Decizia nr. 2196/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2015, pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă, sub nr. x/2015, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pârâtele Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și S. C. civ..E.T. Govora S.A. Râmnicu Vâlcea, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța: să dispună obligarea Societății Complexul Energetic Oltenia S.A. la plata către reclamanți a sumei estimative de 45.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru utilizarea invenției cu titlul "Instalație pentru optimizarea factorului de putere în stațiile de transformare de 20/6 KV" în perioada 01.01.2013-31.12.2015, la UMC Lupoaia, Husnicioara, Roșiuța, Jilț Nord, Jilț Sud, Peșteana, Roșia, Rovinari, Tismana și Pinoasa, actualizată cu inflația de la data când trebuiau plătite până la data plății și cu dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății; să dispună obligarea Societății Complexul Energetic Oltenia S.A., în solidar cu S. C. civ..E.T. Govora S.A. Râmnicu Vâlcea, la plata către fiecare, a sumei estimative de 5.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru utilizarea invenției cu titlul "Instalație pentru optimizarea factorului de putere în stațiile de transformare de 20/6 KV", în perioada 01.01.2013-31.12.2015, la UMC Berbești, actualizată cu inflația de la data când trebuiau plătite până la data plății și cu dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății; să dispună obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată pe care le vor suporta cu acest proces. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile: art. 5 alin. (1) lit. b) și art. 36 din Legea nr. 64/1991, republicată; art. 91 alin. (4) lit. a) din H.G. nr. 547/2008 privitoare la Regulamentul de aplicare al Legii nr. 64/1991; art. 1350 C. civ., privitor la răspunderea contractuală; art. 1489 C. civ. Primul ciclu procesual

Sentința pronunțată de Tribunalul Gorj Prin sentința civilă nr. 95 din 16 aprilie 2021, Tribunalul Gorj, secția I civilă, a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea acțiunii formulate împotriva pârâtei S. C. civ..E.T. Govora S.A., prin administrator judiciar D.; a luat act de renunțarea reclamantului C. la judecarea acțiunii împotriva pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A. și B. împotriva pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., având ca obiect drepturi de autor, conform precizării ulterioare; a obligat pârâta să plătească reclamantului A. suma de 27.406 RON despăgubiri civile, actualizată cu inflația și dobânda legală aferentă despăgubirilor, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 21.12.2015, până la data plății; a obligat pârâta să plătească reclamantului B. suma de 27.406 RON despăgubiri civile, actualizată cu inflația și dobânda legală aferentă despăgubirilor, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 21.12.2015, până la data plății; a obligat pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanții A. și B. suma de 12.074,1 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova Prin decizia nr. 318 din 06 decembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă: a respins ca nefondat, apelul formulat de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva sentinței civile nr. 95/16.04.2021, pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2015; a admis apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 95/16.04.2021, pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2015; a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că a obligat pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. să plătească fiecăruia dintre reclamanți câte 65.711,5 RON despăgubiri civile, actualizate cu rata inflației și dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 21.12.2015, și până la data plății efective; a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Împotriva deciziei nr. 318 din 06 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justitie Prin decizia nr. 2212 din 15 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție: a admis recursul declarat de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva deciziei nr. 318 din 06 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova — secția I civilă; a casat decizia recurată; a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova — secția I civilă, sub nr. x/2015*. Al doilea ciclu procesual

Decizia pronunțată în rejudecare de Curtea de Apel Craiova Prin decizia nr. 438/2023 din 29 noiembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă: a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva sentinței civile nr. 95/16.04.2021, pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2015, ca urmare a casării sentinței prin decizia civilă nr. 2212 din 15 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, având ca obiect drepturi de autor; a admis apelul reclamanților A. și B.; a schimbat, în parte, sentința civilă nr. 95/16.04.2021, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2015, în sensul că a obligat pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. să plătească fiecăruia dintre reclamanți câte 33.656,4 RON despăgubiri civile, actualizate cu rata inflației și dobânda legală, calculate de la data introducerii cererii, 21.12.2015, și până la data plății efective; a păstrat restul dispozițiilor. Împotriva deciziei nr. 438/2023 din 29 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova — secția I civilă, au declarat recurs pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și reclamanții A. și B..

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 09 februarie 2024 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie . Prin rezoluția din data de 15 februarie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză I. Prin recursul declarat de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. s-a invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și reținerea cauzei spre rejudecare, analizând incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., raportat la normele Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, să se dispună modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul aplicării prevederilor art. 22 coroborat cu art. 249 C. proc. civ. raportat la dovedirea drepturilor bănești cuvenite, casarea deciziei de apel și, făcând aplicabilă îndrumarea Înaltei Curți de Casație și Justiție din decizia nr. 2212/15. II.2022, să se dispună reducerea cuantumului drepturilor bănești de la 33.656,4 RON la suma de 27.406 RON, despăgubiri civile actualizate cu inflația și cu dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 21.12.2015, până la data plății. În dezvoltarea motivelor de recurs, a expus în esență, următoarele critici: În raport de probele aflate la dosarul cauzei, Curtea de Apel Craiova a încălcat prevederile art. 22 C. proc. civ., deoarece Înalta Curte de Casație și Justiție a dat dezlegare doar criticilor ce vizau aplicabilitatea art. 31 alin. (1) lit. b) și a) art. 33 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1991, dar nu s-a pronunțat asupra probelor administrate în cauză, apreciind că acestea nu se circumscriu motivelor de recurs invocate, urmând ca instanța de apel să facă interpretarea acestora. Astfel, instanța de control judiciar, în mod netemeinic, a acordat despăgubiri reclamanților, deși cunoștea motivarea instanței de fond bazată pe concluziile raportului expertizei tehnice efectuate, în ceea ce privește neutilizarea invenției la nivelul UMC Lupoaia, care s-au constatat următoarele: "invenția în Cariera Lupoaia nu realizează în mod independent calculul factorului putere, astfel cum este înscris în brevetul de invenție nr. x BL, neputând fi utilizată decât în stații de transformare 20/6 kV modernizate, în cele clasice invenția nefiind utilizată, deci inaplicabilă". A menționat că invenția a fost implementată în mai multe cariere miniere, dar în Unitatea Minieră de Carieră (UMC Lupoaia), invenția nu a fost utilizată, concluzia fiind ferm și clar formulată în sensul neaplicării acesteia. A apreciat că au fost încălcate prevederile art. 22 coroborate cu art. 249 C. proc. civ., întrucât în situația în care Curtea de Apel nu a administrat în cauză altă probă care să dovedească contrariul, reclamanții nu au dovedit utilizarea invenției și în această carieră, nefiindu-le cuvenite drepturile bănești ce ar rezulta din utilizarea invenției, raportat la cotele de profit prevăzute în contractul de cesiune încheiat între părți. A solicitat să se rețină că, raportat la motivele de apel, recurenta nu avea cum să critice acest aspect prin motivele de apel, dat fiind faptul că Tribunalul Gorj nu a acordat drepturi bănești și pentru utilizarea invenției de către UMC Lupoaia. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. II. Prin recursul declarat de reclamanții A. și B. s-a invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Reclamanții-recurenți au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel, în sensul obligării pârâtei S.C. CEO S.A. să plătească fiecăruia dintre reclamanți despăgubiri civile în cuantum de 32.055,10 RON pentru folosirea invenției reclamanților în perioada 15.10.2014-31.12.2016, actualizate cu rata inflației și dobânda legală, calculate de la data introducerii cererii, 21.12.2015, și până la data plății efective. În considerentele deciziei de casare nr. 2212/15.02.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. datorează despăgubiri reclamanților pentru folosirea invenției în perioada 01.01.2013-15.10.2014, în temeiul contractului de cesiune nr. x/24.09.2010. În considerentele aceleiași decizii, s-a reținut că titularul de brevet, respectiv Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxele pentru menținerea în vigoare a brevetului de invenție începând cu data de 15.10.2014, situație în care, pentru perioada 15.10.2014-31.12.2016, reclamanții nu mai sunt îndreptățiți la drepturi conform brevetului de invenție și contractului de cesiune. Prin urmare, reclamanții au apreciat că vinovăția, culpa pentru lipsirea drepturilor de autor în perioada 15.10.2014-31.12.2016 aparține Societății Complexul Energetic Oltenia S.A., iar aceasta trebuia obligată la despăgubiri cuvenite reclamanților pentru această perioadă, în temeiul art. 1349 C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală. Reclamanții au mai precizat că suma despăgubirilor cuvenite fiecărui reclamant pentru perioada 15.10.2014-31.12.2016 este de 32.055,10 RON (65.711,5 RON calculate pentru fiecare reclamant pentru perioada 01.01.2013-31.12.2016, minus 33.656,4 RON calculate prin expertiză și acordate fiecărui reclamant pentru perioada 01.01.2013-15.10.2014 prin decizia recurată), actualizate cu rata inflației și dobânda legală, calculate de la data introducerii cererii, 21.12.2015, și până la data plății efective. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. I.3. Apărările formulate în cauză Cererea de recurs a pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a fost comunicată intimaților reclamanți A. și B. la data de 27 martie 2024, potrivit dovezilor de la dosar recurs. Cererea de recurs a reclamanților A. și B. a fost comunicată pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la data de 06 martie 2024, potrivit dovezii de la dosar recurs. La data de 05 aprilie 2024 (data depunerii la oficiul poștal), în termenul legal, intimații-reclamanți A. și B. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului formulat de recurenta-pârâtă în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., deoarece motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Totodată, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea recursului formulat de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., ca nefondat. La data de 01 aprilie 2024 (data depunerii prin poștă electronică), în termenul legal, pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanții A. și B., ca nefondat. Nu s-a depus răspuns la întâmpinare. I.4. Procedura de filtru derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 09 februarie 2024 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului filtru nr. 9, conform fișei Ecris și referatului de repartizare aleatorie . Prin rezoluția din data de 15 februarie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. În concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că părțile au deschisă calea de atac a recursului; recursurile sunt legal timbrate și motivate în termenul prevăzut de lege; completul de filtru urmând a aprecia dacă, în cauză, criticile formulate de recurenți pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau este incidentă sancțiunea nulității recursurilor, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ.. În măsura în care completul de filtru va aprecia că susținerile recurenților se încadrează în motivele de casare prevăzute de lege, acesta va urma să se pronunțe asupra admisibilității în principiu a recursurilor. Completul de filtru nr. 9, prin rezoluție, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, conform dovezilor aflate în dosarul de recurs, însă părțile nu au depus punct de vedere la raport. Prin rezoluția din data de 04 octombrie 2024, a fost fixat termen la data de 15 octombrie 2024, în camera de consiliu, fără citarea părților, pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului, față de cele reținute în raportul întocmit în cauză, termen la care Înalta Curte a reținut pricina în pronunțare cu privire la excepția nulității recursurilor declarate de recurenții-reclamanți A. și B., precum și de recurenta-pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva deciziei nr. 438 din 29 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția I civilă. Partea inferioară a formularului II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate, excepția nulității recursurilor, pentru considerentele arătate în continuare. Recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, conform alin. (3) al aceluiași articol. Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită desființarea unei hotărâri, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege. Această cale de atac are ca scop exclusiv realizarea unui control de legalitate al hotărârii atacate, putând fi exercitată doar pentru motivele de nelegalitate enumerate expres la art. 488 din C. proc. civ. Simpla indicare a unui motiv de casare nu este suficientă; este necesară dezvoltarea acestuia prin formularea unor critici detaliate cu privire la judecata instanței de fond, raportate la motivul invocat. Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei. Aceasta a invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., argumentând că instanța de apel a încălcat prevederile art. 22 coroborat cu art. 249 din C. proc. civ. prin acordarea despăgubirilor reclamanților, deși raportul de expertiză tehnică a concluzionat că invenția nu a fost utilizată la Unitatea Minieră de Cariere Lupoaia. De asemenea, recurenta pârâtă a susținut că instanța de apel nu a administrat alte probe care să contrazică acest raport, admițând totuși acțiunea reclamanților. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că motivele invocate de recurenta-pârâtă sunt motive de netemeinicie, iar nu de legalitate, care să se încadreze în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Acestea reprezintă, în realitate, critici referitoare la aprecierea probelor, recurenta pârâtă făcând trimitere astfel, la valoarea probatorie acordată de către instanța de fond raportului de expertiză efectuat în cauză și arătând că apreciază că reclamanții nu au dovedit utilizarea invenției, Curtea de apel neadministrând alte probe în cauză. Din această perspectivă, recurenta pârâtă apreciază că în cauză curtea de apel a încălcat prevederile art. 22 C. proc. civ. coroborat cu art. 249 C. proc. civ., reclamanții nedovedindu-și pretențiile. Or, toate aceste critici vizează de fapt, realizarea de către instanța de recurs a unui control judiciar al temeiniciei deciziei recurate, iar nu de legalitate. Concluzia se impune deoarece ele sunt destinate reevaluării situației de fapt a cauzei deduse judecății, prin prisma probelor administrate, reevaluare care este prohibită instanței de recurs, raportat la limitele controlului său jurisdicțional impuse de art. 483 alin. (3) C. proc. civ. și art. 488 C. proc. civ. Înalta Curte constată așadar, că este incidentă excepția nulității recursului prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din același act normativ. Potrivit noii legi procesual civile, legiuitorul a reașezat căile de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată de partea nemulțumită pentru motive de nelegalitate și numai în condițiile prevăzute de lege. Astfel, având în vedere caracterul său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. Conform art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Totodată, art. 489 alin. (1) prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată invocă din oficiu motive de ordine publică. Interpretarea acestor prevederi legale conduce la concluzia că exigența motivării recursului implică în mod necesar formularea de critici de nelegalitate raportate direct la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Simpla mențiune că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală nu este suficientă. Cererea de recurs trebuie să conțină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv. Prin urmare, instanța de recurs poate examina doar acele susțineri care reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în apel. Criticile trebuie să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică. În raport cu aceste repere teoretice, cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă relevă că invocarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este doar formală, nefiind circumstanțiate – astfel cum s-a expus anterior - critici sub aspectul încălcării unor norme de drept material, având în vedere soluția pronunțată de instanța de apel. Reclamanții-recurenți au solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii instanței de apel, în sensul obligării pârâtei S.C. CEO S.A. să plătească fiecăruia dintre reclamanți despăgubiri civile în cuantum de 32.055,10 RON pentru folosirea invenției acestora în perioada 15.10.2014–31.12.2016, actualizate cu rata inflației și dobânda legală, calculate de la data introducerii cererii (21.12.2015) și până la data plății efective. Recurenții-reclamanți au invocat aplicabilitatea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că vinovăția pentru lipsirea drepturilor de autor în perioada 15.10.2014–31.12.2016 aparține Societății Complexul Energetic Oltenia S.A. și că aceasta trebuia obligată la plata despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru perioada menționată, în temeiul art. 1349 din C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală. Aceștia au precizat că despăgubirile datorate fiecărui reclamant pentru perioada 15.10.2014–31.12.2016 s-ar ridica la suma de 32.055,10 RON, calculată astfel: 65.711,5 RON (valoarea totală pentru perioada 01.01.2013–31.12.2016) minus 33.656,4 RON (despăgubirile acordate prin decizia recurată pentru perioada 01.01.2013–15.10.2014). La această sumă s-ar adăuga rata inflației și dobânda legală, calculate de la data introducerii cererii (21.12.2015) și până la data plății efective. Astfel, se observă că, în realitate, recurenții-reclamanți nu formulează critici care să poată fi încadrate în motivele de recurs reglementate de art. 488 din C. proc. civ.. Aceștia nu invocă vreo eventuală încălcare a vreunei dispoziții de drept substanțial, ci se raportează exclusiv la situația de fapt reținută în cauză de instanța devolutivă de apel. Recurenții-reclamanți exprimă, în esență, nemulțumiri cu privire la situația de fapt stabilită de instanța de apel rezultată din interpretarea probelor administrate. Recurenții apreciază că vinovăția ar aparține intimatei pârâte, însă stabilirea culpei reprezintă tot un element subsumat situației de fapt a cauzei, întrucât el se stabilește pe bază de dovezi administrate în cauză. Or, aceste chestiuni depășesc într-adevăr, limitele motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. care permit exclusiv o analiză a legalității hotărârii, iar nu a temeiniciei acesteia. Întrucât prin calea de atac formulată, recurenții-reclamanți evocă astfel, aspecte legate de reaprecierea probelor în vederea determinării unei alte situații de fapt decât cea statuată în apel, aspecte care ar determina un alt cuantum al despăgubirilor cuvenite, potrivit susținerilor acestor părți procesuale, rezultă că ele nu pot face obiectul cenzurii în această cale de atac, deoarece controlul judiciar exercitat de Înalta Curte se limitează la verificarea legalității hotărârii atacate, în conformitate cu motivele de recurs expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte constată că, deși recurenta-pârâtă a invocat în cuprinsul căii de atac încălcarea sau greșita aplicare a dispozițiilor de drept material, în realitate nu a indicat niciun articol sau principiu de drept care să fi fost încălcat ori aplicat greșit de către instanța de apel. Simpla referire la dispozițiile art. 1349 C. civ. fără a preciza motivarea care să susțină încălcarea sa, nu echivalează cu formularea unor critici privind încălcarea sau aplicarea eronată a acestei dispoziții legale. Această prevedere de drept substanțial a fost invocată formal, fără a constitui o veritabilă critică de nelegalitate. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurenții-reclamanți nu au formulat critici concrete nici privind eventuala încălcare de către Curtea de Apel Craiova a limitelor deciziei de casare nr. 2212/15.11.2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, referirea la considerentele acestei decizii, referire formulată în preambulul motivelor de recurs formulate, fiind doar una cu caracter enunțiativ. Așadar, și acest recurs promovat de reclamanți suferă de aceeași deficiență procesuală a nulității. Înalta Curte apreciază drept urmare că niciunul dintre recursuri nu îndeplinește cerințele minime de formă și conținut prevăzute în mod expres și limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.. Pentru ca vreunul dintre motivele de casare prevăzute de aceste dispoziții să fie incident, nu este suficient ca recurenții să susțină că formulează recurs împotriva soluției Curții de Apel Craiova. Este necesar ca aceștia să indice un viciu de legalitate al deciziei recurate, să precizeze greșelile imputate instanței care a suspendat pricina și concomitent, să demonstreze încadrarea acestora în motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurenții-reclamanți A. și B., precum și de recurenta-pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.. Motivele invocate nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. Cum în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, se va aplica pe cale de consecință, sancțiunea expres prevăzută în această situație de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv nulitatea recursurilor. Astfel, Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt nule.