ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 172/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursurilor și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.02.2020 pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 230.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral, cauzat, în perioada 12.12.2016-12.06.2017, prin întreruperea ilegală a energiei electrice trifazice pentru atelierul electric, proprietatea familiei sale.

Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea, prin sentința civilă nr. 118/22.09.2020.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, care a fost admis prin decizia nr. 117/24.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă; ca o consecință, sentința atacată a fost anulată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.

B. S.A. a atacat decizia cu recurs, care a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 2493/18.11.2021.

În al doilea ciclu procesual, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins, prin încheierea nr. 4/09.01.2023, cererea reclamantului de recuzare a domnului judecător C., iar prin sentința nr. 2/10.01.2023, a respins atât excepțiile lipsei calității procesuale active și prescripției dreptului la acțiune, cât și cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel A. și S.C. B. S.A., reclamantul atacând și încheierea nr. 4/09.01.2023; prin decizia nr. 274/25.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, căile de atac au fost respinse ca nefondate.

Ambele părți au promovat recurs împotriva acestei decizii.

Prin recursul său, A. a solicitat casarea hotărârii recurate și, în principal, judecarea în fond a cauzei, conform deciziei nr. 79/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar în subsidiar, trimiterea ei spre rejudecare.

Recurentul-reclamant a susținut că decizia atacată nu este motivată; s-a prevalat, astfel, de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În acest sens, a combătut statuarea regăsită la pag. 9 a deciziei atacate, prin care se afirmă că, la 23.09.1999, a înstrăinat suprafața de 44,45 m.p., atelierul de întreținere și instalația electrică, arătând că, în realitate, după încheierea celor două contracte de furnizare a energiei electrice trifazice - nr. 6/02.02.2000 și nr. 7/14.02.2000 -, nu a înstrăinat nicio suprafață de teren, pârâta furnizându-i energie electrică timp de 13 ani în temeiul contractului nr. x, care nu a fost reziliat, în sensul art. 1.277 C. civ.

Al doilea motiv de recurs a vizat încălcarea autorității de lucru judecat; recurentul a invocat, astfel, cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Din această perspectivă, a criticat omisiunea instanței de apel de a analiza hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2017 - decizia nr. 989/12.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și deciziile nr. 265/09.02.2021 și nr. 275/09.02.2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În continuare, a învederat că instanța de apel nu a luat în considerare probatoriul administrat.

Recurentul-reclamant a relatat că partea adversă a întrerupt alimentarea cu energie electrică a atelierului electric și a încheiat contractul cu un terț, împrejurare ce i-a produs prejudicii, traume psihice și suferințe morale.

Prin recursul propriu, S.C. B. S.A. a solicitat casarea deciziei recurate și, în rejudecare, admiterea apelului său și schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active și al respingerii cererii.

Printr-un prim motiv de recurs, a susținut că hotărârea se întemeiază pe motive contradictorii și străine de natura cauzei; a invocat, astfel, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivare, a arătat că instanțele au respins excepția lipsei calității procesuale active, deși reclamantul nu deținea locul de consum situat în Motru, zona bloc G4 - actual str. x -, imobil pentru care contractul de furnizare a energiei electrice a fost încheiat cu D..

Printr-o a doua critică, a susținut că motivarea instanței de apel este contradictorie, întrucât, deși reclamantul se prevalează de un raport contractual, hotărârea se fundamentează pe art. 1.357 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală.

Printr-un al doilea motiv de recurs, autoarea căii de atac a afirmat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material; s-a prevalat, astfel, de cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea acestuia, a evidențiat că a fost eronat respinsă excepția lipsei calității procesuale active, deși contractul care fundamentează acțiunea este încheiat nu cu reclamantul, ci cu Asociația Familială A..

Prin întâmpinarea înregistrată la 01.09.2023, S.C. B. S.A. a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant.

A subliniat justețea considerentelor prin care instanțele de fond au reținut că o persoană juridică nu poate pretinde un prejudiciu psihic; or, contractul de furnizare în litigiu este încheiat cu Asociația Familială A., iar acțiunea a fost introdusă de persoana fizică A..

A afirmat că la locul de consum nu s-a întrerupt furnizarea energiei electrice la 11.02.2013 și nu a existat o intervenție asupra instalației electrice; a explicat că, în locația respectivă, exista locul de consum x - Atelier, preluat de D., și locul de consum y, la care a furnizat reclamantului energie electrică până la 31.01.2016.

A învederat că pentru imobilul din Motru, str. x, jud. Gorj a încheiat contractul de furnizare nr. x/18.02.2013 cu numitul D., în baza titlului de proprietate din 21.09.2012, prin care acesta dobândise imobilul de la E., care, la rândul său, îl achiziționase de la reclamant, la 23.09.1999.

Prin întâmpinarea înregistrată la 12.09.2023, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a invocat excepția puterii de lucru judecat a deciziei nr. 265/09.02.2021, pronunțată de instanța supremă.

La 20.09.2023, recurentul-reclamant a răspuns la întâmpinare, iar la 26.01.2024, a depus la dosar note de ședință.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Preliminar, notează că reclamantul nu a recurat dispoziția de respingere a apelului împotriva încheierii nr. 4/19.01.2023, pronunțată de prima instanță în ciclul procesual secund, care a dobândit, astfel, autoritate de lucru judecat.

În continuare, subliniază că argumentele aduse de recurentul-reclamant în sprijinul excepției puterii de lucru judecat, prin mijlocirea notelor de ședință depuse la 26.01.2024, vor fi avute în vedere la dezlegarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Critica referitoare la încălcarea art. 478 alin. (3) C. proc. civ., deopotrivă formulată prin notele de ședință, va fi înlăturată fără a fi analizată pe fond, întrucât este dedusă cu depășirea termenului de motivare a recursului, prevăzut de art. 487 alin. (1) C. proc. civ.

În continuare, sintetizând etapele devolutive ale litigiului, va reține că, prin cererea de față, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la acoperirea prejudiciului moral cauzat în perioada 12.12.2016-12.06.2017, prin întreruperea ilegală, în 11.02.2013, a energiei electrice pentru atelierul electric aflat în proprietatea familiei sale, situat în zona bloc G4 - actual str. x, Motru, jud. Gorj.

În actualul ciclu procesual, în fond, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesual active și excepția prescripției dreptului la acțiune; a respins și acțiunea, plasând un dubiu asupra veracității întreruperii furnizării energiei electrice, dar statuând, totodată, că solicitarea de daune-interese la 4 ani după pretinsa fapta ilicită nu poate fi primită, în condițiile în care reclamantul putea opta pentru un alt furnizor de energie electrică. Mai mult, a hotărât că acordarea daunelor morale este incompatibilă cu destinația imobilului, în care se desfășura o activitate cu caracter lucrativ, într-o formă organizată.

Reclamantul a declarat apel, arătând că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, iar în dezbateri, prin notele de concluzii din 18.05.2023, a invocat puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2017.

Prin apelul propriu, pârâta a criticat respingerea excepției lipsei calității procesuale active, învederând că reclamantul nu deținea imobilul pentru care Asociația Familială A. încheiase contractul de furnizare a energiei electrice; totodată, a subliniat că autorul demersului judiciar nu a dovedit îndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii sale.

Soluția privind excepția prescripției dreptului material la acțiune nu a fost apelată.

Ambele căi de atac au fost respinse; curtea de apel a înlăturat criticile pârâtei referitoare la legitimarea procesuală a reclamantului, statuând că acesta afirmă proprietatea locului de consum situat în Motru, zona bloc G 4 - actual str. x - Atelier electric, că temeiul acțiunii este răspunderea civilă delictuală și că Asociația Familială A. nu are personalitate juridică, deci calitatea ei de titular al contractului este nerelevantă.

A evidențiat că autorul demersului judiciar nu a dovedit întreruperea energiei electrice, astfel încât pârâtei nu i se poate imputa o faptă ilicită, în fapt având loc o preluare a contractului de furnizare.

Instanța de prim control judiciar a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 23.09.1999, reclamantul a înstrăinat o suprafață de 44,54 m.p., atelierul de întreținere și instalația electrică aferentă locului de consum nr. x către E., iar acesta le-a vândut lui D. la 21.09.2012; a precizat că acesta din urmă a contractat, la 18.02.2013, furnizarea energiei electrice, care nu a fost întreruptă la niciunul dintre cele două locuri de consum.

A confirmat statuarea tribunalului, potrivit căreia acordarea daunelor morale este incompatibilă cu destinația comercială a atelierului.

Pășind la examinarea recursului promovat de reclamant, instanța supremă va examina criticile circumscrise pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin care autorul demersului judiciar invocă nemotivarea hotărârii și impută instanței de apel încălcarea art. 22 C. proc. civ. și necercetarea fondului; subsumat aceluiași caz de recurs vor fi încadrate și analizate motivele - dezvoltate în temeiul ipotezei reglementate de pct. 7 al aceleiași prevederi - prin care se relevă omisiunea analizării efectului pozitiv al lucrului judecat al hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2017 și a probatoriului, în ansamblul lui.

Autorul recursului contestă considerentele care relevă înstrăinarea atelierului de întreținere în anul 1999 și afirmă că acesta a fost înființat la 01.01.2000, iar contractele de furnizare energie electrică nr. x/02.02.2000 și nr. y/14.02.2000, devenit nr. x, au fost încheiate numai subsecvent.

Respectarea dreptului la un proces echitabil - garantat de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, art. 6 alin. (1) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 6 C. proc. civ. - impune instanței de apel ca, în aplicarea art. 479 C. proc. civ., să verifice stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, realizând un examen propriu, real și efectiv al problemelor esențiale care i-au fost supuse aprecierii.

În prezentul ciclu procesual, dispoziția de respingere a acțiunii de către instanța de fond s-a întemeiat pe nedovedirea de către reclamant a săvârșirii de către pârâtă a unei fapte ilicite; în subsecvența acestei concluzii, considerentele tribunalului privind condiția prejudiciului, rezumate anterior de instanța supremă, apar supraabundente.

În combaterea statuărilor primei instanțe și a apelului părții adverse, reclamantul a invocat în apel că hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2017 dovedesc că întreruperea energiei electrice a avut loc, iar acest eveniment a survenit când deținea în proprietate imobilul pentru care încheiase cu pârâta un contract de furnizare.

Examinarea deciziei recurate impune concluzia că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra efectului pozitiv al autorității de lucru judecat pe care îl produc în cauza de față hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2017, anexate cererii introductive, deși acest aspect era esențial în stabilirea limitelor judecății în cauza de față, a cadrului procesual constituit în apel, ca și în economia soluției în privința apelului reclamantului.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, divergent tribunalului, curtea de apel a reținut că cererea este neîntemeiată și față de lipsa calității reclamantului de proprietar al imobilului la care pârâta ar fi sistat furnizarea energiei electrice.

În acest cadru, Înalta Curte constată fondate criticile recurentului-reclamant, notând că instanța de apel, ca ultimă instanță devolutivă, a omis să verifice și să statueze asupra chestiunilor de fapt contestate prin calea de atac, iar acestei carențe i se subsumează și lipsa analizei efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Curții de apel îi revenea, în primul rând, îndatorirea de a verifica dacă hotărârile judecătorești evocate se impun în prezenta cauză, iar în caz afirmativ, să determine perimetrul chestiunilor litigioase dezlegate anterior, de la care pornea judecata, dat fiind că acest principiu, deși nu împiedica noul proces, impune respectarea statuărilor privind raporturile și situațiile juridice făcute cu ocazia judecății anterioare.

Numai în ipoteza și în limitele în care, printr-un raționament transparent - care să respecte exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. -, ar fi ajuns la concluzia opusă, instanța de prim control judiciar era abilitată să judece apelul printr-o analiză emancipată de considerentele instanțelor anterioare.

Deficiențele identificate nu pot fi altfel remediate decât în fața instanței de control judiciar devolutiv, întrucât, dezlegând o cale de atac extraordinară, cu caracter nedevolutiv, instanței de recurs nu îi este permisă cercetarea prin probe, stabilirea, evaluarea sau reevaluarea juridică a faptelor.

De aceea, motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. apare fondat, iar subsecvent casării hotărârii atacate, cauza va fi trimisă instanței de apel, spre o nouă judecată, derulată subordonat și consecvent tranșării efectului pozitiv al lucrului judecat al hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2017; aceeași analiză va privi și dosarul nr. x/2020, invocat de reclamant în recurs.

Examinarea de către instanța de recurs a criticilor recurentului-reclamant circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. ar fi prematură la acest moment, câtă vreme premisa unui atare demers este verificarea, din perspectiva art. 483 alin. (3), a dezlegării autorității de lucru judecat de către instanța de apel; cu prilejul rejudecării dispuse, curtea de apel va analiza și argumentele expuse de autorul recursului, circumscris acestei ipoteze de casare.

Înalta Curte va analiza în continuare calea de atac promovată de pârâtă și va începe cu critica vizând soluția dată excepției lipsei calității procesuale active, prin prisma încetării calității reclamantului de proprietar al imobilului unde se pretinde că a încetat furnizarea energiei electrice, fundamentată pe cazul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, cu acest prilej, remarcă o serie de inconsecvențe argumentative în decizia recurată, marcate prin confirmarea legitimării procesuale active a reclamantului - în virtutea susținerii că este proprietarul imobilului -, în antiteză cu statuarea pe fondul cauzei, potrivit căreia autorul demersului judiciar a înstrăinat imobilul și instalația electrică aferentă celui de-al doilea loc de consum, nr. x.

Contrarietatea acestor considerente, în conjuncție cu omisiunea de a dezlega - fie prin recurgerea la statuările consolidate judiciar în litigiile anterioare, fie prin cercetarea judecătorească în apel - calitatea de proprietar a recurentului-reclamant asupra unui părți din imobilul la care s-a produs sistarea furnizării energiei electrice, afectează fundamental evaluarea legalității dezlegării apelului pârâtei și a cauzei, în ansamblu, câtă vreme lipsa calității procesuale active, în măsura în care ar fi reținută, ar face de prisos analiza celorlalte motive, prin care se afirmă neîntrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale.

În concluzie, Înalta Curte constată că și această critică este fondată, așa încât va casa și dispoziția de respingere a apelului pârâtei, care urmează să fie rejudecat, prilej cu care vor fi avute în vedere și celelalte critici expuse în memoriul de recurs al recurentei-pârâte, în măsura în care au fost invocate cu respectarea cerințelor impuse de art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

De aceea, pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 496 și art. 497 C. proc. civ., vor fi admise recursurile, decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă instanței de apel pentru o nouă judecată a apelurilor, în conformitate cu considerentele prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 274/25.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2024.