ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1247/2021

Ședința publică din data de 19 mai 2021

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la 28 august 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu B. S.A. (actualmente C. S.A.), a solicitat instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata de despăgubiri morale în sumă de 720.000 RON, reprezentând prejudiciu moral cauzat reclamantei prin debranșarea ilegală a locuinței de la rețeaua de energie electrică în perioada 14 februarie 2015-14 februarie 2016, în total 365 zile.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35, art. 207, art. 252 C. proc. civ., art. 126 din Constituția României, Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale, art. 1.357 C. civ.

Prin sentința nr. 120 din 11 noiembrie 2019, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta B. S.A. (în prezent C. S.A.) și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, în temeiul art. 466 și următoarele din C. proc. civ., considerând-o netemeinică și nelegală.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 145 din 2 iunie 2020, a respins apelul formulat de către reclamanta A. ca nefondat.

Prin cererea formulată la 31 iulie 2020 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă sub nr. x/2020, petenta A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 145 din 2 iunie 2020 a Curții de Apel Craiova, solicitând, în temeiul art. 503 alin. (2) și (3) și 503 alin. (3) C. proc. civ., desființarea deciziei contestate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecarea cauzei pe fond.

În cauză a fost fixat termen pentru soluționarea contestației în anulare la 24 septembrie 2020 și s-a pus în vedere contestatoarei să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

La 10 august 2020, contestatoarea A. a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cerere respinsă prin încheierea nr. 21 din 9 septembrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia nr. 457/2020 din 24 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, contestația în anulare a fost anulată ca netimbrată.

Împotriva încheierii nr. 21 din 09 septembrie 2020 și deciziei nr. 457/2020 din 24 septembrie 2020, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, contestatoarea A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare.

În ce privește încheierea nr. 21 din 9 septembrie 2020, prin care s-a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurenta susține că aceasta a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, care dispun în sensul că, "sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la: f) protecția drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici".

Arată recurenta că prin încheierea din 8 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, aceeași instanță a admis cererea de reexaminare formulată de petentă în acel dosar.

Apreciază că, raportat la dispozițiile art. 61 C. civ., încheierea din 8 septembrie 2020 are putere de lucru judecat față de încheierea ulterioară, însă prin decizia recurată s-a respins excepția invocată de recurentă.

Apreciază recurenta că prin decizia nr. 457 din 24 septembrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, contestația în anulare a fost respinsă în mod nelegal.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., art. 234 alin. (2) și (3) C. proc. civ., art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, raportat la dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 489 alin. (2) din același cod, arătând că cererea de recurs nu conține motivele de nelegalitate împotriva deciziei atacate, recurenta-reclamantă criticând sentința pronunțată în apel numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor, fără a preciza în ce constă nelegalitatea soluției instanței de apel.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.

La 18 martie 2021, recurenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului declarat.

Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului declarat de A. împotriva încheierii nr. 21 din 9 septembrie 2020 și împotriva deciziei nr. 457/2020 din 24 septembrie 2020, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Întrucât inadmisibilitatea vizează însăși existența căii de atac, Înalta Curte urmează a soluționa cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (2) C. proc. civ., această excepție, asupra căreia reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, potrivit căruia părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect încheierea nr. 21 din 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, în soluționarea cererii formulate de petenta A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa în contestație în anulare, în condițiile art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Potrivit acestui text de lege, "Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. (…)."

Legiuitorul a exclus calea de atac a recursului în privința încheierii pronunțate în cererile formulate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, încheierea pronunțată în temeiul art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 fiind definitivă.

Aceleași concluzii se impun și raportat la decizia nr. 7/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, aplicabilă și în speță întrucât dezleagă o problemă de principiu comună a două reglementări similare, prin care s-a reținut că împotriva unei astfel de încheieri, nu se mai poate exercita nicio cale de atac de reformare, nici pe cale separată și nici o dată cu fondul.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale sus-menționate, încheierea împotriva căreia a fost declarat recursul de față este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs, împotriva acesteia autoarea căii de atac neavând posibilitatea de a exercita calea de atac extraordinară, astfel că recursul declarat urmează a fi respins ca inadmisibil în conformitate cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., raportat la art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recursul pendinte are ca obiect și decizia nr. 457/2020 din 24 septembrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin care s-a anulat ca netimbrată contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 145/2020 din 2 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al aceleiași instanțe.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Gorj, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei CEZ VÂNZARE S.A. la plata de despăgubiri morale în sumă de 720.000 RON, reprezentând prejudiciu moral cauzat reclamantei prin debranșarea ilegală a locuinței sale de la rețeaua de energie electrică în perioada 14 februarie 2015-14 februarie 2016.

În motivare, reclamanta A. a arătat, în esență, că debranșarea efectuată de intimată a fost făcută ilegal, în scopul obținerii de profit și foloase necuvenite din serviciile de rebranșare contra cost a abonaților la energie electrică, precum și în scopul obținerii unei poziții dominante în relațiile contractuale, știind că abonatul este consumator captiv, în sensul că nu are alt furnizor pe piața de energie electrică și va fi nevoit să plătească orice i s-ar cere.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Având în vedere că Legea nr. 193/2000 transpune în dreptul intern prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, pentru interpretarea noțiunii de consumator este relevantă și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene creată în interpretarea acestei directive.

În conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din Directiva Consiliului Uniunii Europene 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 este consumator orice persoană fizică acționând în scopuri ce se află în afara activității sale profesionale, în cadrul contractelor reglementate de directivă.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în cauza C-110/14 (Horațiu Ovidiu Costea împotriva S.C. D.) "că una și aceeași persoană poate acționa în calitate de consumator în cadrul anumitor operațiuni și în calitate de vânzător sau furnizor în cadrul altora". A subliniat totodată că "noțiunea de "consumator", în sensul articolului 2 lit. b) din Directiva 93/13, are (...) un caracter obiectiv și este independentă de cunoștințele concrete pe care persoana în cauză le poate avea sau de informațiile de care această persoană dispune în mod real".

Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 2 din Ordonanța nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Prin raportare la textele de lege anterior evocate, instanța supremă reține că acțiunea introductivă are ca obiect acordarea unor daune morale, întemeiate pe o pretinsă faptă culpabilă a intimatei CEZ VÂNZARE S.A., în calitate de operator economic în domeniul energiei electrice, de a debranșa în mod ilegal de la rețeaua de energie imobilul în care locuia petenta, care se pretinde a fi consumator final aflat sub incidența art. 47 din Legea nr. 123/2012.

Prin urmare, litigiul este circumscris de reclamantă sferei protecției consumatorilor, întrucât pretențiile deduse judecății sunt pretinse în cadrul raporturilor juridice consumator - operator economic, natura juriidică a litigiului nefiind disputat pe parcursul procesului.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 28 august 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din cereri pronunțate în materia protecției consumatorilor.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia nr. 145/2020 din 2 iunie 2020, pronunțată în apel de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia nr. 145/2020 din 2 iunie 2020, pronunțată în apel de Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs astfel încât, potrivit dispozițiilor 508 alin. (4) C. proc. civ., nici decizia pronunțată în contestație în anulare nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Potrivit principiului legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii nr. 21 din 9 septembrie 2020 și deciziei nr. 457/2020 din 24 septembrie 2020, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii nr. 21 din 9 septembrie 2020 și deciziei nr. 457/2020 din 24 septembrie 2020, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2021.