ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6214/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 15 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Zonei Montane Suceava și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâților la emiterea Ordinului/Deciziei de stabilire a drepturilor salariale la nivelul celor stabilite în baza sentinței civile nr. 5571/2019 a Tribunalului București, definitivă prin decizia nr. 1356/3 septembrie 2020 a Curții de Apel București conform referatului nr. 94226/2 noiembrie 2020 emis de MADR precum și a sporului pentru condiții vătămătoare de 15% potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din ordinul MADR nr. 154/30.01.2018;

- obligarea la plata diferenței salariale începând cu data de 15.01.2018 sau, după caz, de la data ulterioară a numirii în funcție, și până la data executării obligației;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 20.05.2021, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava pentru soluționarea cauzei privind pe reclamanții din dosarul nr. x/2021 care nu își au domiciliul sau reședința în raza de competență a acestei instanțe și a dispus disjungerea și formarea a unui număr de 19 dosare cu acordarea termenului de judecată la acestea pentru data de 10.06.2021 iar pentru ceilalți reclamanți care îți au domiciliul în județul Suceava instanța le-a soluționat cererea prin sentința civilă nr. 348/27.05.2021 dată în dosar nr. x/2021.

Pentru reclamanta din prezenta cauză, s-a format dosarul de față cu nr. x/2021

2.1 Prin sentința civilă nr. 406 din 10 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, cauza fiind declinată Tribunalului Vălcea.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că față de obiectul cererii ce privește un funcționar public, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la domiciliul acestuia, conform prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018.

2.2 Prin sentința civilă nr. 1417/2021 din 14 octombrie 2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata cauzei și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această sentință, instanta a reținut că primul termen de judecată în dosar nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Suceava, stabilit în vederea judecării inclusiv a cererii reclamantei W., a fost 15 aprilie 2021, când procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită, așa cum rezultă din actele dosarului și practicaua încheierii de la aceea dată, termen la care cauza a fost reținută în pronunțare ca urmare a constatării finalizării cercetării judecătorești și a respingerii cererii de amânare a cauzei formulată de apărătorul reclamanților, fără a fi efectuate mențiuni cu privire la verificarea competenței instanței sau amânarea efectuării unei astfel de verificări, întrucât ar fi fost necesare lămuriri ori probe suplimentare în acest scop.

Cum în cauză, competența teritorială de soluționare în cazul reclamantei W. a fost dobândită de către Tribunalul Suceava, ca urmare a neinvocării excepției de necompetență teritorială în termenul prevăzut de dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., aceasta nu se mai putea desesiza ulterior în favoarea altei instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta W. împreună cu alți reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Zonei Montane Suceava și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București a solicitat obligarea pârâților la emiterea Ordinului/Deciziei de stabilire a drepturilor salariale la nivelul celor stabilite în baza sentinței civile nr. 5571/2019 a Tribunalului București, definitivă prin decizia nr. 1356/3 septembrie 2020 a Curții de Apel București, conform referatului nr. 94226/2 noiembrie 2020 emis de MADR, precum și a sporului pentru condiții vătămătoare de 15%, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din ordinul MADR nr. 154/30.01.2018. Totodată, a solicitat obligarea pârâților la plata diferenței salariale, începând cu data de 15.01.2018 sau, după caz, de la data ulterioară a numirii în funcție și până la data executării obligației, cu cheltuieli de judecată.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că reclamanta, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce are ca obiect drepturi salariale.

Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sesizat cu dosarul de față, ce a fost disjuns din dosarul nr. x/2021 al acestei instanțe, prin încheierea din data de 15 aprilie 2021 a constatat cercetarea judecătorească finalizată, a reținut cauza pentru soluționare pe fond și a amânat pronunțarea pentru data de 22 aprilie 2021.

La termen de judecata din data de 22 aprilie 2021, constatând că se impun noi lămuriri, instanța a redeschis dezbaterile pentru a solicita precizări părților, acordând termen de judecată la data de 20 mai 2021, termen la care instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava pentru soluționarea cauzei în contradictoriu cu reclamanta W., care nu își are domiciliul în raza de competență a acestei instanțe și a dispus disjungerea și formarea dosarului nr. x/2021

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor imperative ale art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Efectul acestor dispoziții constă în faptul că excepția necompetenței, în acest caz teritorială, nu mai poate fi invocată după momentul primului termen de judecată, respectiv după ce instanța constată cercetarea judecătorească finalizată și reține cauza pentru soluționarea pe fond.

Astfel, în mod corect a apreciat Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, că prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență teritorială, respectiv la primul termen de judecată din 15 aprilie 2021, la care părțile erau legal citate și puteau pune concluzii, prima instanță nu se mai putea desesiza ulterior în favoarea altei instanțe.

Este de reținut și că prin decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a statuat că: "necompetența materială procesuală poate fi invocată de părți ori de judecător doar în fața primei instanțe, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 din C. proc. civ.. Invocarea excepției de necompetență materială de soluționare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenței materiale procesuale în mod definitiv în privința instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea. Dacă prima instanță invocă excepția necompetenței materiale procesuale după momentul prevăzut expres în art. 131 din C. proc. civ., instanța ulterior învestită își poate declina competența în favoarea primei instanțe, motivând că această instanță a devenit competentă să soluționeze cauza ca urmare a pronunțării unei încheieri interlocutorii prin care a reținut că este competentă material. În ipoteza în care lipsește această încheiere interlocutorie prin care s-a reținut competența, al cărei caracter este obligatoriu, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat".

Cum acest raționament se menține și în cazul necompetenței teritoriale relative exclusive, depășirea termenului în care putea fi invocată excepția necompetenței are drept consecință consolidarea competenței instanței inițial învestite.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) și art. 132 din C. proc. civ., Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a rămas competent să soluționeze cauza dedusă judecății, după ce instanța a trecut de momentul primului termen de judecată la care se putea invoca excepția necompetenței teritoriale.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta W. și pârâții Agenția Națională a Zonei Montane și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2021.