ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4483/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 27.03.2020, sub nr. x/2020, Corpul Național al Polițiștilor, în numele mai multor reclamanți, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, au solicitat obligarea pârâtei să stabilească salariul de bază și sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanți, inclusiv sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul instituției cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, emiterea actelor administrative, începând cu data de 09.04.2015, și plata într-o singură tranșă a diferențelor salariale începând cu data de 09.04.2015 actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală.

În ședința publică din 23.03.2021, instanța a dispus disjungerea cauzei în ceea ce privește pe reclamanta A., prin Corpul Național al Polițiștilor, formându-se dosarul nr. x/2021, în care s-a invocat excepția necompetenței teritoriale.

2.1. Hotărârea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 2278 din 6 aprilie 2021, Tribunalul București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți – secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut incidența prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, competența teritorială de soluționare a cauzei urmând a se respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat indiferent de calitatea acestuia din proces, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Din analiza înscrisurilor de la dosar, s-a reținut că reclamanta are domiciliul în județul Mehedinți, în circumscripția Tribunalului Mehedinți, împrejurare în raport de care instanța competentă pentru a soluționa prezenta cerere este Tribunalul Mehedinți.

2.2. Hotărârea Tribunalului Mehedinți – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 473 din 7 iunie 2021, Tribunalul Mehedinți – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Mehedinți a reținut că litigiul dedus judecății se caracterizează printr-un caz de coparticipare procesuală activă, fiind vorba de o pluralitate de reclamanți cu aceleași interese, obiectul vizând drepturi salariale decurgând din raporturi de serviciu, organizația sindicală acționând în numele membrilor de sindicat având domicilii în raza unor tribunale diferite.

Având în vedere incidența instituției coparticipării active, față de identificarea reclamanților cu domiciliu în București, Tribunalul Mehedinți a apreciat că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, măsura disjungerii nefiind de natură a conduce la pierderea competenței ce a fost stabilită definitiv, la data învestirii sale cu soluționarea litigiului, în favoarea acestei instanțe.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți – secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul Corpul Național al Polițiștilor a solicitat, în numele membrului său A. și al altor membri, obligarea pârâtei Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date să stabilească salariul de bază și sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanți, inclusiv sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul instituției cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, emiterea actelor administrative, începând cu data de 09.04.2015, și plata într-o singură tranșă a diferențelor salariale începând cu data de 09.04.2015 actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală.

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilata acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, conform art. 10 alin. (4) din Legea nr. 544/2004, introdus prin art. I pct. 11 din Legea nr. 212/2018, "(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În speță, instanța de la domiciliul părților în interesul cărora Corpul Național al Polițiștilor formulează acțiunea este competentă teritorial să soluționeze cauza, întrucât reclamanții sunt titularii dreptului pretins, iar interesul promovării acțiunii aparține acestora.

O interpretare contrară ar conduce la atribuirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe în circumscripția căreia reclamanții nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voința legiuitorului, care, prin modificarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a urmărit să asigure reclamantului accesul facil la instanța de judecată aflată în circumscripția teritorială în care locuiește.

În acest context, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere că domiciliul reclamantei A. este situat în județul Mehedinți.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei privind reclamanta A., prin Corpul Național al Polițiștilor și pe pârâta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date în favoarea Tribunalului Mehedinți – secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., prin Corpul Național al Polițiștilor și pe pârâta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date în favoarea Tribunalului Mehedinți – secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.