ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1872/2022

HOTĂRÂRE

13.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1872/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 8 decembrie 2021, reclamanta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. Achiziție și Dezvoltare S.R.L. la plata sumei de 12.939,20 RON, reprezentând contravaloare facturi neachitate la energie electrică, chirie, apă și canalizare, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces și actualizarea sumei potrivit indicelui de inflație, de la data nașterii creanței până la achitarea efectivă a debitului.

Prin sentința nr. 3079 din 20 mai 2022, Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Buftea.

În motivare, a arătat că între părți există relațiile dintre un profesionist - reclamanta - și un consumator - pârâta, așa cum rezultă din înscrisurile invocate în cererea principală și atașate la dosar; potrivit art. 121 din C. proc. civ. competența de soluționare a litigiilor pornite de un profesionist împotriva unui consumator sunt de competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul consumatorul, în speța de față pârâta având sediul în comuna Voluntari.

Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 11004 din 5 iulie 2022, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, a constatat că noțiunea de consumator are în vedere persoane fizice, iar nu juridice, cum este cazul în speță, care sunt apreciate ca profesioniști.

Ca urmare, competența teritorială de soluționare a pricinii trebuie verificată ținând cont de obiectul dosarului - pretenții - prin raportare la exigențele art. 107 sau ale art. 113 din C. proc. civ., după caz.

Or, aceste din urmă articole instituie reguli de competență de ordine privată, potrivit art. 129 alin. (3) din C. proc. civ., iar necompetența de ordine privată nu poate fi invocată, în lumina art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Față de considerentele anterior expuse, a constatat că Judecătoria Târgu Jiu a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, cu nerespectarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul are ca obiect cererea reclamantei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. de obligare a pârâtei S.C. Achiziție și Dezvoltare S.R.L. la plata sumei de 12.939,20 RON, reprezentând contravaloare facturi neachitate la energie electrică, așadar pretenții.

Înalta Curte reține că acest litigiu nu are natura juridică a unui litigiu dintre un consumator și profesionist, având în vedere atât prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, cât și ale Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor. Aceste doua acte normative definesc consumatorul ca fiind "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale", Legea nr. 193/2000 la art. 2 alin. (1), iar Legea nr. 363/2007 la art. 2 alin. (1) pct. a).

Se constată că litigiul de față are ca obiect pretenții, iar competența de soluționare a cererii se determină în raport de art. 107 C. proc. civ., fiind o competență teritorială de drept comun, care este de ordine privată.

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Înalta Curte reține că dispozițiile privitoare la competența teritorială prin care se stabilește drept competentă instanța de la domiciliul pârâtului constituie regula generală în materie; se reține că excepția necompetenței teritoriale poate să fie invocată doar de către pârât, instanța învestită neputând să o invoce din oficiu.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 8 decembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu și a primit termen de judecată la 20 mai 2022, când instanța, procedând la verificarea competenței sale față de art. 131 din C. proc. civ., a invocat din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. excepția de necompetență teritorială exclusivă reglementat de art. 121 din C. proc. civ., având în vedere natura raportului juridic dintre părți și sediul consumatorului pârât.

Or, neinvocarea de către pârât în termenul stabilit de lege a excepției de necompetență de ordine privată atrage decăderea sa din dreptul de a o invoca, și, în consecință, instanța sesizată de reclamant rămâne învestită cu judecarea cauzei.

Prin urmare, față de prevederile legale sus-menționate, Judecătoria Târgu Jiu, sesizată de către reclamantă, nu putea să invoce din oficiu necompetența sa teritorială și să se desesizeze în acest fel de soluționarea pricinii.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Târgu Jiu este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, potrivit art. 135 alin. (4) C. proc. civ.