ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1885/2021

HOTĂRÂRE

28.09.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1885/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 13.02.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Societatea Distribuție Energie Oltenia S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la repararea prejudiciului cauzat, exclusiv prin fapta sa, respectiv la plata debitului în cuantum de 5.086,61 RON, suma reprezentând recuperare energie electrică agenți economici sau casnici, la care se adaugă dobânda legală până la achitarea debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 78 pronunțată la data de 06.01.2021 Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

În considerentele hotărârii s-a reținut că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, respectiv pe art. 1349 din C. civ.. Pârâta A. are domiciliul în com. Macea, jud. Arad, care se află în circumscripția Judecătoriei Arad, iar fapta ilicită s-a săvârșit la locul de consum situat în loc. Craiova, str. x, jud. Dolj.

Prin urmare, reclamanta avea alegerea între instanța de la domiciliul pârâtei (Judecătoria Arad) și instanța de locul săvârșirii faptei ilicite și producerii prejudiciului (Judecătoria Craiova). Cu toate acestea, instanța a reținut că nu este competentă teritorial întrucât societatea reclamantă are calitatea de profesionist, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, iar pârâta este o persoană fizică, având astfel calitatea de consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din aceeași lege, și deși nu există un contract încheiat între părți, pârâta a consumat curentul în mod ilegal prin branșarea la rețeaua de energie electrică fără a fi autorizată și fără a deține contor.

Reclamanta a stabilit cuantumul energiei electrice consumate fraudulos în baza prevederilor din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin O.G. nr. 64/2014, iar potrivit art. 30 alin. (3) din aceeași ordonanță energia electrică activă consumată se datorează și se plătește de către clientul final inclusiv pentru perioada în care furnizarea s-a realizat fără contract semnat. Întrucât pârâta a consumat energie electrică fără contract semnat cu reclamanta aceasta are calitatea de consumator în condițiile existenței unui contract-cadru de furnizare a energiei electrice, care se aplică când nu există un contract individual pentru furnizarea energiei electrice.

În consecință, s-a reținut că, în cauză, competența exclusivă de soluționare a cererii aparține instanței în raza căreia se află domiciliul pârâtei, conform art. 121 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad care, prin sentința civilă nr. 1487/25.03.2021 a admis, la rândul său, excepția de necompetență teritorială, declinând cauza la Judecătoria Craiova.

Pentru a pronunța această soluție, în motivare, a reținut că cererea de chemare în judecată are ca și cauză instituția răspunderii civile delictuale, reclamanta apreciind că pârâta a procedat la intervenția neautorizată asupra energiei electrice consumate prin racordarea directă la rețeaua electrică de distribuție.

În acest context, sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", precum și cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 din același cod, conform cărora, "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...) 9. instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Eventuala faptă ilicită a fost săvârșită în mun. Craiova, str. x, jud. Dolj, iar domiciliul pârâtei se află în com. Macea, nr. 87, jud. Arad. Prin urmare, este incident art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente", acesta având posibilitatea de a introduce cererea de chemare în judecată la Judecătoria Craiova sau la Judecătoria Arad.

Reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Craiova, instanța în circumscripția căreia a fost săvârșită eventuala faptă ilicită, astfel că, urmare acestei alegeri, Judecătoria Craiova a devenit competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, fiind legal învestită și neputându-se declina competența, în lipsa incidenței unei situații de necompetență de ordine publică.

În ceea ce privește art. 121 din C. proc. civ., Judecătoria Arad a apreciat că acest text legal nu este aplicabil întrucât părțile nu au încheiat un contract și, prin urmare, pârâta nu are calitatea de consumator, conform Legii nr. 193/2000.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II- civilă la data de 14 iunie 2021.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii cu care reclamanta a învestit instanța este întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, reglementată de art. 1349 și următ. C. civ., fapta ilicită la care face referire reclamanta fiind săvârșită la locul de consum situat în loc. Craiova, jud. Dolj.

Așadar, reclamanta invocă dispozițiile de drept comun privind răspunderea civilă delictuală, iar nu existența unui contract încheiat cu pârâta, în calitate de consumator. Pe cale de consecință, în lipsa unor relații contractuale supuse dispozițiilor speciale prevăzute de Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, normele de competență exclusivă reglementate prin art. 121 din C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) din același cod, conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel. Sunt, însă, situații în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acțiune în răspundere civilă delictuală, acesteia nu îi sunt incidente numai dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, în sensul stabilirii acesteia în funcție de domiciliul pârâtului, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din același cod.

Potrivit cazului de competență alternativă stabilit de acest din urmă text, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din C. proc. civ., pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o faptă ilicită mai este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit respectiva faptă sau s-a produs prejudiciul.

Înalta Curte reține incidența prevederilor art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente", ceea ce presupune că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe, deopotrivă competente.

Așadar, prin înregistrarea inițială a acțiunii pe rolul Judecătoriei Craiova, coroborată cu împrejurarea că în speță sunt incidente dispozițiile art. 107 și 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., nefiind atrasă competența exclusivă a unei alte instanțe, a devenit competentă să soluționeze cauza instanța mai întâi învestită, respectiv Judecătoria Craiova, calitatea de profesionist a societății reclamante nefiind aptă să atragă incidența art. 121 din cod, câtă vreme între părți nu există o convenție civilă, după cum s-a arătat mai sus, în motivarea cererii de chemare în judecată arătându-se faptul că "pârâta nu a făcut niciun demers pentru încheierea unui contract".

În raport cu această opțiune procesuală, manifestată în sensul dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., Înalta Curte constată incidența în cauză a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., situație față de care competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Craiova.