ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1349/2023

Ședința publică din data de 24 mai 2023

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Gorj la data de 04.11.2019 și înregistrată pe rolul secției a II-a Civile sub nr. x/2019, reclamanta A. prin lichidator judiciar B., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., C. S.A., Consiliul Județean Gorj, Consiliul Local Tg. -Jiu, să se dispună obligarea acestora la plata sumelor reprezentând cotizația anuală aferentă anilor 2014, 2015 și 2016, după cum urmează: Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la plata sumei de 1.200.000 RON, C. S.A. la plata sumei de 235.000 RON, Consiliul Județean Gorj la plata sumei de 1.000.000 RON și Consiliul Local Tg. -Jiu la plata sumei de 700.000 RON, sume ce se solicită a fi actualizate la zi cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 165, art. 1166, art. 1270 C. civ.

Prin sentința nr. 44 din 19.04.2022, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2019, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâții Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., C. S.A., Consiliul Județean Gorj și Consiliul Local Tg. -Jiu; a fost obligat pârâta S.C. C. S.A. să plătească reclamantei suma de 157.666 RON reprezentând debit datorat, actualizat cu indicele de inflație și dobânzi legale; a fost obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tg. -Jiu să plătească reclamantei suma de 685.504 RON reprezentând debit datorat, actualizat cu indicele de inflație și dobânzi legale; s-a respins acțiunea reclamantei față de pârâții Consiliul Județean Gorj și Complexul Energetic Oltenia S.A.; au fost obligați în solidar pârâții S.C. C. și Consiliul Local al Municipiului Tg Jiu la plata către reclamantă a sumei de 3500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a respins cererea formulată de pârâtul Complexul Energetic Oltenia S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert asistent.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta A. prin lichidator judiciar B., pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tg-Jiu și pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A..

În cuprinsul motivelor de apel, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tg-Jiu, cu referie la încheierea din 9 februarie 2022 a primei instanțe, a susținut că, în mod nelegal a fost admisă cererea de majorare a onorariului expertului contabil de la 2.000 RON la 3.500 RON, întrucât din devizul depus la dosar expertul justifică această majorare prin refacerea raportului de expertiză, or, Tribunalul Gorj, în temeiul art. 335 alin. (1) din C. proc. civ. a dispus refacerea raportului de expertiză din culpa expertului, care nu a realizat convocarea în termenul legal, astfel că nu trebuia majorat onorariul expertului.

Prin decizia nr. 573/2022 din 17 noiembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanta reclamantă A. prin lichidator judiciar B. și apelanta pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva sentinței civile nr. 44 din 19.04.2022, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2019, precum și a apelului declarat de apelantul pârât Consiliul Local al Municipiului Tg-Jiu împotriva încheierii de ședință din data de 09.02.2022 și a sentinței civile nr. 44 din 19.04.2022 pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. S.A. și CONSILIUL JUDEȚEAN GORJ.

Împotriva acestei decizii, atât reclamanta A. prin lichidator judiciar B., cât și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Târgu-Jiu, au formulat recurs.

Recurenta-reclamantă A. prin lichidator judiciar B. a indicat dispozițiile art. 466 și următoarele din C. proc. civ. și a solicitat, în esență, admiterea în parte a sentinței recurate; cât privește Consiliul Județean Gorj, a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 RON, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, așa cum rezultă din raportul de expertiză, restul sentinței urmând a rămâne neschimbată.

În cuprinsul motivelor de recurs, reclamanta a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a respins apelul său privind obligarea Consiliului Județean Gorj la plata cotizației datorate către A..

Totodată, a susținut că cele reținute de instanța de fond cu privire la respectarea clauzelor contractului de finanțare nu sunt nici reale și nici elocvente.

Practic, instanța de fond a arătat că debitoarea Consiliul Județean Gorj și-a respectat parțial contractul, ceea ce nu o exonerează de plata întregii cotizații, așa cum și-a asumat.

Mai mult, membri fondatori aveau reprezentanți în organele de conducere ale acestei Asociații și cu bună știință nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale ducând la starea de faliment a asociației sportive. În opinia recurentei-reclamante, Consiliul Județean Gorj nu era exonerat de plata cotizațiilor restante prevăzute în contractele de finanțare.

Recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Târgu-Jiu s-a raportat prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

In argumentarea cererii de recurs, subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susține, în esență, că decizia instanței, în sensul respingerii apelului declarat împotriva încheierii de ședință a Tribunalului Gorj din data de 09.02.2022, este nelegală, deoarece nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Redând dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurentul-pârât susține că prin cererea de apel a relevat nelegalitatea admiterii cererea de majorare a onorariului expertului, întrucât din devizul depus la dosar expertul justifică această majorare prin refacerea raportului de expertiză; or, Tribunalul Gorj, în temeiul art. 335 alin. (1) din C. proc. civ., a dispus refacerea raportului de expertiză din culpa expertului, care nu a realizat convocarea în termenul legal, astfel că, nu trebuia majorat onorariul expertului, iar instanța de prim control judiciar respinge apelul cu privire la această încheiere fără nicio motivare.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul-pârât a considerat că decizia atacată a fost dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 1309 alin. (2) din C. civ., articol care validează credința persoanelor ce au tras concluzii legitime din observarea unei situații de fapt aparente, realitate consacrată în doctrină și jurisprudență sub denumirea de "mandat aparent".

Or, este important ca această credință a terțului în aparența juridică să fi fost cauzată de comportamentul mandantului, ceea ce nu este cazul în speța de față, întrucât Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu nu a plătit niciodată o sumă de bani asociației reclamante în baza unor astfel de hotărâri semnate de primar, pentru ca asociația să creadă că primarul are puterea de a reprezenta consiliul local și de a semna o hotărâre care să stabilească plata unei sume de bani.

De altfel, instanța de apel a constat că în anul 2015, pentru o perioadă de 2 ani, Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu a emis HCL nr. 232/31.07.2015, astfel că este întărită susținerea recurentului-pârât că ar fi trebuit ca plata cotizației să fi fost aprobată printr-o hotărâre a Consiliului local, și nu de către primar.

Contrar celor susținute de instanța de apel, Consiliul local al Municipiului Târgu Jiu nu a apreciat că participarea sa la susținerea asociației este nelegală, astfel că nu datorează nicio contribuție, ci Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu și-a asumat rolul de asociat la asociația sportivă și, în baza acestui rol, a acceptat, prin emiterea unor hotărâri de consiliu, să contribuie la finanțarea clubului, însă numai în limitele unui buget alocat.

Astfel, așa cum s-a arătat la instanța de apel, s-au aprobat hotărâri de alocare de fonduri, de transmitere în folosință gratuită a unei săli de sport, hotărâri prin care Consiliul Local își plătea contribuția, însă Hotărârea nr. 1/10.03.2016 a AGA, în baza căreia Tribunalul Gorj a dispus obligarea Consiliului Local la plata sumei de 685.504 RON, nu este o hotărâre însușită de Consiliul Local la Municipiului Târgu Jiu, printr-o hotărâre de consiliu, așa cum ar fi trebuit legal.

Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu nu a plătit niciodată o sumă de bani asociației reclamante în baza unor hotărâri semnate de primar, pentru ca asociația să creadă că primarul are puterea de a reprezenta consiliul local și de a semna o hotărâre care să stabilească plata vreunei sume, astfel că ar fi trebuit să se facă aplicarea alin. (1) al art. 1309 din C. civ. "Contractul încheiat de persoana care acționează în calitate de reprezentant, însă fără a avea împuternicire sau cu depășirea puterilor conferite, nu produce efecte între reprezentat și terț."

De asemenea, decizia apelată a fost dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor Ordinul 130/2006, potrivit căruia pentru a avea acces la finanțare, cluburile sportive de drept privat trebuie să îndeplinească cumulativ criteriile și condițiile din anexa nr. 2, și anume: e) să nu aibă obligații de plată exigibile privind impozitele și taxele către stat, precum și contribuțiile către asigurările sociale de stat.

Astfel, instanța de apel a considerat eronat că nu pot fi invocate aceste reglementări la acest moment, ci ar fi trebuit ca pârâtul Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu să se asigure ca, în anul 2016, asociația sportivă să nu fi figurat cu datorii la stat. Această susținere a instanței de apel nu este motivată și nici nu are nicio susținere reală și legală, Consiliul Local la Municipiului Târgu Jiu nu avea atribuții și nici posibilitatea să se "asigure" că în anul 2016 asociația nu avea datorii, ci, singura posibilitate a Consiliului Local la Municipiului Târgu Jiu era să nu aprobe plata unor contribuții financiare către asociații sportive care aveau datorii la bugetul de stat, ceea ce s-a și întâmplat.

Invocarea de către Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu a existenței acestor datorii la bugetul de stat sunt vine să susțină neplata sumelor solicitate în anul 2016, astfel că este lipsit de relevanță faptul că la acest moment reclamanta se află în procedura insolvenței și că nu are posibilitatea de a achita datoriile conform propriei sale voințe.

Mai mult, contrar celor susținute de instanța de apel, a fost făcută dovada la fond, cu răspunsul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 30.06.2021, că A. figura în anul 2016 cu obligații fiscale restante față de bugetul general consolidat în sumă totală de 415.334 RON.

Intimatul-pârât Consiliul Județean Gorj a depus întâmpinare, la recursul declarat de reclamantă, prin care a invocat excepția nulității recursului, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat

Recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu a depus întâmpinare la recursul reclamantei, prin care a invocat excepția nulității recursului, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.,

Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate și în limitele controlului de legalitate, reține următoarele considerente:

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului reclamantei A. prin lichidator judiciar B., în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurenta-reclamantă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanța de control judiciar în fundamentarea acesteia.

Din expunerea argumentelor evocate de recurenta-reclamantă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenta-reclamantă a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile având în vedere exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

De altfel, în privința recursului dedus judecății ne aflăm în fața unei duplicări a susținerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs și de apel formulate de aceeași parte în cauză. În fapt, s-a formulat un al doilea apel, față de respingerea celui dintâi. Aceleași motive care vizează netemeinicia au fost deduse Curții de Apel Craiova spre judecată și sunt acum readuse în discuție în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ignorarea instituției recursului, trecând peste faptul că instanța de casație nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluționarea unor astfel de aspecte, întrucât nu ne aflăm înaintea celei de-a treia instanțe a fondului.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întrunește cerința ce se cere a fi îndeplinită.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Constatând că recurenta-reclamantă A. prin lichidator judiciar B. nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, potrivit dispozitivului.

Trecând la examinarea recursului pârâtului Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu, Înalta Curte constată că parte dintre criticile formulate sunt fondate, cu consecința admiterii căii de atac, în limita considerentelor ce urmează:

Recurentul-pârât a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., texte de lege care prevăd ca hotărârea poate fi casată când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii, respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut, în esență, că decizia instanței, în sensul respingerii apelului declarat împotriva încheierii de ședință a Tribunalului Gorj din data de 09.02.2022, este nelegală, deoarece nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie sa cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro si contra care au format, în fapt si în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile si apărările părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar, fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor textului de lege anterior menționat. Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare, de către instanța superioară, a atribuțiilor de control judiciar, de legalitate si temeinicie.

Analizând considerentele deciziei recurate, Înalta Curte constată că acestea nu îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. întrucât, raportat la obiectul apelului și în limitele în care a fost învestită, instanța de apel nu a expus în cadrul considerentelor hotărârii adoptate niciun argument care să conducă la pronunțarea soluției de respingere a apelului formulat cu privire la încheierea de ședință a Tribunalului Gorj din 09.02.2022.

Astfel, observă instanța de control judiciar că obiectul apelului, cu care a fost învestită curtea de apel de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu, l-a reprezentat, printre altele, și încheierea Tribunalului Gorj din 09.02.2022, cu privire la nelegalitatea admiterii cererii de majorare a onorariului expertului.

Deși instanța de apel a pronunțat o soluție cu referire la încheierea de ședință a Tribunalului Gorj din 09.02.2022, cu a cărei analizare a fost învestită, în considerente nu a arătat motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat această soluție.

Înalta Curte constată că, procedând astfel, judecătorii apelului nu au motivat soluția adoptată, în ceea ce privește măsura respingerii apelului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu împotriva încheierii de ședință a Tribunalului Gorj din 09.02.2022, și, de asemenea, constată că dispoziția reținută în respectiva încheiere privind majorarea onorariului de expert are înrâurire, printre altele, și asupra cheltuielilor de judecată la care partea a fost obligată.

O astfel de hotărâre nu respectă exigențele art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, motivarea reprezintând un element esențial al unei hotărâri judecătorești, iar lipsa acesteia atrage casarea ei. Scopul motivării este acela de a fundamenta și explica măsurile adoptate de instanță în cadrul dispozitivului.

În aceste condiții, recurentului-pârât Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea decizie atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, însă, doar în limita considerentelor care privesc nemotivarea apelului formulat de acest recurent-pârât împotriva încheierii de ședință a Tribunalului Gorj din 09.02.2022, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Referitor la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentul-pârât cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că acesta nu poate fi primit.

Critica recurentului-pârât prin care s-a susținut, în esență, că decizia atacată a fost dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 1309 alin. (2) din C. civ. și că, în speță, ar fi trebuit să se facă aplicarea alin. (1) al art. 1309 din C. civ., nu este fondată.

Astfel, potrivit art. 1309 din C. civ., care reglementează lipsa sau depășirea puterii de reprezentare, "(1) Contractul încheiat de persoana care acționează în calitate de reprezentant, însă fără a avea împuternicire sau cu depășirea puterilor conferite, nu produce efecte între reprezentat și terț. (2) Dacă însă, prin comportamentul său, reprezentatul l-a determinat pe terțul contractant să creadă în mod rezonabil că reprezentantul are puterea de a-l reprezenta și că acționează în limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala față de terțul contractant de lipsa puterii de a reprezenta".

Principalul argument invocat în susținerea caracterului nefondat al hotărârii supuse recursului constă în faptul că pârâtul Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu nu a plătit niciodată o sumă de bani asociației reclamante în baza unor hotărâri semnate de primar, astfel că pentru Asociație nu s-a creat aparența că primarul are puterea de a reprezenta Consiliul local și de a semna o hotărâre care să stabilească plata vreunei sume. Sub acest aspect, s-a arătat că instanța ar fi trebuit să se facă aplicarea alin. (1) al art. 1309 din C. civ.

În primul rând, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a participat în calitate de membru la constituirea asociației sportive, iar cotizațiile solicitate au la bază această participare, în care beneficiile asociației sunt bilaterale.

De asemenea, se reține că primarul este reprezentantul legal al unității administrativ-teritoriale Municipiul Târgu Jiu, iar nu un simplu reprezentant convențional.

Instanța de apel a analizat, în mod judicios și printr-un argumentație pertinentă, critica apelantului-pârât Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu prin care se susține că acesta nu poate fi obligat la plata unei sume de bani la care nu s-a obligat, semnătura primarului neputand să dea naștere la o obligație în sarcina sa, fără un mandat expres din partea acestuia.

Astfel, instanța de apel a reținut faptul că Hotărârea nr. 1/10.03.2016 a Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu, semnată de primarul unității administrativ-teritoriale, fără a exista un mandat din partea Consiliului Local, nu prezintă relevanță din perspectiva aplicării acordului stabilit prin hotararea menționată anterior, atât timp cât aparența de drept era aceea că primarul este chiar reprezentantul consiliului local, prezumție născută și din modul în care s-a exprimat consimțămantul acestuia și anume atât prin semnatură, cât și prin aplicarea ștampilei consiliului local la întocmirea statului, această împrejurare, grefată pe mandatul aparent, determinând incidența art. 1309 alin. (2) C. civ.

În sensul existenței unui mandat tacit, a mai reținut instanța de apel, vine și purtarea corespondenței între cele două părți unde, la adresa nr. x/12.05.2016, destinată consiliului local, prin care s-a a solicitat acordarea finanțării asumate prin hotărârea nr. 1/2016, apelanta a răspuns tot prin primar.

În acest context, Înalta Curte reține că mandatul aparent există atunci când împrejurările de fapt determină o terță persoană să creadă în mod legitim, fără a se reține vreo culpă în sarcina ei, că cel cu care tratează a fost împuternicit de prezumatul mandant să încheie acte juridice, deși nu există nici un contract de mandat sau actul juridic este încheiat cu depășirea puterilor atribuite de mandant.

În situația unui mandat aparent, chiar dacă acesta nu a fost ratificat de mandant, contractul încheiat de mandatar în absența împuternicirii sau în afara limitelor sale poate produce efecte în patrimoniul mandantului în cazul reglementat de art. 1309 alin. (2) C. civ.

Așa fiind, în condițiile în care aparența de drept era aceea că primarul este reprezentantul consiliului local, critica recurentului-pârât în referire la greșita aplicare a prevederilor art. 1309 alin. (2) C. civ. privind teoria mandatului aparent, aceasta reprezentând o excepție de strictă interpretare, nu este fondată.

În cuprinsul cererii formulate, recurentul-pârât a susținut și că decizia atacată a fost dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor Ordinul 130/2006, potrivit cărora, pentru a avea acces la finanțare, cluburile sportive de drept privat trebuie să îndeplinească cumulativ criteriile și condițiile din anexa nr. 2, și anume: e) să nu aibă obligații de plată exigibile privind impozitele și taxele către stat, precum și contribuțiile către asigurările sociale de stat, or, contrar celor susținute de instanța de apel, a fost făcută dovada la fond, cu răspunsul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 30.06.2021, că reclamanta figura în anul 2016 cu obligații fiscale restante față de bugetul general consolidat în sumă totală de 415.334 RON.

Această critică nu poate fi analizată de instanța de recurs, în condițiile în care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentul-pârât rezultă că se readuc în discuție chestiuni de fond, care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Astfel, critica recurentului-pârât vizează, în realitate, probele administrate (ex.: răspunsul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 30.06.2021) și situația de fapt, aspecte ce nu pot fi circumscrise motivului de nelegalitate invocat.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. prin lichidator Judiciar B., potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va fi admis, în limita considerentelor mai sus reținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. împotriva deciziei nr. 573/2022 din 17 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Admite recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TÂRGU JIU împotriva deciziei nr. 573/2022 din 17 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2023.