul că prin Ordinul nr. 238/26.04.2023, Procurorul șef al DNA a recunoscut din proprie inițiativă dreptul polițiștilor detașați în cadrul instituției de a fi salarizați având în vedere VRS de 605,225 RON fără aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, dispunând că, începând cu 8 decembrie 2018, ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, conform anexelor.

Cele reținute în preambulul Ordinului nr. 238/26.04.2023 reprezintă o repoziționare orientată la 180 de grade față de decizia adoptată prin Ordinul nr. 672/01.09.2022, prin care aceeași instituție a invocat abuziv art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 și a limitat în mod nelegal calcularea salarizării sale începând cu 01.01.2018 și până la 14.05.2018, pe care a plafonat-o, diminuându-i salariul brut.

Prin același Ordin, nr. 238/26.04.2023, a fost invocat cu titlu de temei și Ordinul nr. 551/01.04.2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care au fost recunoscute procurorilor instituției dreptul la calcularea salarizării având în vedere VRS de 605,225 RON, fără aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

A mai arătat recurentul că intimatul-pârât nu arată în Ordinul nr. 238/26.04.2023 emiterea Adresei nr. x/18.04.2023 prin care a adus lămuriri esențiale cu privire la aplicabilitatea diferită a dispozițiilor ordinului, făcându-se diferențiere între procurorii care nu dețin hotărâri judecătorești definitive cu privire la neaplicarea plafonării, față de cei care dețin asemenea hotărâri, ceea ce demonstrează că ordonatorul principal de credite și emitentul ordinului de salarizare care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 238/26.04.2023 al DNA au avut în vedere recunoașterea pentru deținătorii de titluri executorii a calculării indemnizației fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, inclusiv începând cu 01.01.2018.

Mai mult, prin Decizia definitivă nr. 2420 din 9 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal din dosarul nr. x/2022 s-a anulat în parte Ordinul Procurorului șef al DNA nr. 547/08.12.2018, respectiv prevederile art. 4 și art. 6 din ordin, obligând DNA la calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând diferențele rezultate din aplicarea valorii de referință sectorială de 605,225 RON începând cu 01.08.2016 și până la 08.12.2018, recunoscuându-se procurorilor din cadrul DNA calcularea valorii de referință sectorială de 605,225 RON pe o perioadă neîntreruptă, de la 01.08.2016 și în continuare, peste data de 01.01.2018, fără nicio diferențiere în raport cu prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

A precizat recurentul că hotărârile judecătorești referitoare la salarizarea magistraților îi sunt aplicabile, având în vedere că a avut calitatea de ofițer de poliție judiciară, funcționar public cu statut special, în perioada 06.12.2017-14.05.2018, fiind asimilat, din punct de vedere al salarizării, procurorilor/jduecătorilor cu grad de judecătorii și aplicându-i-se modul de stabilire și calculare a salariilor în aceeași modalitate cu aceștia.

A făcut recurentul trimitere la cele reținute în considerentele Deciziei nr. 340 din 8 februarie 2022 a Curții de Apel București din dosarul nr. x/2020, prin care i-a fost recunoscută recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, luând în considerare majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 07.08.2017 și până la data de 14.05.2018.

Astfel, în mod arbitrar și fără a avea niciun drept în acest sens, intimatul-pârât, deși a fost parte în dosarul nr. x/2020, s-a subrogat în drepturile/atribuțiile instanțelor judecătorești și a interpretat o hotărâre judecătorească definitivă, fără a putea invoca un temei legal în susținerea acestui demers.

În continuarea recursului, recurentul-reclamant a invocat practică judiciară din dosare similare, vizând alți ofițeri de poliție din cadrul DNA.

Referitor la cele reținute de prima instanță, cu referire la faptul că plafonarea a fost prevăzută și prin Ordinul nr. 547/08.12.2021 contestat în dosarul nr. x/2022, acțiune respinsă de Curtea de Apel București, a precizat recurentul că acțiunea respectiv a vizat anularea art. 4 și art. 6 din Ordinul nr. 547/2021, care se referă la acordarea VRS începând cu 01.08.2016, și nu cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani, calculat de la data emiterii acelui ordin. Practic, contestația vizând Ordinul nr. 547/2021 nu a vizat stabilirea drepturilor salariale ale sale, ci acordarea VRS începând cu 01.08.2016.

Odată cu cererea de recurs, recurentul-reclamant a depus și înscrisuri, solicitând administrarea probei cu acestea, respectiv Ordinul Procurorului șef al DNA nr. 238/26.04.2023 privind salarizarea ofițerilor de poliție judiciară fără aplicarea plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 551/12.04.2023 privind salarizarea procurorilor fără aplicarea plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, Adresa Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 525/C/5466/VI-I/18.04.2023 și hotărâri judecătorești din cauze similare.

Intimatul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului, motivele invocate de recurentul-reclamant și apărările formulate de intimat, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit motivului de nelegalitate invocat de recurentul-reclamant, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul legal se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

Atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin recurs, recurentul-reclamant a precizat că deține un titlu executoriu (Decizia definitivă nr. 340/2022 din Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București) prin care s-a decis recalcularea drepturilor salariale cu luarea în considerare a VRS 605,225 pentru perioada 07.08.2017-14.05.2018, astfel încât ordinul de salarizare a fost emis cu nesocotirea titlului executoriu, fiind nelegal.

În soluționarea acțiunii, instanța de fond a reținut că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 nu disting, în sensul că nu exclud norma de la aplicare situațiilor în care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilit potrivit legii pentru anul 2022 în urma recunoașterii dreptului prin intermediul unei hotărâri judecătorești. De asemenea, instanța a mai apreciat că plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din legea menționată se aplică și în privința drepturilor salariale recunoscute sau stabilite prin hotărâri judecătorești definitive.

Așa cum rezultă din actele dosarului, prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 551/12.04.2023 s-a dispus ca, începând cu 07.12.2018 procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, conform anexei, iar drepturile salariale care sunt superioare se mențin.

De asemenea, prin Ordinul Procurorului Șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție nr. 238 din 26 aprilie 2023 s-a stabilit că, începând cu data de 08.12.2018, ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul DNA se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, conform anexelor, iar drepturile salariale care sunt superioare acestui calcul se mențin.

În vederea lămuririi unor aspecte privind punerea în aplicare a Ordinului nr. 551/12.04.2023, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis Adresa nr. x/2023, prin care a comunicat parchetelor de pe lângă curțile de apel că drepturile salariale ale procurorilor care nu dețin hotărâri judecătorești definitive, stabilite prin raportare la VRS de 605,225 RON, se recalculează începând cu 07.12.2018, conform art. 1 din ordin, iar drepturile salariale ale procurorilor care dețin hotărâri judecătorești definitive de recalculare și plată a indemnizației de încadrare prin raportare la VRS de 605,225 RON, începând cu diferite date prevăzute în hotărârile judecătorești și până la data de 31.12.2017, vor fi achitate conform grilelor de salarizare comunicate parchetelor de pe lângă curțile de apel la data de 18.02.2021, iar, începând cu 01.01.2018, potrivit grilelor de salarizare atașate Ordinului nr. 551/2023.

Astfel, Înalta Curte constată, în raport cu actele anexate recursului, că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce privește aspectul contestat de recurentul-reclamant, vizând înlăturarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, fiind incident motivul de casare invocat de recurentul-reclamant, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul este o cale de atac de reformare, care urmărește, așa cum prevede expres art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Caracterul nedevolutiv al recursului decurge, pe de o parte, din înseși motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ce vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, iar, pe de altă parte, din faptul că, așa cum precizează art. 492 din C. proc. civ., în fața instanței de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor noi.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 legale mai sus amintite, precum și a prevederilor art. 497 din C. proc. civ., care prevăd soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție, se desprinde concluzia că instanța supremă se pronunță exclusiv pentru motive de nelegalitate, asupra unei situații de fapt pe deplin stabilită.

Or, în faza procesuală a recursului, la dosar au mai fost depuse de către recurentul-reclamant actele precizate anterior, respectiv Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 551/12.04.2023, Ordinul Procurorului Șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție nr. 238 din 26 aprilie 2023 și Adresa nr. x/2023 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acte care dovedesc că s-a schimbat situația de fapt, iar aceste înscrisuri nu au fost avute în vedere la soluționarea acțiunii.

Prin urmare, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în raport de modificarea situației de fapt și pentru respectarea dreptului părților la cele două grade de jurisdicție.

Cu ocazia rejudecării cauzei se va proceda la examinarea criticilor invocate de recurentul-reclamant, inclusiv în raport cu actele depuse la dosar în faza recursului, cu apărările formulate de intimatul-pârât, precum și în raport cu alte eventuale mijloace de probă necesare a fi administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond esențiale, necesare soluționării acțiunii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 552 din 24 martie 2023 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.