ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 225/2025

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția a II-a Civilă la 16.06.2020 sub nr. x/95/2020, reclamantul A a chemat în judecată pe pârâta S.C. B S.A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri în cuantum de 230.000 euro, reprezentând prejudiciul moral cauzat reputației, prin întreruperea ilegală a energiei electrice trifazice, pentru atelierul electric, proprietatea familiei sale, în perioada 13.06.2017 – 31.12.2017.

Pe calea întâmpinării, pârâta a invocat excepția conexității, raportat la dosarul nr. y/95/2020 al Tribunalului Gorj, excepția autorității de lucru judecat, raportat la dosarele nr. x/95/2014, nr. x/95/2015 și nr. x/95/2016, și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, față de împrejurarea că nu mai deținea imobilul în discuție.

La termenul de la 22.09.2020 instanța a respins excepția conexității.

Prin sentința nr. 119/22.09.2020, Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, A a declarat apel.

Prin decizia nr. 158/10.03.2021, Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a Civilă a admis apelul, a anulat sentința apelată și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.

Această decizie a fost atacată cu recurs de S.C. B S.A.

Prin decizia nr. 275/09.02.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a respins ca nefondat recursul.

Pe cale de consecință, dosarul a fost înregistrat, în rejudecare, la prima instanță – Tribunalul Gorj, sub nr. x/95/2020*.

Prin sentința nr. 3/10.01.2023, Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.

Prin decizia nr. 455/17.10.2023, Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a Civilă a respins apelurile ca nefondate, iar prin încheierea din 12.03.2024 a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în decizie, formulată de petentul A.

Această decizie a fost atacată cu recurs de A și S.C. C S.A. (fostă B S.A.).

Prin decizia nr. 1728/09.10.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a respins ca inadmisibile recursurile.

Prin cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., A a solicitat anularea deciziei nr. 1728/09.10.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă.

În motivare, în esență, a afirmat că prima instanță, Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă, completul x, a pronunțat, în cele două cicluri procesuale, hotărâri contradictorii, sentințele nr. 119/22.09.2020 și nr. 3/10.01.2023, în condițiile în care același complet nu mai putea proceda la judecata cauzei în cel de-al doilea ciclu procesual, fiind în situația unui caz de incompatibilitate absolută.

În continuare, a afirmat că cele două sentințe sunt potrivnice deciziilor nr. 989/02.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/95/2017, respectiv nr. 265/09.02.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în același dosar, acestea având putere de lucru judecat, sub aspect pozitiv.

În raport cu decizia nr. 79/05.12.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de împrejurarea că litigiul s-a judecat de două ori la instanța supremă, a apreciat că instanța de recurs care a pronunțat decizia a cărei revizuire se cere avea temei legal pentru a proceda la judecata cauzei în fond și, astfel, a constata încălcarea de către Tribunalul Gorj a normelor de procedură.

Prin întâmpinarea înaintată la dosar, intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Examinând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este supusă, între altele, condiției ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice existenței autorității de lucru judecat, iar rațiunea reglementării izvorăște din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității lucrului judecat dobândită de prima hotărâre, precum și a dificultății create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor astfel pronunțate.

Prin urmare, pe calea revizuirii reglementată de motivul prevăzut de pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., se poate solicita, în condițiile reglementate de textul respectiv, desființarea unei hotărâri judecătorești pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătorești, acest motiv de revizuire având suportul juridic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că nu există identitate de chestiune litigioasă cât privește judecata înfăptuită prin decizia a cărei revizuire se solicită (pronunțată în recurs, prin care au fost respinse ca inadmisibile recursurile promovate de părți pe considerentul că litigiul este unul în materia protecției drepturilor consumatorilor), în raport cu cea înfăptuită prin hotărârile judecătorești invocate de revizuent, respectiv sentințele nr. 119/22.09.2020 și nr. 3/10.01.2023, pronunțate de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă în dosarele nr. x/95/2020, respectiv nr. x/95/2020*, și deciziile nr. 989/02.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/95/2017 și nr. 265/09.02.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă în același dosar.

Astfel, sub un prim aspect, Înalta Curte constată că, revizuentul, evocând dispozitivele sentințelor nr. 119/22.09.2020 și nr. 3/10.01.2023, pronunțate de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă, susține că acestea sunt contrare, întrucât completul x, care a soluționat cauza atât în primul, cât și în cel de-al doilea ciclu procesual se afla într-un caz de incompatibilitate absolută.

Reținând că, pentru a se putea invoca motivul de revizuire evocat, se impunea să se susțină că decizia a cărei anulare se solicită este potrivnică hotărârilor menționate și nu că dispozitivele sentințelor pronunțate de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă, pe fondul cauzei, sunt contrare, Înalta Curte notează, totuși, că aceste hotărâri nu sunt potrivnice deciziei atacate în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Contrarietatea a două hotărâri judecătorești și nesocotirea principiului autorității de lucru judecat are ca premisă două hotărâri judecătorești definitive și nu poate exista în măsura în care una dintre hotărârile indicate a fost desființată în căile de atac și nu mai produce niciun efect juridic.

Așa cum se poate observa la momentul pronunțării sentinței nr. 3/10.01.2023 de către Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă, hotărârea anterioară pronunțată de aceeași instanță - sentința nr. 119/22.09.2020 a Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă, nu mai exista și nu mai producea niciun efect juridic deoarece fusese anulată prin decizia nr. 158/10.03.2021, Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a Civilă, decizie rămasă definitivă prin decizia nr. 275/09.02.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă prin care s-a respins ca nefondat recursul.

De asemenea, constată că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, nr. 1728/17.10.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a respins ca inadmisibile recursurile promovate de părți împotriva deciziei nr. 455/17.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/95/2020*, în considerarea excepției inadmisibilității recursurilor promovate într-un litigiu în materia drepturilor consumatorilor, reținând, totodată, că nu se mai impune analizarea susținerilor recurentului-reclamant formulate pe calea întâmpinării, întrucât pretinsul efect pozitiv al autorității de lucru judecat și denunțarea ca fals a contractului de furnizare energie electrică nu sunt de natură a influența statuările instanței referitoare la admisibilitatea căii de atac.

Prin urmare, prin considerentele acestei decizii, instanța de recurs nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra criticilor formulate de reclamant și care vizau incompatibilitatea judecătorului ce a făcut parte din completul de judecată care a soluționat cauza pe fond și nici asupra pretinsului efect pozitiv al autorității de lucru judecat, pentru a se putea susține contrarietatea soluției cuprinsă în decizia atacată cu cererea de revizuire cu dispozițiile unei alte hotărâri judecătorești definitive pronunțate între aceleași părți.

Înalta Curte observă că deși revizuentul afirmă că sentințele nr. 119/22.09.2020 și nr. 3/10.01.2023 încalcă puterea de lucru judecat a considerentelor deciziilor nr. 989/02.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/95/2017, respectiv nr. 265/09.02.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă în același dosar, acesta nu precizează aspectul sub care contravine celor dezlegate prin deciziile menționate.

Analizând dosarul nr. x/95/2017, instanța constată că a avut ca obiect solicitarea de plată a despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat revizuentului prin întreruperea abuzivă a furnizării energiei electrice trifazice către atelierul electric, în perioada 13.01.2015-13.06.2015, diferită de perioada pentru care a solicitat despăgubirile în dosarul nr. x/95/20120, supus revizuirii, anume 13.06.2017-31.12.2017.

Chiar dacă, atât în dosarul nr. x/95/2017, cât și în dosarul nr. x/95/2020, revizuentul a solicitat obligarea intimatei la plata unor daune morale, despăgubirile privesc perioade diferite, prejudicii distincte și alte fapte ilicite. Prin urmare, obiectul cauzei este diferit, astfel că dezlegările date în prin litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/95/2017 nu pot fi opuse în cel de-al doilea litigiu cu autoritate de lucru judecat, nici din perspectiva dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Sub un ultim aspect, instanța supremă arată că invocarea de către revizuent a deciziei nr. 79/05.12.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu își găsește aplicabilitate în cauză, câtă vreme prin decizia suspusă revizuirii nu au fost admise recursurile și nici decizia atacată nu a fost casată, ci au fost respinse ca inadmisibile ambele recursuri, această din urmă ipoteză nefiind acoperită de dezlegările date prevăzută prin decizia sus-menționată pronunțată în mecanismul de unificare a jurisprudenței.

Concluziv, Înalta Curte reține că, prin prezentul demers procesual, revizuentul nu a expus motive concrete prin care să susțină că decizia supusă revizuirii și a cărei anulare se solicită ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ci tinde la obținerea unei rejudecări a cauzei, situație nepermisă având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se poate solicita anularea hotărârii numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute la art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 513 C. proc. civ. va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei nr. 1728/09.10.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/1/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei nr. 1728/09.10.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/1/2024.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2025.