ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1564/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25.11.2020, pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a Civilă, sub nr. x/2020 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. pentru a fi obligată la plata de despăgubiri morale în cuantum de 230.000 EURO pentru repararea în parte a prejudiciului cauzat prin debranșarea ilegală a locuinței lui de la rețeaua de furnizare a energiei electrice pe perioada 28 iunie 2016-30 august 2016.

Prin sentința nr. 49/2021 din 20 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta B. S.A., s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă și s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj au declarat apel, în termen legal, reclamantul C. și pârâta B. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 764/2021 din 15 decembrie 2021, Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. împotriva sentinței nr. 49 din data de 20.04.2021, pronunțată de Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă.

Totodată, a admis apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva aceleiași sentințe, cu consecința schimbării acesteia, în sensul că a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea pe această excepție.

Recurentul-reclamant C. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 764/2021 din 15 decembrie 2021, Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul Gorj pentru rejudecare pe fond.

Preliminar, recurentul a arătat, în esență, că, la 12.07.2017, a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând daune morale pentru prejudiciul cauzat prin debranșarea abuzivă a locuinței familiei sale de la rețeaua electrică în perioada 28 iunie 2016 – 30 august 2016, formându-se dosarul nr. x/2017 la Tribunalul Gorj; prin încheierea din 25 noiembrie 2017, Tribunalul Gorj a dispus conexarea acestuia la dosarul nr. x/2015, la care au fost conexate și alte cauze. Înalta Curte procedând la judecarea recursurilor declarate în dosarul nr. x/2015 nu a luat în dezbatere dosarele conexate, întrucât instanțele devolutive nu s-au pronunțat în niciun fel, cauzele conexate rămânând ca obiect al altor acțiuni în instanță.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că instanța de apel, respectiv Completul C4a comercial, a admis excepția autorității de lucru judecat raportându-se la propria sa decizie cu nr. 456, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în cuprinsul recursului fiind redate o parte din considerentele deciziei recurate privitoare la acest aspect.

În contextul anterior relevat, s-a susținut că sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, tezele II și III C. proc. civ., în sensul că decizia nr. 456/14.07.2021, pronunțată de actualul complet de judecată C4a în dosarul nr. x/2017, se referă la o altă persoană juridică, respectiv D. S.A., străină prezentei cauze, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 431 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Recurentul a menționat că este nelegală introducerea în prezenta cauză a deciziei nr. 456/14.07.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de actualul complet de judecată, și admiterea excepției autorității de lucru judecat raportată la propria sa decizie.

A conchis recurentul că, în speță, completul C4a este incompatibil absolut, în prezenta cauză.

Apoi, s-a arătat că motivarea deciziei recurate nu îndeplinește cerințele esențiale legale necesare prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în acest sens fiind redate o parte din considerentele unei hotărâri pronunțate de instanța supremă.

Subsumat motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanțele devolutive nu au respectat dispozițiile imperative ale art. 22 alin. (2), (6), (7) C. proc. civ., coroborate cu ale art. 397 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că nu au luat în dezbatere dosarul inițial nr. x/2017 conexat la dosarul nr. x/2015.

De asemenea, s-a arătat că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 1386 alin. (3) C. civ. prin admiterea excepției autorității de lucru judecat raportat la cauze cu identitate de obiect diferite (perioade diferite), părți în proces diferite.

Concluzionând, recurentul a arătat, în esență, că instanțele devolutive au admis și menținut greșit conexarea dosarului nr. x/2017 (înregistrat la acest moment sub numărul de față) la dosarul nr. x/2015; dosarul inițial nr. x/2017 nu a fost judecat nici la Tribunalul Gorj, nici la Curtea de Apel Craiova, iar admiterea excepției autorității de lucru judecat este nelegală, nefiiind incidente dispozițiile art. 431 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, totodată, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul-reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului și admiterea căii de atac formulate.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că din expunerea argumentelor prezentate în cuprinsul cererii de recurs rezultă critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în unul din motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Criticile recurentului-reclamant C. referitoare la soluția de admitere a excepției autorității de lucru judecat, pe care Înalta Curte le încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt nefondate, concluzia instanței de apel fiind corectă, în limita considerentelor ce urmează.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului pendinte reclamantul A. a solicitat de la pârâta B. S.A. daune morale în cuantum de 230.000 EURO pentru repararea în parte a prejudiciului cauzat prin debranșarea ilegală a locuinței lui de la rețeaua de furnizare a energiei electrice pe perioada 28 iunie 2016-30 august 2016.

Instanța de apel a reținut că, " prin decizia nr. 456 pronunțată la data de 14 iulie 2021 de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, ce a avut ca obiect obligarea intimatei pârâte B. S.A. la repararea prejudiciului moral, pe care aceasta i l-a produs, ca urmare a debranșării de la rețeaua electrică a imobilului proprietatea sa și întreruperea furnizării energiei electrice, pe perioada 28.06.2016 – 30.08.2016, s-a statuat că excepția autorității de lucru judecat, în raport de sentința nr. 51 din 10.04.2018 a Tribunalului Gorj, definitivă conform deciziilor nr. 1217 din 11.12.2018 a Curții de Apel Craiova și nr. 1272 din 07.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosarul nr. x/2015, este întemeiată".

În considerentele deciziei nr. 456 pronunțată la data de 14 iulie 2021 de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a reținut că "reclamantul a fost despăgubit (inclusiv pentru perioada cuprinsă între 28 iunie 2016 și 30 august 2016) de B. S.A. și E. S.A. care au fost obligate la plata sumei de 10.000 RON daune morale prin sentința nr. 51/2017 a Tribunalului Gorj, definitivă conform deciziilor nr. 1217/2018 a Curții de Apel Craiova și 1272/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție".

Este de menționat că decizia nr. 456/2021 din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Craiova – secția a II-a civilă a rămas definitivă prin respingerea recursului reclamantului C., potrivit deciziei nr. 1316 din 26 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată".

Conform art. 431 alin. (1) și (2) C. proc. civ. (invocate de recurent), "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă."

Acest text de lege reglementează efectele autorității de lucru judecat, și anume efectul negativ în primul alineat și cel pozitiv în al doilea alineat.

Efectul negativ al autorității de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză între acțiunile din procesele succesive.

În schimb, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unei chestiuni litigioase definitiv tranșate între aceleași părți, care nu mai poate fi repusă în discuție într-un proces ulterior, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

În timp ce efectul negativ al autorității de lucru judecat împiedică judecata în al doilea proces, efectul pozitiv nu pune obstacol celei de-a doua judecăți, ci doar facilitează sarcina probațiunii în sensul că dezlegarea din procesul anterior se impune a fi respectată în procesul ulterior.

Așa fiind, în raport de textele legale enunțate și, cum în motivarea deciziei recurate s-a reținut că, prin decizia nr. 456 pronunțată la data de 14 iulie 2021 de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2017 s-a statuat în sensul temeiniciei excepției autorității de lucru judecat, în raport de sentința nr. 51 din 10.04.2018 a Tribunalului Gorj, definitivă conform deciziilor nr. 1217 din 11.12.2018 a Curții de Apel Craiova și nr. 1272 din 07.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte impune părților concluzia corectitudinii admiterii excepției autorității de lucru judecat și în cauza de față.

Susținerile recurentului, subsumate de acesta dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6, tezele II și III C. proc. civ., în sensul că decizia nr. 456/14.07.2021, pronunțată de actualul complet de judecată în dosarul nr. x/2017, se referă la o altă persoană juridică, respectiv D. S.A., străină prezentei cauze, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 431 alin. (1) și (2) C. proc. civ., precum și cele prin care se arată că este nelegală introducerea în speță a hotărârii indicate și admiterea excepției autorității de lucru judecat raportată la propria decizie a completului de judecată, cu concluzia recurentului că respectivul complet este incompatibil absolut în prezenta cauză, vizează, în realitate, greșita soluționare a autorității de lucru judecat, invocată de recurent, aspect ce a fost analizat în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel cum a fost încadrat de instanța supremă.

Oricum, incompatibilitatea absolută invocată de recurent nu poate fi incidentă, în condițiile în care judecătorii la care se face referire nu au pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat aceeași pricină, neexprimându-și deja o opinie asupra modului în care se va dezlega în final cauza dedusă judecății.

Apoi, criticile prin care s-a arătat că motivarea deciziei recurate nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nu se pot constitui în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, în condițiile în care recurentul nu formulează critici concrete ci, în argumentarea acestei susțineri, redă o parte din considerentele unei hotărâri pronunțate de instanța supremă relativ la acest text legal, potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Celelate susțineri ale recurentului în referire la dosarul nr. x/2017 (conexat la cauza nr. 228/95/2015) nu pot fi supuse dezbaterii în pricina pendinte, având în vedere conținutul cererii deduse judecății și ținând cont de faptul că fiecare proces are o individualitate proprie, criticile formulate de părți în calea de atac exercitată urmând a fi analizate prin prisma motivelor și condițiilor expres și limitativ prevăzute de lege și fiind necesar a viza chestiunile aduse în discuție în cadrul litigiului cu care a fost sesizată instanța în speța respectivă, iar nu aspecte care au fost supuse dezlegării în cadrul altor litigii, ținând cont, totodată, de faptul că, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., obiect al recursului este doar hotărârea dată în apel.

Așa fiind, dincolo de faptul că încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (2), (6), (7) C. proc. civ., coroborate cu ale art. 397 alin. (1) C. proc. civ., susținută de recurent, nu poate fi subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează încălcarea unor norme de drept material, iar nu a unor norme de drept procesual, cum sunt cele la care se face referire, acesta, oricum nu este încident în speță.

Susținerea recurentului în sensul că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 1386 alin. (3) C. civ. prin admiterea excepției autorității de lucru judecat raportat la cauze cu identitate de obiect diferite (perioade diferite), părți în proces diferite, nu conține critici concrete în sensul normei de drept material pretins încălcate, fiind o simplă afirmație nestructurată juridic. De altfel, soluționarea unei cereri, în condițiile conforme cu cele impuse în C. proc. civ., cum este cazul în speță, nu poate constitui motiv de a crede că judecătorul a aplicat greșit legea.

O astfel de atitudine procesuală a recurentului ignoră faptul că pe calea recursului nu pot fi valorificate orice fel de nemulțumiri, ci doar acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate în termenii prevăzuți de art. 488 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul C. împotriva deciziei nr. 764/2021 din 15 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant C. împotriva deciziei nr. 764/2021 din 15 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2022.