ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1412/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la 10.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanta S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 2.066,26 RON reprezentând penalități de întârziere ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale calculate conform contractului, urmând ca suma să fie actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii creanței până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 192 și urm. din C. proc. civ., ale art. 53 alin. (1

1

) și ale art. 56 din Legea nr. 101/2016, ale art. 1270 și art. 1538 alin. (1) C. civ.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Gorj, precum și excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 22.02.2023, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj în soluționarea cererii, a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a acordat termen 22.03.2023, pentru ca reclamanta să depună la dosar dovada de comunicare a notificării pârâtei cu privire la plata penalităților de întârziere.

Prin sentința nr. 58/22.03.2023, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins exceptia prematurității cererii de chemare în judecată, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 2.062,26 RON reprezentând penalități de întârziere, actualizată cu rata inflației, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 41,33 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din 22.02.2023 a declarat apel pârâta solicitând admiterea apelului, anularea încheierii de sedință și schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 428/04.10.2023, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul pârâtei.

Împotriva deciziei menționate a formulat recurs pârâta S.C. A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului și schimbarea în tot a deciziei recurate.

Prin memoriul de recurs, sub un prim aspect, a susținut că instanța de apel în mod greșit a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată, deoarece între părțile contractante nu s-au purtat tratative în vederea soluționării în mod amiabil a divergenței, contrar clauzei înscrise la art. 21.2 în contractul încheiat, prin care părțile au prevăzut posibilitatea de a se adresa instanțelor de judecată doar dacă nu reușesc să soluționeze în mod amiabil divergența contractuală.

De asemenea, a învederat că în mod greșit a reținut instanța că reclamanta i-ar fi comunicat prin e-mail notificările nr. x/23.09.2022, nr. y/25.07.2022 și nr. 14981/25.07.2022 privind executarea la termen a obligațiilor contractuale, cuantumul și modalitatea de plată a penalităților, câtă vreme actele dosarului nu relevă comunicarea acestora, iar din probatoriul administrat rezultă că achizitorul nu a depus niciun efort pentru soluționarea pe cale amiabilă, prin tratative directe, a oricărei neînțelegeri, ci a formulat direct acțiune în pretenții, contrar clauzei înscrise la art. 24.2 din Contractul sectorial de servicii nr. x/11.11.2020.

Sub un alt aspect, autoarea recursului a afirmat că, deși a invocat prin întâmpinare, ca o apărare de fond, excepția de neexecutare a contractului și a arătat pe larg motivele pentru care reclamanta nu și-a îndeplinit propriile obligații contractuale, instanța nu a analizat apărările formulate și nu s-a pronunțat cu privire la acestea.

Din această perspectivă a afirmat că instanța de apel a respins nemotivat excepția de neexecutare a contractului, prevăzută de art. 1556 C. civ., cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fapt ce atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 174 alin. (2) C. proc. civ.

În fine, a reiterat solicitarea de admitere a recursului cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate.

Prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei la 09.04.2024, pârâta a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil în considerarea faptului că raporturilor juridice contractuale dintre părți li se aplică cu prioritate legislația specială din materia achizițiilor sectoriale, respectiv: Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, H.G. nr. 394/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului sectorial/acordului-cadru din Legea nr. 99/2016, Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, art. 6, art. 1270 și art. 1271 C. civ.

De asemenea, a învederat că niciuna dintre criticile invocate de recurentă nu se circumscriu motivului de casare invocat, decizia atacată nefiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, iar instanța nu a omis, ci dimpotrivă, s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor supuse spre analiză.

Recurenta a formulat, la 07.05.2024, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei-pârâte ca netemeinice. Totodată, a afirmat că hotărârea atacată este nelegală deoarece a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, contrar deciziei nr. 11/2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Prin rezoluția din 20.05.2024 s-a fixat termen de judecată 19.06.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen de judecată, instanța supremă a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii extraordinare de atac, invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Analizând memoriul de recurs și având în vedere dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.066,26 RON reprezentând penalități de întârziere ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale calculate conform Contractului subsecvent sectorial de prestări servicii nr. x/11.11.2020, încheiat în baza Acordului cadru nr. 1616/CEOSM/07.09.2020, actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii creanței până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Se constată, astfel, că pretențiile reclamantei decurg din executarea unui contract sectorial de prestări servicii, încheiat în temeiul Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, fiind incidente norme speciale sub aspectul procedurii de soluționare a acestor litigii.

În raport de data deschiderii procesului, 10.11.2022, potrivit art. 27 C. proc. civ., în cauză, este incidentă Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor și căilor de atac, aplicabil în mod unitar și valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, achiziții sectoriale, concesiuni de lucrări și concesiuni de servicii.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din actul normativ menționat:

"Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor" și "prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", iar conform art. 55 alin. (3

1

) din același act normativ:

"hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzute la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Din textele legale evocate rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile privind executarea contractelor administrative, în care se încadrează și contractele de achiziție sectorială, pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.

Înalta Curte mai reamintește că legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. că:

"nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs".

În cauză, recursul are ca obiect decizia nr. 428/04.10.2023, prin care Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a soluționat, cu caracter definitiv, acțiunea promovată de reclamantă având ca obiect executarea unui contract administrativ, natura contractului în discuție nefiind contestată.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Înalta Curte reamintește că nicio instanță națională nu are posibilitatea de a considera admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Așa fiind, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind executarea unui contract administrativ, se reține că hotărârea recurată are caracter definitiv de la pronunțare potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din același cod coroborat cu art. 55 alin. (3

1

) și art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 428/04.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 428/04.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2024.