ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 8 octombrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin primarul general, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului, proprietatea reclamantului, situat în București, str. x, loturile x și 13, începând cu 17 septembrie 2016 și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București Prin sentința civilă nr. 8724 din data de 19 noiembrie 2020, Judecătoria Sectorului 1 București a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 105.809 RON reprezentând lipsă de folosință aferentă perioadei 17 septembrie 2016 - 22 septembrie 2020 pentru imobilul teren situat în București, str. x, loturile x și 13, și în continuare până la data rămânerii definitive a hotărârii, la o valoare a lipsei de folosință determinabilă în raport de chiria netă obtenabilă pe piața liberă pentru terenuri similare, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4.352,75 RON cheltuieli de judecată, taxă judiciară de timbru și onorariu expert judiciar. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă Prin decizia civilă nr. 2990 din 9 octombrie 2024, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția perimării, a constatat perimată cererea de apel formulată de pârâtul Municipiul București, prin primarul general, împotriva sentinței civile nr. 8724 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., având ca obiect pretenții și a obligat apelantul să plătească intimatului suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată, onorariu avocat redus. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă Prin decizia nr. 183 din data de 24 martie 2025, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A admis excepția nulității recursului formulat de reclamantul A.. A constatat nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2990A din data de 9 octombrie 2024 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin primar general. A respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Municipiul București, prin primar general, împotriva deciziei civile nr. 2990A din data de 9 octombrie 2024 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu reclamantul A.. II. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Înregistrarea cererii de revizuire la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Împotriva deciziei civile nr. 183 din 24 martie 2025 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a deciziei civile nr. 2990 din 9 octombrie 2024 a Tribunalului București, secția a III-a civilă și a sentinței civile nr. 8724 din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei Sectorului 1 București a formulat cerere de revizuire pârâtul Municipiul București, prin primarul general. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 24 aprilie 2025, sub nr. x/2025. II.2. Cererea de revizuire Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esență, revizuentul a susținut încălcarea de către hotărârile atacate a autorității de lucru judecat a dezlegărilor date prin decizia nr. 3071 din 29 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019. II.3. Apărările formulate în cauză Intimatul nu a depus întâmpinare. II.4. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Prin rezoluția din data de 28 aprilie 2025, a fost fixat termen de judecată la data de 14 octombrie 2025, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare prin prisma excepției necompetenței materiale procesuale, invocate din oficiu. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casare și Justiție Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale procesuale, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate (…)", iar potrivit art. 132 alin. (1) din același cod, "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent". Raportând textele legale evocate la dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora: "Necompetența este de ordine publică: în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat", și, totodată, văzând și dispozițiile imperative ale art. 510 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.", instanța supremă constată că dispozițiile citate anterior atribuie competența de soluționare a cererii de revizuire privind contrarietatea de hotărâri în favoarea instanței mai mare în grad față de instanța care a pronunțat prima hotărâre a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată. Competența instanței mai mare în grad la care se referă dispozițiile anterior citate impune atât o delimitare pe verticală între instanțe de grad diferit după felul atribuțiilor jurisdicționale, cât o delimitare pe orizontală între secțiile specializate ale aceleiași instanțe. Or, pretinsa nerespectare a autorității de lucru judecat, invocată în cadrul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune a fi examinată de o secție a instanței mai mare în grad având aceeași specializare cu secția instanței care a pronunțat prima hotărâre. Aceasta deoarece pretinsa încălcare a autorității primei hotărâri pronunțate de o secție specializată nu ar putea fi tranșată de o altă secție a instanței mai mare în grad decât cu încălcarea principiului specializării și, în mod implicit, a competenței materiale procesuale. Din această perspectivă, Înalta Curte reține că revizuentul invocă în cadrul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. încălcarea dezlegărilor date cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 3071 din 29 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019. Cum hotărârea pretins încălcată a fost pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, verificarea respectării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat atașat acestei hotărâri se impune a fi efectuată de secția corespunzătoare din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru aceste motive, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 raportat la art. 510 alin. (2) C. proc. civ., secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței materiale procesuale a acestei secții și va declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul Municipiul București, prin primarul general, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.