ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 442/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 30, art. 33 și art. 36 C. proc. civ., art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 123/2012, precum și art. 1386 alin. (3) și art. 2502 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 49 din 08.03.2023, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și s-a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin decizia civilă nr. 397/2023 din 26 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, s-a respins apelul reclamantului.

În motivare, recurentul a prezentat situația de fapt și istoricul dosarului.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susținut nemotivarea deciziei recurate.

S-a arătat că decizia recurată cuprinde considerente contradictorii, iar instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 22 alin. (2) și (7) C. proc. civ., întrucât nu a analizat probele administrate în cauză în vederea aflării adevărului.

În opinia recurentului, decizia recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, deoarece instanța de prim control a reținut că pentru furnizarea energiei electrice la atelierul aparținând reclamantului s-a încheiat contractul nr. x din 18.02.2013, având ca titular pe numitul C., ca urmare a preluării contractului de furnizare nr. x din 14.02.2000, încheiat cu recurentul-reclamant.

În realitate, recurentul menționează că nu a încheiat nicio tranzacție cu C., acesta cumpărând o construcție denumită "C1", reprezentând un garaj auto, în vecinătatea de est a atelierului electric, vizat prin prezenta cerere de despăgubiri.

Prin urmare, instanța de apel în mod greșit a reținut că a fost preluat de noul proprietar contractul de furnizare a energiei electrice către atelierul recurentului, având nr. x din 14.02.2000, de vreme ce atelierul electric nu a fost înstrăinat.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de apel nu a analizat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei nr. 265 din 9 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care s-a tranșat definitiv chestiunea calității procesuale a reclamantului în litigiile care privesc contractul de furnizare a energiei electrice pentru atelier.

În continuare, autorul recursului a precizat că soluțiile pronunțate în dosarele nr. x/2014, y/2015 și 2852/95/2016 nu au relevanță în cauză, deoarece cauzele nu au fost soluționate pe fond.

Prin întâmpinarea înregistrată la 3 ianuarie 2024 intimata - pârâtă B. S.A. a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

Cauza a fost înregistrată la 15 noiembrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr, iar prin rezoluția din 18 ianuarie 2024 s-a fixat termen de judecată la 29 februarie 2024.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, va admite recursul pentru următoarele considerente:

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul invocă existența unor contradicții în considerentele deciziei din apel, decurgând din încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (7) C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat în cauză.

Criticile recurentului vizează, așadar, aspecte de netemeinicie, prin care se tinde la reevaluarea probatoriului administrat, care nu pot forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În egală măsură, criticile privind motivele străine referitoare la analiza contractului de furnizare a energiei electrice nr. x din 18.02.2013, având ca titular pe numitul C., în condițiile în care reclamantul a solicitat despăgubiri pentru sistarea furnizării energiei electrice furnizate prin contractul nr. x din 14.02.2000, nu sunt fondate.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut că reclamantul nu are calitate procesuală întrucât în perioada pentru care a solicitat despăgubiri contractul acestuia de furnizare a energiei electrice a fost preluat de C. potrivit contractului nr. x Așadar, se constată că prin reținerea în considerente a acestui contract în justificarea succesiunii în timp a contractelor pentru locul de consum evocat, nu au fost relevate de către instanța de apel motive străine de natura cauzei.

Motivul de casare prin care se invocă omisiunea analizării criticii din apel referitoare la efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei nr. 265 din 9 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, care va fi analizat tot din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât vizează un viciu decurgând din nemotivarea corespunzătoare a deciziei recurate, este fondat.

Se va avea în vedere că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.

Așadar, obligația instanței de a-și argumenta soluția adoptată, consacrată legislativ de dispozițiile citate, are în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul indicat, clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Casarea deciziei pentru motivul prevăzut la pct. 6 al articolului evocat intervine atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde considerente contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În opinia recurentului-reclamant, instanța de apel nu a examinat, cu prilejul verificării temeiniciei soluției asupra excepției lipsei calității procesuale active a acestuia, și motivele din cererea de apel privind efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei nr. 265 din 9 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Astfel, prin cererea de apel s-a arătat explicit că prin hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2017 s-a tranșat în mod definitiv chestiunea calității procesuale active a acestuia în litigiile privind despăgubirile solicitate din sistarea furnizării energiei electrice pentru atelierul recurentului, constatându-se că întreruperea energiei electrice a avut loc într-o perioadă în care acesta deținea în proprietate imobilul pentru care încheiase cu pârâta un contract de furnizare.

Verificând decizia recurată, se constată că, în considerente, instanța de apel a redat criticile apelantului referitoare la nemotivarea hotărârii primei instanțe pe aspectul efectului pozitiv al puterii de lucrul judecat al deciziei nr. 989/2018 a Curții de Apel Craiova, rămase definitivă prin decizia nr. 265/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosarul nr. x/2017, prin care s-a tranșat faptul că recurentul-reclamant are calitate procesuală activă.

Cu toate acestea, în motivarea soluției de respingere a apelului declarat de reclamant, instanța de apel a reținut că sentința primei instanțe este motivată, întrucât aceasta a explicat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-a adoptat, fără însă a justifica această concluzie prin raportare la critica explicită formulată de reclamant, cu referire la decizia menționată.

Se constată astfel că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra motivului de apel privind efectul pozitiv al autorității de lucru judecat pe care îl produc în cauza de față hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2017, anexate cererii introductive, deși acesta era esențial în stabilirea calității procesuale active, având în vedere soluția primei instanțe.

Curții de apel îi revenea îndatorirea de a verifica dacă hotărârile judecătorești evocate se impun cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, prin identificarea chestiunilor litigioase dezlegate anterior, dat fiind că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, deși nu împiedica noul proces, impune respectarea statuărilor privind raporturile și situațiile juridice create cu ocazia judecății anterioare.

Numai în ipoteza și în limitele în care, printr-un raționament transparent care să respecte exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ar fi ajuns la un răspuns negativ, instanța de prim control judiciar era abilitată să judece apelul printr-o analiză independentă de considerentele instanțelor anterioare.

Deficiențele identificate nu pot fi remediate decât în fața instanței de control judiciar devolutiv, întrucât, dezlegând o cale de atac extraordinară, cu caracter nedevolutiv, instanței de recurs nu îi este permisă cercetarea prin probe, stabilirea, evaluarea sau reevaluarea juridică a faptelor.

Prin urmare, instanța de apel urmează să analizeze toate criticile formulate în apel privind calitatea procesuală activă a recurentului prin raportare la situația de fapt relevată de acesta și la probele administrate în cauză privind locul consum constând în atelierul acestuia.

În rejudecare, instanța de apel urmează a analiza în baza probelor administrate dacă există o astfel de succesiune în timp a contractelor pentru locul de consum pentru care s-a solicitat plata despăgubirilor, respectiv atelierul recurentului-reclamant, sau contractele vizează locuri de consum diferite.

Așadar, motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este fondat, iar subsecvent casării hotărârii atacate, cauza va fi trimisă instanței de apel, spre o nouă judecată a apelului declarat de reclamant, derulată subordonat și consecvent tranșării efectului pozitiv al lucrului judecat al hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2017.

Față de cele reținute, nu se mai impune examinarea de către instanța de recurs a criticilor recurentului-reclamant circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. la acest moment, câtă vreme, cu prilejul rejudecării dispuse, curtea de apel va analiza și argumentele expuse de autorul recursului, circumscris acestei ipoteze de casare.

În considerarea celor evocate, în temeiul art. 496 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ. raportate la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 397/2023 din 26 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 397/2023 din 26 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 februarie 2024.