Decizia nr. 146/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, secția civilă sub numărul x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Asociația de proprietari nr. 37, Târgu Jiu, B. S.A. și C. S.R.L., solicitând obligarea pârâtelor la plata de daune morale de 20x23x(54,95+49,61) RON și daune materiale, 54,95 RON "diferențe apă" abuzive și prejudiciile provocate de abuzurile celor trei pârâte și abuzurile instanțelor, încălcând dreptul la acces liber la justiție prin schimbarea contorului de scară și prin contorizarea cu peste 10 mc mai puțin decât cel înlocuit; constatarea ca nule de drept a tuturor hotărârilor adunării de proprietari începând cu anul 2014 până în prezent, hotărârea nr. 1/2014 și decizia nr. 82/2014 încălcând modul de repartizare a cheltuielilor comune, să fie obligate cele trei pârâte să finalizeze instalația nouă prin montarea cofretului prevăzut în proiectul post-dosar x/2017 și a unui contor Etalon omologat clasa C și să fie obligat furnizorul B. să încheie un contract individual cu apartamentul 9, iar în subsidiar, să fie obligate pârâtele să renunțe la instalația nouă, aceasta încălcând prevederile art. 31 pct. 21 din Legea nr. 241/2006, să monteze contorul Etalon în interior și admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a cetățeanului Bușe, cu cheltuieli de judecată.

Sentința pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu Prin sentința civilă nr. 3901/14 iunie 2022, pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la anularea Hotărârii Adunării Generale a Proprietarilor nr. 1/20.03.2014, a deciziei nr. 82/23.05.2014 și la lipsa calității de reprezentant și au fost respinse aceste cereri pentru existența autorității de lucru judecat, au fost respinse ca neîntemeiate celelalte petite din cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Asociația de Proprietari nr. 37, B. S.A., C. S.R.L., având ca obiect pretenții, astfel cum a fost modificată; s-a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON către pârâta Asociația de Proprietari nr. 37 Târgu-Jiu.

Decizia pronunțată de Tribunalul Gorj Prin decizia civilă nr. 205/22.02.2023, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respins apelul civil declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3901/14.06.2022 și a încheierilor de recuzare nr. 28/31.05.2022 și 30/09.06.2022, pronunțate de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. S.A., Asociația de Proprietari nr. 37 și C. S.R.L., ca nefondat. A fost obligat apelantul la 1300 RON cheltuieli de judecată către Asociația de Proprietari nr. 37.

Hotărârile pronunțate de Curtea de Apel Craiova Prin încheierea nr. 120 din 24 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnei magistrat D. membru al completului de judecată C1CIV, în dosarul nr. x/2021. Prin încheierea nr. 122 din 31 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021 a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare a doamnei judecător E., membru al completului de judecată C1CIV, în dosarul nr. x/2021, formulată de petentul A.. Prin decizia nr. 679 din 31 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021 s-a respins excepția nulității recursului, respingându-se totodată ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierilor nr. 24/27.01.2023 și nr. 25/27.01.2023, precum a deciziei civile nr. 205/22.02.2023, pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2021. Prin decizia nr. 1 din 23 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021 s-a admis cererea formulată de petenta Asociația de Proprietari nr. 37 și s-a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 679/31.10.2023 a Curții de Apel Craiova, în sensul că obligă recurentul A. la plata către intimata Asociația de Proprietari nr. 37 a sumei de 2000 RON, cheltuieli de judecată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Reclamantul a declarat recurs împotriva încheierii nr. 120 din 24 octombrie 2023, împotriva încheierii nr. 122 din 31 octombrie 2023, împotriva deciziei nr. 679 din 31 octombrie 2023 și împotriva deciziei nr. 1 din 23 ianuarie 2024, invocând motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ. Prin recursul formulat, reclamantul a arătat că "apartamentul lăsat neconectat în urma trecerii ilegale de la distribuția verticală la cea orizontală, fără a avea acordul scris al tuturor, documentație și implicit autorizație, în octombrie 2016, prin refuzarea de către chiriașul asociație, prin complicele C. dar și B., contor de scară scos afară, pe scară, doar sub supravegherea B., a montării contorului plătit cu 80 de RON, deși costă 50 de RON, pentru a impune contractul cu C. ce nu-și asumă prin contract calitatea contorului vândut drept calculator și plata nedatorată, în numele diferențelor de apă repartizate încălcând prevederile legale, refuzarea oricărui serviciu prin transformarea acestuia în nelocuibil, dar pretinderea de sume nedatorate legalizate încălcând dreptul de acces liber la justiție, la recurs recunoscut constituțional, la data refuzării serviciilor, data trecerii pe noua coloană, apartamentul 9 figura cu invocata plată nedatorată de 49,61 RON diferențe de apă în numele celor 6,2x8mc+0,01 RON pretinși la sfârșitul anului 2014, legalizate cu decizie 82/2014, diferențele apă fiind puse la îndoială de schimbarea contorului de scară ce înregistrează cu 8-10mc/lună mai puțin decât cel schimbat, iar repartizarea egală pe apartament a diferențelor este contrară modul de repartizare este pe număr de persoane, dar și modului prevăzut de cheltuielile pe beneficiari, tipul invocat în legalizata 82/2014, golănește! În loc să facă controlul judiciar la care sunt obligați, judecătorii curții de apel au refuzat și sesizarea ÎCCJ cu chestiunile învederate, au refuzat să constate că excepțiile de neconstituționalitate sunt competența CCR, ca instanță de apel a refuzat atât contractul direct, individual, cât și sesizarea CCR cu excepții, a refuzat să sancționeze instanțele inferioare că nu au răspuns cererii, contractul individual fiind un drept prevăzut de lege pentru refuzarea căruia furnizorul este sancționat de lege, în plus, printr-un complet C1CIV compus ilegal și din judecătorul recuzat E. se pronunță asupra recuzării judecătorului D., iar cererea de recuzare a judecătorului E. o anulează pe motiv că nu s-a făcut dovada timbrării, neobosindu-se să respecte cele 5 zile pentru citare, citarea și dovada timbrării în original nefiind obligatorie pentru încheierea 120/2023, în loc să țină cont de starea de fapt a ap. 9, instanțele au devenit complice la falsul convocator datat 18.03.2014 invocând vizionar modificări ale legii din 2016, buget 2017, cheltuieli 2016 etc., în loc să sesizeze un mod similar de a acționași-n cazul deciziei 82/2014, înscrisul fiind adaptat pentru a justifica cei 54,95 RON încasați în 2016ca diferențe de apă și solicitați prin cererea de chemare în judecată în 2017, dosar x/2017 (soluționat ilegal ca perimat, repunerea pe rol fiind din oficiu, în loc să respecte dreptul la un proces echitabil garantat de statul român constituțional, dreptul de proprietate garantat constituțional ca inviolabil de către stat, instanțele devin complice cu falsificatorii de convocator 18.03.2014 și alte înscrisuri, fapte, realități, impun falsurile ca adevăruri din hotărâri, omițând obligația verificării, în temeiul art. 305 noul C. proc. civ., de către instanță, de către judecătorul F. a falsului semnalat în dosarul nr. x/2018, călcându-se în picioare demnitatea, montarea contorului inclusă în cei 80 de RON fiind nefondată, dreptul la contorul ETALON plătit având un contor FGH interior fiind nefondat, dreptul la contract individual nefiind fondat, nulitatea de drept a hotărârilor ce nu respectă modul de repartizare al cheltuielilor comune este nefondat, deși avem apartamentul nelocuibil pentru că a fost refuzată montarea contorului, lipsa contorului presupunând lipsa cheltuielilor cu gestionarea apei, deci cheltuieli administrative diferite (zero), probele sunt omise, judecători ce nu au nicio legătură cu independența și imparțialitatea se abțin doar pentru a ajunge dosarul la alt abuziv, ce trebuie să se abțină pentru aceleași motive, demnitatea ne e călcată în picioare pentru că acești abuzivi nu au ei demnitate, obținem recunoașterea dreptului la recurs doar după ce recuzăm abuzivul judecător G., doar după ce învederăm că decizia 369/2017 a CCR ne recunoaște dreptul la recurs, iar sarcina sesizării ICCJ cu chestiunile de drept învederate este a ultimei instanțe, iar tribunalul nu este ultima instanță, abuzivul judecător neavând nicio reținere să calce în picioare și dreptul sesizării ICCJ cu chestiuni de drept, cu atât mai mult chestiunea răspunderii contractuale și delictuale (...)." Mai arată recurentul că "drepturile individuale ale proprietarului de apartament de pe scara cu uscătoria folosită ca sediu de asociație (uscătorie din care deține cota de 1/20) ce dorește contractul individual de alimentare cu apă prevăzut de lege sunt încălcate pentru că legea interpune între proprietar și furnizorul de apă intermediarul asociație, ajungându-se la situația în care proprietarul este scos afară de chiriașul proprietății de 1/20 din uscătorie, chiriașul obligându-l pe proprietarul apartamentului transformat în nelocuibil, ca urmare a refuzării montării contorului plătit cu 80 de RON (deși costă 50 de RON) și, implicit, a refuzării oricărui serviciu, să-l plătească pe chiriaș pentru mizeria care o face pe scară, pentru ocuparea uscătoriei etc., instanțele dovedind până acum lipsă de imparțialitate și independență, chiar și după ce contorul de scară montat recent înlătură inventatele suspiciuni ce au dus la noua coloană de apă, pe scară, fiind destul de vizibilă în spețele de până acum influența membrilor asociației ce sunt angajați ai CJ (acționarul majoritar al B.), grefieri la judecătorie (asistând judecători ce se pronunță în dosar), pentru că nu există un echilibru între drepturile și obligațiile asociației ca persoană juridică, cât și reprezentanților acesteia, fie că este vorba de președinte, administrator, membrul consiliului executiv care nu are nicio reținere să lovească, să recunoască în instanță că s-a urmărit să i se dea o lecție (lecția că fărădelegea face legea, interogatoriu membru consiliu H., dosar x/2018), ori simplul membru ce-ți vandalizează căsuța poștală pentru a-i mulțumi stăpânului că este păsuit la restanțele de mii de RON și folosit la diverse modernizări inutile pentru a i se reduce cheltuielile, indivizi cu viziuni înguste, în majoritatea cazurilor societatea mulțumindu-le pentru efortul depus la dezvoltarea sa, pensionari, formează găști pe model mafiot pentru influență, incapabili să se adapteze la o societate cu alte valori decât cele care presupun ciupeala comunistă, atenția, șmenul, incapabili să redacteze un proiect de reabilitare termică!" Recurentul arată că recuzarea a fost respinsă greșit, recuzarea ambilor judecători făcându-se în temeiul motivelor de incompartibilitate reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 13, dar și 41, judecătorul E. antepronunțându-se referitor la excepțiile de neconstituționalitate în dosarul nr. x/2018, ceea ce a influențat opinia sa cu privire la fondul cauzei. De asemenea, a fost încălcat art. 6 din C. civ., "pct. 3 vs. pct. 6, sesizarea ICCJ fiind întemeiată din toate punctele de vedere! Completul C1Civ ce a soluționat în 24.10.2023 la 11.00 ca nefondată recuzarea judecătorului I., fără să aibă dovada în original a taxei de 100 RON depusă electronic (în 31.102023 era plicul la dosar, recuzarea putând fi soluționată fără dovada în original) avea în componență judecătorul E. împotriva căruia a fost formulată cerere de recuzare, recepționată la 09.06, 24.10.2023, soluționarea recuzării având nevoie de dovada în originala taxei de 50+50=100lei. Facem dovada în original la prima ședință de judecată timbrând cu aceleași chitanțe acest recurs! Dovada recuzării greșit respinse este, de fapt, decizia 679/2023, hotărâre ce trebuie casată, nesancționând încălcarea de către hotărârile instanțelor inferioare a dreptului la un contract individual, tarifare echitabilă, pretenții la despăgubiri încălcând drepturile individuale, nesancționarea cu nulitatea de drept a hotărârilor adunării generale ce nu respectă modul de repartizare, chiriașul impunând chirie proprietarului cota-parte din uscătoria folosită ca sediu, împărțirea egală a diferențelor apă, chiar și atunci când refuză montarea contorului plătit cu mai mult decât face, etc! (...) Recuzarea C1CIV lipsit de imparțialitate, atât în ce privește citarea pentru dovada în original, contradicția în ce înseamnă îndeplinirea obligației de a face dovada în original pentru judecătorul I., dar neîndeplinirea obligației pentru judecătorul E., ambele timbrări putând fi dovedite cu dovada în original, dar respinsă, astfel instanța de recurs independentă obligată să respecte legea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare ... la prima instanță!" Se afirmă, de asemenea, incidența art. 488 pct. 1 - când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, arătând că din cei 13 judecători ai secției civile se formează 4 completuri, iar șansele desemnării C!CIV erau de 25%, iar "probabilitatea ca la distribuirea automată să fie câștigător C1CIV din care face parte judecătorul E. component al completului care a fost distribuit și pentru dosarul x/2018 este de 6,25% aproape 0." Cu privire la incidența art. 488 pct. 3 C. proc. civ. se afirmă încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, Curtea Constituțională fiind cea care are în competența soluționarea excepțiilor de neconstitituționalitate. De asemenea, se afirmă incidența art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătând că au fost încălcate următoarele reguli de procedură: citarea, abținerea, procedura prealabilă continuată cu interpelarea ICCJ, nesancționarea instanței de apel pentru nesesizarea CCR, neaplicarea corectă a normelor de drept. Cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se arată că încheierile și hotărârea conțin motive străine accesului liber la justiție, dreptului la proces echitabil, motive contradictorii adevărului. Cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., se arată că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat: "avem o hotărâre/sentință din 08.04.2019 a Judecătoriei Târgu Jiu, care anulează hot. 1/2014 sancționând infracțiunea falsificatorului de Convocator (și, implicit, orice act pentru a impune plăți nedatorate ale lui Buse și complicilor, hot fiind cea care l-a impus pe falsificatorul Buse președinte, pe falsificatoarea de situații plăți administrator, pe colectorul H. vice-președinte)! Avem și o încheiere din 10 martie 2022 ce sancționează abuzurile asociației recunoscând obligația de a-și declina competența peste 10mii RON!" Cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că încheierile și hotărârile date nesocotesc noul C. proc. civ., noul C. civ., legea asociațiilor, legea alimentării cu apă etc, citând în continuare dispozițiile art. 6 alin. (6), art. 1777-1780 C. civ., art. 75, art. 82, art. 38, art. 106, art. 58 din Legea nr. 196/2018, art. 7 din Legea nr. 241/2006. Ulterior, începând cu pagina 13 și până la pagina 21 - finalul memoriului de recurs, recurentul redă "motivele de casare ale recursului formulat în 26 aprilie 2023". 5. Apărările formulate în cauză La data de 25.03.2024 a fost comunicată cererea de recurs intimatelor Asociația de Proprietari nr. 37, B. S.A. și respectiv C. S.R.L. care nu au formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție II.1. Excepția nulității recursului declarat împotriva încheierii nr. 120 din 24 octombrie 2023 și a încheierii nr. 122 din 31 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, invocată de Înalta Curte de Casație și Justiție din oficiu: Examinând calea de atac formulată în raport de excepția nulității recursului declarat împotriva încheierii nr. 120 din 24 octombrie 2023 și a încheierii nr. 122 din 31 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, pentru neîncadrarea criticilor în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea acesteia, pentru considerentele ce succed. Prin încheierea nr. 120 din 24 octombrie 2023 a fost soluționată cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnei magistrat D. membru al completului de judecată C1CIV, în dosarul nr. x/2021, în sensul respingerii acesteia ca nefondată. În vederea soluționării cererii de recuzare formulată în ședința publică din 17 octombrie 2024, s-a acordat termen la data de 24 octombrie 2023, punându-i-se în vedere petentului să depună în scris motivele cererii de recuzare și să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de câte 100 RON pentru fiecare judecător recuzat până la termenul de judecată acordat pentru soluționarea cererii. Analizând cererea de recuzare, instanța a constatat că nu se invocă unul din motivele de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 41 și 42 C. proc. civ., petentul fiind nemulțumit de soluția de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la cererea formulată de acesta de a solicita un punct de vedere unic în interpretarea articolelor care fac vorbire de "autoritate", "reprezentativitate", "mod de repartizare", "răspundere contractuală", "răspundere delictuală". Prin încheierea nr. 122 din 31 octombrie 2023 a fost soluționată cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnei judecător E., membru al completului de judecată C1CIV, în dosarul nr. x/2021 prin care a arătat, în esență, că doamna judecător a dat dovadă de lipsă de imparțialitate și independență, întrucât a refuzat recuzarea președintelui completului C 1CIV care nu a admis cererea pentru interpelarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, doamna judecător E. este și semnatarul deciziei nr. 242/2020, apreciind, totodată, că nu a dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului. Completul învestit cu soluționarea cererii de recuzare a stabilit termen la data de 31 octombrie, ora 10:30 și a dispus încunoștințarea petentului A., prin e-mail, cu privire la obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON până la termenul stabilit, sub sancțiunea anulării cererii. În raport de împrejurarea că petentul a depus, împreună cu cererea de recuzare, copii a două chitanțe de plată a taxei de timbru, fiecare în cuantum de 50 RON, achitate cu mult timp înainte de formularea cererii de recuzare (nr. 52808/09.06.2023, respectiv 41591/05.05.2023), instanța i-a pus în vedere acestuia să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON aferentă cererii de recuzare formulată, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată, sau să depună în original chitanța nr. x/09.06.2023, respectiv 41591/05.05.2023, însă petentul nu a îndeplinit nici una din aceste obligații. În consecință, prin încheierea nr. 122 din 31 octombrie 2023 a fost anulată ca netimbrată, cererea de recuzare a doamnei judecător E., membru al completului de judecată C1CIV, în dosarul nr. x/2021, formulată de petentul A.. Înalta Curte constată că potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri." Deși în cauză este incidentă teza a doua a art. 53 alin. (1) C. proc. civ., cele două încheieri prin care au fost soluționate cererile de recuzare formulate de către petent împotriva membrilor completului care a soluționat calea de atac a recursului având deschisă calea de atac a recursului, totuși, din cuprinsul memoriului de recurs nu se pot decela într-o manieră inteligibilă critici ce ar putea fi subsumate acestor două încheieri atacate. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." Conform prevederilor art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., această cale de atac este lovită de nulitate. În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar susținerile reclamantului din cuprinsul recursului formulat nu reprezintă o motivare a căii de atac, în sensul exigențelor textului legal anterior menționat. Astfel, nemulțumirile recurentului exprimate, în mod global, atât pentru soluțiile pronunțate în cele două cereri de recuzare, cât și pentru soluția vizând soluționarea recursului de către curtea de apel, încadrate formal în art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., au aparența de a reprezenta, în fapt, veritabile critici de netemeinicie, acesta făcând referire la elementele de fapt ale cauzei și aprecieri de natură generală cu privire la lipsa de imparțialitate a instanței. Strict cu referire la lipsa de imparțialitate și de independență a judecătorilor, din cuprinsul memoriului de recurs se pot izola alegații precum probabilitatea repartizării aleatorii a dosarului la un anumit complet din care fac parte anumiți judecători - cei recuzați, ori aprecieri de natură foarte generală cu privire la calitatea anumitor persoane care ar fi putut influența maniera de soluționare a dosarului prin prisma calității lor, fără însă a se indica în mod concret care sunt persoanele vizate și maniera efectivă în care acestea ar fi acționat. Cu privire la motivele care ar atrage, în opinia recurentului, incidența art. 488 pct. 1 - când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, Înalta Curte reține că în fapt, nu se critică modul de constituire al completurilor care au soluționat cererile de recuzare, ci se fac alegații cu privire la "probabilitatea ca la distribuirea automată să fie câștigător C1CIV din care face parte judecătorul E. component al completului care a fost distribuit și pentru dosarul x/2018 este de 6,25% aproape 0", aceste aspecte vizând, așadar suspiciuni cu privire la repartizarea automată a căii de atac a recursului către completul din care fac parte anumiți judecători recuzați. Cu privire la incidența art. 488 pct. 3 C. proc. civ. se afirmă încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, Curtea Constituțională fiind cea care are în competența soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate. Înalta Curte reține că aceste critici vizează în fapt maniera în care completul de recurs a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, faptul respingerii cererii de către instanța de recurs constituind, în opinia recurentului, un motiv care ar fi trebuit să conducă la concluzia lipsei de imparțialitate a judecătorului în ce privește recursul exercitat. Or, excepția de neconstituționalitate reprezintă un mijloc procedural prin care cetățenii își pot proteja drepturile și libertățile fundamentale prin intermediul justiției constituționale, respectiv prin colaborarea dintre instanțele judecătorești și instanța constituțională. Excepția de neconstituționalitate a fost calificată de Curtea Constituțională ca fiind o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă, statuând, totodată, că judecătorul care o soluționează nu devine incompatibil să soluționeze ulterior fondul cauzei. Astfel, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curții Constituționale îl constituie încheierea instanței judecătorești, în măsura în care ulterior analizei proprii pe care o efectuează, constată întrunirea condițiilor de admisibilitate, instanța de judecată putând, așadar, să dispună în sensul sesizării Curții Constituționale ori, dimpotrivă, în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă, cea de-a doua ipoteză găsindu-și aplicarea în speța de față. Instanța de judecată nu a respins ea însăși excepția de neconstituționalitate, ci doar a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, instanței de judecată revenindu-i obligația legală de a analiza întrunirea condițiilor de admisibilitate a excepției prevăzute de Legea nr. 47/1992. În consecință, întrucât critica formulată nu vizează încheierile de soluționare a cererilor de recuzare, ci însuși fondul cauzei, această critică nu va fi reținută de către Înalta Curte ca reprezentând un veritabil motiv de recurs. Cu referire la criticile subsumate art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care se arată că au fost încălcate regulile de procedură vizând "citarea, abținerea, procedura prealabilă continuată cu interpelarea ICCJ, nesancționarea instanței de apel pentru nesesizarea CCR, neaplicarea corectă a normelor de drept", în lipsa unor critici concrete și arătarea modului în are normele de ordin procedural au condus la pronunțarea unei soluții greșite în legătură cu cele două cereri de recuzare, Înalta Curte constată că nu se poate proceda la analiza acestora, motivul de recurs fiind invocat pur formal. Cu referire la incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se arată că "încheierile și hotărârea conțin motive străine accesului liber la justiție, dreptului la proces echitabil, motive contradictorii adevărului", Înalta Curte constată de asemenea că aceste susțineri nu se circumscriu motivului de nelegalitate invocat, care presupune două ipoteze - fie aceea că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, lipsind deci motivarea, fie aceea că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Or, în fapt, recurentul afirmă existența unor motive străine accesului liber la justiție, și a dreptului la proces echitabil, critici care, în măsura în care ar fi fost dezvoltate ar fi fost susceptibile să fie încadrate în punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., de vreme ce afirmă nesocotirea unor principii ale procesului civil. Fiind însă numai invocate, fără o dezvoltare adecvată în susținerea lor, Înalta Curte reține că și aceste critici reprezintă, în fapt, tot un motiv formal de recurs. Cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., prin care se arată că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte constată că hotărârea sau încheierea invocate nu sunt particularizate, iar pretinsă autoritate de lucru judecat ar viza fondul cauzei, iar nu maniera de soluționare a cererilor de recuzare, motiv pentru care nu poate f reținut în cauză. În ce privește incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin recurs arătându-se că încheierile și hotărârile date nesocotesc "noul C. proc. civ., noul C. civ., legea asociațiilor, legea alimentării cu apă etc", sens în care au fost redate dispozițiile art. 6 alin. (6), art. 1777-1780 C. civ., art. 75, art. 82, art. 38, art. 106, art. 58 din Legea nr. 196/2018, art. 7 din Legea nr. 241/2006, Înalta Curte nu reține formularea unei veritabile critici de recurs, susceptibile de încadrare în acest motiv de nelegalitate, simpla invocare a dispozițiilor legale și indicarea lor nefiind susceptibilă să demonstreze în ce manieră a avut loc pretinsa încălcare a normelor de drept material. Așadar, afirmațiile critice regăsite în cuprinsul memoriului de recurs, în sensul în care curtea de apel ar fi procedat nelegal prin hotărârea dată, prin aplicarea greșită a normelor de drept incidente speței, nu respectă exigența motivării recursului, având caracter general, imprecis ori impropriu controlului specific de legalitate, care nu poate viza situații de fapt. Astfel, Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea atacată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac în ce privește recursul declarat împotriva încheierii nr. 120 din 24 octombrie 2023 și a încheierii nr. 122 din 31 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. II.2 Cu privire la excepția inadmisibilității recursului împotriva deciziei nr. 679 din 31 octombrie 2023 și a deciziei nr. 1 din 23 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, invocată de Înalta Curte de Casație și Justiție din oficiu: Înalta Curte constată că prin decizia civilă nr. 679 din 31 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierilor nr. 24/27.01.2023 și nr. 25/27.01.2023, precum a deciziei civile nr. 205/22.02.2023, pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2021. Prin decizia civilă nr. 1 din 23 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă s-a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 679/31.10.2023 a Curții de Apel Craiova, în sensul obligării recurentului A. la plata către intimata Asociația de Proprietari nr. 37 a sumei de 2000 RON, cheltuieli de judecată. În raport cu art. 483 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)." Potrivit art. 634 din C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii (…)." Prevederile art. 460 din C. proc. civ. stipulează: "(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac (...)." Din coroborarea textelor legale mai sus evocate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului. Astfel, în speță, recurenții supun căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, rezultă că împotriva deciziei pronunțate în soluționarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeași cale de atac, respectiv cea a recursului, în condițiile în care dreptul părții de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său. În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În ce privește regimul juridic al căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii prin care s-a dispus completarea dispozitivului, acesta este reglementat de art. 446 C. proc. civ., potrivit căruia "Încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea." În consecință, în măsura în care hotărârea al cărei dispozitiv a fost completat nu este susceptibilă, ea însăși, de a fi atacată cu o cale de atac, același regim juridic îi este aplicabil și deciziei nr. 1/2024, aceasta din urmă având, de asemenea, caracter definitiv. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei nr. 679 din 31 octombrie 2023 și a deciziei nr. 1 din 23 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.