ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 670/2025

Ședința publică din data de 18 martie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secția civilă în data de 07 mai 2024, sub numărul x/2024, contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B., Societatea Profesională de Executori Judecătorești C., D. - executor judecătoresc, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, E. - executor judecătoresc și președintele CEJ București, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, F. - executor judecătoresc și vicepreședintele UNEJ, Judecătoria Moreni, G. - judecător în cadrul Judecătoriei Moreni, H. - judecător în cadrul Judecătoriei Moreni, I., grefier în cadrul Judecătoriei Moreni, J., grefier în cadrul Judecătoriei Moreni, a formulat contestație la executarea silită ce face obiectul dosarelor nr. x/2023 și nr. y/2023, înregistrate la Societatea Profesională de Executori Judecătorești C., efectuată la solicitarea intimatului creditor B., prin care a solicitat restrângerea executării la valoarea creanței urmărite, conform art. 702 C. proc. civ.. admiterea contestației la executare și anularea executării silite prin anularea tuturor formelor de executare din cadrul dosarelor execuționale de la SPEJ și de la instanță, precum și a procedurilor execuționale în integralitate, în baza art. 712 C. proc. civ., efect al soluționării capetelor de cerere nr. x, 4 și 5; constatarea nulității absolute și a inexistenței juridice a titlurilor executorii pretins deținute de numitul B. (act de adjudecare seria x nr. x din 20.12.2023 emis de BEJ K. în dosarul x/2023 și act de adjudecare seria x nr. x din 20.12.2023 emis de BEJ K. în dosarul x/2023) din motive de fraudă a pretențiilor și a procedurii care a culminat cu emiterea lor, dosarele, pretențiile și procedurile în cauză fiind atacate deja pe calea contestației la executare care face obiectul dosarului judiciar aflat în prezent pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/2024; constatarea deținerii de calitate procesuală pasivă a tuturor părților chemate să răspundă, ca și coparticipanți la procedura executării silite, respectiv ca și coautori ai diferitelor acte defectuoase întocmite în cadrul procedurii execuționale si în legătură cu aceasta, pe baza incidenței motivelor 1-9 prezentate pe larg în Partea a 3-a a motivării care urmează; în vederea soluționării corecte și complete a capătului de cerere nr. x, a solicitat constatarea nulității absolute și a inexistenței juridice a încheierilor de admitere ale executorului judecătoresc plus toate celelalte înscrisuri conexe, precum și ale judecătorilor de la Judecătoria Moreni, ca efect al incidenței motivelor prezentate pe larg; constatarea persistenței cu rea-voință a tuturor celor 12 părți (chemate să răspundă) în procesul execuțional defectuos și, pe cale de consecință, obligarea fiecărei părți la plata, cu titlu de daune materiale, daune morale și daune-interese a unei sume în cuantum de 1/12 din valoarea prejudiciului provocat, acest prejudiciu ridicându-se, conform sumelor imputate de SPEJ C., la valoarea totală de 8016,61 RON, compusă din 3447,90 RON + 3652,70 RON + 916,01 RON, ceea ce înseamnă că partea individuală de daună pentru fiecare din cele 12 de intimate este în cuantum de 668,05 RON fiecare; achitarea de către intimate, în solidar, a tuturor sumelor reprezentând cheltuieli de judecată, conform prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 9681 din 11 septembrie 2024, Judecătoria Buftea, în dosar nr. x/2024, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.

În motivare, această instanță a reținut că, prin contestația la executare, se solicită anularea inclusiv a încheierilor de încuviințare a executării silite, contestatorul solicitând constatarea nulității absolute și a inexistenței juridice inclusiv a încheierilor de încuviințare a executării silite.

Instanța a mai reținut că, din cuprinsul dosarului execuțional nr. x/2023 rezultă că în vederea încuviințării executării silite a titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare seria x nr. x din 20.12.2023 emis de BEJ K. în dosarul x/2023, la cererea creditorului B. și împotriva debitorilor A. și L., executorul judecătoresc a sesizat Judecătoria Moreni, instanță care și-a verificat competența și a stabilit că este instanță de executare, pronunțând încheierea de încuviințare a executării silite din data de 31.01.2024 în dosarul nr. x/2023.

Instanța a mai relevat și faptul că în vederea încuviințării executării silite a titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare seria x nr. x din 20.12.2023 emis de BEJ K. în dosarul x/2023, la cererea creditorului B. și împotriva debitorilor A. și L., executorul judecătoresc a sesizat Judecătoria Moreni, instanță care și-a verificat competența și a stabilit că este instanță de executare, pronunțând încheierea de încuviințare a executării silite din data de 31.01.2024 în dosarul nr. x/2023.

În ceea ce privește competența instanței de executare în cazul pluralității de debitori, instanța a reținut că această chestiune a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 20/2021 privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A conchis că instanța competentă în cauză este Judecătoria Moreni.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 26 noiembrie 2024.

Judecător G. a formulat declarație de abținere în dosarul nr. x/2024, la data de 18.10.2024, întemeiată pe dispozițiile art. 42 C. proc. civ., declarație care a fost admisă prin încheierea din camera de consiliu din data de 28.10.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024

Judecător M. a formulat declarație de abținere în cauză la data de 04.11.2024, întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., în ce privește soluționarea dosarului nr. x/2024 al Judecătoriei Moreni, motivat de faptul că se află în relații de colegialitate cu pârâții din cauza nr. 12117/94/2024, născând îndoieli referitoare la imparțialitatea sa, cererea de abținere fiind admisă prin încheierea din camera de consiliu din 05.11.2024 pronunțată în dosar nr. x/2024.

Judecător H. a formulat declarație de abținere în cauză la data de 14.11.2024, întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., în ce privește soluționarea dosarului nr. x/2024 al Judecătoriei Moreni, motivat de faptul că are calitatea de pârât în cauză, cererea de abținere fiind admisă prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 19.11.2024, în dosar nr. x/2024.

La data de 20.11.2024, cauza a fost repartizată la singurul complet care mai poate judeca cererea, respectiv C3 civil arestați, prezidat de președintele instanței parte în proces.

La data de 26.11.2024, magistratul N. a formulat declarație de abținere la soluționarea cauzei nr. 12117/94/2024.

Prin încheierea din 04 decembrie 2024, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis cererea de abținere formulată de doamna judecător N. de la soluționarea cererii care face obiectul dosarului nr. x/2024 și a dispus înaintarea dosarului Judecătoriei Pucioasa, în vederea repartizării aleatorii a cauzei.

2.2. Judecătoria Pucioasa, prin încheierea din 28 ianuarie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența art. 714 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se afla în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului."

A relevat că respectiva prevedere instituie o prorogare legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, în situația urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare.

Prin încheierile pronunțate de Judecătoria Moreni în dosarul nr. x/2023 din 29.01.2024 și în dosarul nr. x/2023 din 31.01.2024 a fost încuviințată executarea silită pentru realizarea dreptului creditorului și anume evacuarea și predarea bunurilor imobile.

A conchis că rezultă fără dubiu din cuprinsul contestației și al dosarelor de executare silită atașate, că în cauză a fost începută urmărirea silită imobiliară, solicitându-se predarea imobilelor ce fac obiectul titlurilor executorii act de adjudecare seria x nr. x din 20.12.2023 emis de BEJ K. în dosarul nr. x/2023 si act de adjudecare seria x nr. x din 20.12.2023 emis de BEJ K. în dosarul nr. x/2023.

A mai reținut că debitorul A. figurează cu domiciliul în jud. Dâmbovița, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Moreni, iar imobilele urmărite silit se află situate în loc. Chiajna, județ Ilfov, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buftea și, în raport de art. 714 alin. (2) C. proc. civ., precum și prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente", conchizând că în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

A concluzionat instanța că prin depunerea cererii la Judecătoria Buftea, reclamantul a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței aflate în circumscripția curții de apel în care se află situate imobilele urmărite silit, conform dispozițiilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ., text de lege invocat explicit în cuprinsul contestatiei la executare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B., SPEJ C., D., CEJ de pe lângă Curtea de Apel București, E., UNEJ, F., Judecătoria Moreni, G., H., I., J. prin care acesta a contestat executarea silită care face obiectul dosarului nr. x/2023 și nr. y/2023, înregistrate la SPEJ C., la solicitarea intimatului creditor B., prin care a solicitat restrângerea executării la valoarea creanței urmărite; admiterea contestației la executare și anularea executării silite prin anularea tuturor formelor de executare din cadrul dosarelor execuționale de la SPEJ și de la instanță, precum și a procedurilor execuționale în integralitate; constatarea nulității absolute și a inexistenței juridice a titlurilor executorii pretins deținute de B.; constatarea deținerii de calitate procesuală pasivă a tuturor părților chemate să răspundă, ca și coparticipanți la procedura executării silite, respectiv ca și coautori ai diferitelor acte defectuos întocmite în cadrul procedurii execuționale si în legătură cu aceasta; constatarea nulității absolute și a inexistenței juridice a încheierilor de admitere ale executorului judecătoresc plus toate celelalte înscrisuri conexe, precum și ale judecătorilor de la Judecătoria Moreni, ca efect al incidenței motivelor prezentate pe larg; constatarea persistenței cu rea-voință a tuturor celor 12 părți și, pe cale de consecință, obligarea fiecărei părți la plata, cu titlu de daune materiale, daune morale și daune-interese a unei sume în cuantum de 1/12 din valoarea prejudiciului provocat, acest prejudiciu ridicându-se, conform sumelor imputate de SPEJ C., la valoarea totală de 8016,61 RON, cheltuieli de judecată.

Înalta Curte constată că în speță, Judecătoria Buftea și Judecătoria Pucioasa și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, în sensul că prima instanță a apreciat incidente în cauză dezlegările date Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 20/2021 privind examinarea recursului în interesul legii cu privire la competența instanței de executare în cazul pluralității de debitori, iar cea de-a doua instanță a reținut incidența art. 714 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se afla în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului."

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (3) din același cod, potrivit cu care "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, prin încheierile pronunțate de Judecătoria Moreni în dosarul nr. x/2023 din 29.01.2024 și în dosarul nr. x/2023 din 31.01.2024 a fost încuviințată executarea silită pentru realizarea dreptului creditorului.

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite".

Contrar aprecierii Judecătoriei Pucioasa, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului".

Coroborând tocmai prevederile art. 712 C. proc. civ. cu art. 713 C. proc. civ. și cu art. 714 C. proc. civ., indicate în hotărârea de declinare, din punct de vedere al metodelor de interpretare rațională, sistematică și teleologică ale acestor norme juridice indicate, rezultă că prevederea din alineatul secund al art. 714 C. proc. civ. reprezintă o reglementare legală cu caracter de excepție față de regula instituită prin alineatul prim al aceluiași art. 714 C. proc. civ.:

"(1) Contestația se introduce la instanța de executare". Drept urmare, norma juridică prevăzută în art. 714 alin. (2) C. proc. civ. este una de strictă interpretare și aplicare, dat fiind caracterul ei de excepție.

Or, atât timp cât în cuprinsul celor două încheieri pronunțate de Judecătoria Moreni în dosarul nr. x/2023 din 29.01.2024 și în dosarul nr. x/2023 din 31.01.2024, a fost încuviințată executarea silită a titlurilor executorii în toate formele și nu doar sub forma urmăririi silite sau/și a predării silite a bunurilor imobile și atât timp cât contestația la executare prezentă vizează întreaga executare silită, deci inclusiv aspecte concrete legate de încheierile de încuviințare a executării silite, de înseși titlurile executorii, deci elemente distincte de aspectele arondate exclusiv urmăririi silite sau/și predării silite a bunurilor imobile (premisa aplicării textului de excepție), Înalta Curte, folosind metodele de interpretare rațională, sistematică și teleologică, apreciază că într-adevăr, în cauză nu este incident textul juridic de excepție reglementat de art. 714 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a considerat în mod eronat Judecătoria Pucioasa.

De altfel, se observă suplimentar, în aceeași direcție expusă, și faptul că în cuprinsul contestației la executare sunt formulate ample critici inclusiv în privința titlurilor executorii, ceea ce ar putea ilustra - până la eventuale clarificări din partea contestatorului - și incidența în cauză, din perspectiva competenței, inclusiv a prevederilor art. 714 alin. (3) partea a doua C. proc. civ., prevederi care trimit, de asemenea, la instanța de executare.

Jurisprudența instanței supreme invocată de Judecătoria Pucioasa nu poate constitui un contraargument valid, atât timp cât în una din cele două decizii civile invocate, obiectul cererii - ridicare sechestru asigurător judiciar - era diferit de cel prezent (contestație la executare) și atât timp cât în ambele decizii civile menționate în hotărârea de declinare, se punea în discuție executarea unor titluri în temeiul Codului de Procedură Fiscală, procedură care, deși în lipsă se completează cu dispozițiile C. proc. civ., totuși comportă anumite trăsături specifice.

Așadar, atât timp cât pentru argumentele care preced, nu s-a stabilit existența în cauză a vreunei situații de excepție date de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând așadar, că scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competență a instanței de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanței de executare, a fost asigurat în cauză, instanța de executare fiind deja determinată prin efectul pronunțării încheierilor prin care s-au încuviințat executările silite, rezultă pe cale de consecință că acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii din prezenta cauză, procedură în care se contestă executarea silită declanșată.

Cu alte cuvinte, competența instanței de executare dobândită la data încuviințării executărilor silite din prezenta cauză, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executărilor silite, date fiind statuările din decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Așadar, în cauză, deși competența de soluționare a cauzei potrivit raționamentului sus-menționat aparține Judecătoriei Moreni, Înalta Curte reține că toți judecătorii din cadrul Judecătoriei Moreni au fost constatați incompatibili să soluționeze cauza, cererile de abținere ale tuturor acestora fiind admise, astfel că în mod corect Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin încheierea din 04 decembrie 2024 a înaintat spre soluționare unei alte judecătorii din circumscripția Tribunalului Dâmbovița cauza, în temeiul art. 52 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., soluționând conflictul de competență prezent, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2025.