ÎCCJ, Decizia nr. 189/2023

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Motru la data de 16 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata despăgubirilor morale în cuantum de 190.000 RON, pentru daune aduse demnității, onoarei, cinstei, sănătății și reputației sale prin întreruperea ilegală a energiei electrice pentru atelierul electric, proprietatea familiei sale, în perioada 01.01.2018 - 10.06.2018.

Prin sentința nr. 127 din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Motru și s-a dispus declinarea soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la data de 16 februarie 2021, sub nr. x/2021.

Prin sentința nr. 38 din 29 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare și s-a respins cererea de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 509 din 21 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 38 din 29 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, pe care a anulat-o și a reținut cauza pentru soluționare.

Prin Decizia nr. 695 din 16 noiembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Prin Decizia nr. 1073 din 10 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. A fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 695/2021 din 16 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire invocând art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea recurată

Prin Decizia nr. 2533 din 24 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1073 din 10 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

În motivare, s-a arătat că deciziile invocate pentru contrarietate au fost pronunțate în dosarul nr. x/2021, în care a fost dată și decizia nr. 1073 din 10 mai 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a cărei revizuire se solicită.

Prin decizia atacată cu revizuire, s-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost admisă întrucât în perioada 1.01.2018 - 10.06.2018 pârâta nu a fost parte a raportului juridic dedus judecății, iar reclamantul nu a justificat identitatea cerută de lege pentru a se putea stabili calitatea procesuală pasivă a pârâtei.

Având în vedere că această decizie este pronunțată în recurs, iar Deciziile nr. 509 din 21.09.2021 și 695 din 16 noiembrie 2021 sunt pronunțate în același dosar în faza procesuală a apelului, respectiv dosarul nr. x/2021, nu este îndeplinită condiția privind pronunțarea deciziilor pretins contradictorii în cauze diferite.

Revizuentul a indicat și alte hotărâri potrivnice deciziei atacate, respectiv Decizia nr. 308 din 15.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, Decizia nr. 158 din 10 martie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Decizia nr. 117 din 24.02.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 și Decizia nr. 989/2.10.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 de aceiași instanță.

Înalta Curte reține că în aceste dosare cauza este diferită de cea a dosarului pendinte deoarece privesc perioade diferite pentru care reclamantul a solicitat daune morale, pentru care a fost administrat un probatoriu distinct care a fundamentat deciziile pronunțate.

Ca urmare, instanța a constatat că faptele deduse judecății sunt diferite, motiv pentru care soluțiile pronunțate în aceste dosare nu pot avea caracter potrivnic.

Pe de altă parte, în dosarul în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită, cauza a fost soluționată pe excepția lipsei calității procesuale pasive, iar nu pe fond, prin urmare și din această perspectivă nu este întrunită condiția privind existența unor decizii pretins contradictorii, atât timp cât fondul cauzei nu a fost soluționat în mod diferit.

Având în vedere aceste chestiuni, s-a constatat că nu sunt întrunite în mod cumulativ cerințele impuse de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., neexistând identitate anterior amintită.

Recursul

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a declarat recurs, indicând ca temei de drept art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ.

A susținut motivarea contradictorie a deciziei recurate, precum și competența instanței de a soluționa cererea sa de chemare în judecată pe fondul litigiului.

Cu privire la incidența pct. 7 al art. 488 C. proc. civ., a susținut și că deciziile invocate în cererea de revizuire sunt contradictorii.

II. Considerentele Înaltei Curți

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recursul a fost întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ.

Instanța apreciază că se impune a analiza criticile recurentului din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât acesta susține că instanța de revizuire a soluționat greșit autoritatea de lucru judecat invocată.

Având în vedere criticile expuse în cuprinsul motivelor de recurs, se reține că pct. 6 al art. 488 C. proc. civ. a fost formal indicat, câtă vreme recurentul nu arată în ce anume constă contradictorialitatea motivării sau care ar fi motivele străine de natura cauzei.

Recurentul consideră că instanța de revizuire a aplicat și interpretat greșit normele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiindcă hotărârile menționate în cererea de revizuire erau contradictorii.

Înalta Curte reține, în primul rând, că instanța a fost învestită cu o cerere de revizuire, prin care recurentul de astăzi a invocat contrarietatea Deciziilor nr. 509 din 21 septembrie 2021 și nr. 695 din 16 noiembrie 2021, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2021; totodată, indică și alte hotărâri potrivnice deciziei atacate, respectiv Decizia nr. 308 din 15.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, Decizia nr. 158 din 10 martie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Decizia nr. 117 din 24.02.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Decizia nr. 989/2.10.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 de aceiași instanță.

Susținerile revizuentului, în sensul că a fost greșit aplicată autoritatea de lucru judecat, întrucât în deciziile indicate s-a statuat definitiv asupra existenței faptelor ilicite și asupra calității procesuale a părților, sunt nefondate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: ... există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;".

Din interpretarea logică, teleologică și sistematică a celor două norme procedurale, rezultă că, pentru admisibilitatea revizuirii în temeiul textului menționat, cele două hotărâri pretins potrivnice trebuie să fie pronunțate în cauze identice (identitate stabilită cumulativ pe baza celor trei elemente: părți, obiect și cauză).

Examinând prin prisma acestor considerații teoretice speța, se constată, contrar susținerilor recurentului, că instanța de revizuire, analizând condițiile autorității de lucru judecat, în mod corect a reținut că hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuentului au fost pronunțate în dosarul nr. x/2021, în care a fost dată și Decizia nr. 1073 din 10 mai 2022 a acestei instanțe, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire.

Prin această hotărâre judecătorească, s-a reținut că motivul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a fost acela că, în ceea ce privește perioada 1.01.2018 - 10.06.2018, pârâta nu a fost parte a raportului juridic dedus judecății, iar reclamantul nu a justificat identitatea cerută de lege pentru a se putea stabili calitatea procesuală pasivă a pârâtei.

Având în vedere că această hotărâre judecătorească este pronunțată în recurs, iar Deciziile nr. 509 din 21 septembrie 2021 și 695 din 16 noiembrie 2021 sunt pronunțate în același dosar, dar în faza procesuală a apelului, respectiv dosarul nr. x/2021, în mod legal a reținut instanța de revizuire că nu este îndeplinită condiția privind pronunțarea deciziilor pretins contradictorii în cauze diferite.

Cu privire la restul deciziilor indicate de revizuent, se reține că în aceste dosare cauza este diferită de cea a dosarului de față; deși reclamantul solicită daune în toate dosarele, acestea privesc perioade diferite, ceea ce înseamnă că faptele deduse judecății sunt diferite.

Înalta Curte are în vedere și că dosarul în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită a fost soluționat prin admiterea unei excepții de procedură civilă, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive; ca urmare, nu este întrunită condiția privind existența unor decizii pretins contradictorii, atât timp cât fondul cauzei nu a fost soluționat în mod diferit.

Ca atare, se constată că nu sunt întrunite în mod cumulativ cerințele impuse de dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., neexistând identitate de cauză și obiect, cum s-a arătat în decizia recurată.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2533 din 24 noiembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2023.