ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1534/2024

Ședința publică din data de 18 septembrie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 05.11.2018 pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2018, reclamanta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D. și E., a solicitat obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 5.204.319 RON, reprezentând prejudiciu ce constă în cheltuieli, reprezentând penalități, achitate de reclamantă în perioada 2014-2018, ca urmare a sentințelor judecătorești rămase definitive, în care s-a consemnat neluarea de măsuri pentru punerea în aplicare a deciziei nr. 7597/13.07.2013, precum și la plata dobânzii penalizatoare aferentă sumei, până la data plătii efective. Cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 12.11.2018 Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență materială procesuală și a trimis dosarul secției a II-a civilă din cadrul Tribunalului Gorj.

Pe rolul secției a II-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 14.12.2018 sub nr. x/2018*.

Pârâții B., A., D., C. și E. au depus întâmpinări prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 125/2022 din 8 noiembrie 2022, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților și prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca neîntemeiată acțiunea fiind obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată astfel: către pârâtul E. - 2.000 RON, către pârâta F. - 2500 RON, către pârâtul G. - 2500 RON, către pârâta B. - 3500 RON, către pârâtul A. - 5000 RON, reprezentând onorarii avocați și s-a luat act că pârâtul C. își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.

Prin decizia civilă nr. 254 din 16 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. A fost obligată apelanta la plata următoarelor sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecată: 4.000 RON către intimata pârâtă B., 4.000 RON către intimatul pârât A., 2.000 RON către intimatul pârât C., 2.500 RON către intimatul pârât E., 3.000 RON către intimata pârâtă F., 3.000 RON către intimatul pârât G..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, după expunerea situației de fapt, prin care s-a arătat în esență că societatea Complexul Energetic Oltenia a chemat în judecată intimații-pârâți din prezenta cauză pentru a fi obligați în solidar la plata către aceasta a unei sume de bani reprezentând prejudiciu ce constă în cheltuieli cu penalități achitate de societate în perioada 2014-2018 urmare a unor sentințe judecătorești definitive, recurenta susține că decizia recurată este nelegală în raport de întreg probatoriul efectuat în cauză.

În acest sens, recurenta arată că se raportează la obligația statuată prin titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 7597/2013 pronunțată în dosarul nr. x/2019 prin care societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a fost obligată la reconstrucția gospodăriilor individuale compuse din terenuri extravilane și intravilane și din edificii case de locuit, anexe gospodărești, așa cum au fost individualizate în anexa nr. 1 la raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. x/2017.

În continuare, recurenta redă dispozițiile art. 906 alin. (1) și (4) C. proc. civ. și concluzionează că raportat la natura obligației de a face prevăzută în titlu executoriu, respectiv intuitu personae și care putea fi îndeplinită doar de către societatea recurentă, arată că aceasta are caracterul unei obligații de rezultat, în temeiul art. 1481 alin. (3) C. civ.. Or, arată recurenta, atât timp cât ridicarea și predarea imobilelor nu s-a realizat, fapt constatat prin hotărâri judecătorești definitive, prin care societatea recurentă a fost obligată la plata penalităților tocmai pentru acest aspect, denotă nelegalitatea hotărârii recurate.

Sub un alt aspect, recurenta arată că temeiul promovării cererii de chemare în judecată îl reprezintă răspunderea intimaților-pârâți față de societate pentru nerespectarea obligațiilor care le-au revenit în baza mandatelor încredințate, în temeiul Legii nr. 31/1990 și prevederilor Actului Constitutiv, și nicidecum pe răspunderea civilă patrimonială reglementată de prevederile Codului Muncii.

Prin urmare, arată recurenta, în mod nelegal și cu interpretarea eronată a normelor de drept material, instanța de apel s-a raportat la hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2018. De asemenea, recurenta arată că atât timp cât prejudiciul produs în dauna societății recurente este constatat cu putere de lucru judecat prin hotărâri judecătorești, instanța de apel trebuia să analizeze culpa intimaților raportat la considerentele stabilite prin aceste hotărâri.

În continuare, recurenta redă dispozițiile art. 144

1

, art. 144

2

, art. 152

2

din Legea nr. 31/1990, precum și prevederi din Contractele de mandat încheiate cu intimații-pârâți, concluzionând că aceștia și-au încălcat atribuțiile dând dovadă de neglijență în executarea contractelor atât timp cât demersurile întreprinse în punerea în executare a titlului executoriu nu au avut niciun fel de finalitate.

În drept, recursul a fost încadrat de către recurentă pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații B. și A. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul E. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimații G. și F. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza recursului și a întâmpinărilor, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat în prezenta cauză este nul.

Prin încheierea din 24 aprilie 2024 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile au depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei prin care se invocă aplicarea greșită a normelor de drept material nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la pct. 8, indicat în memoriul de recurs.

Instanța supremă reține că deși prin cererea de recurs sunt menționate prevederile art. 906 alin. (1) și (4) C. proc. civ., art. 1481 alin. (3) C. civ. și prevederile art. 144

1

, art. 144

2

, art. 152

2

din Legea nr. 31/1990, din expunerea argumentelor evocate, respectiv susținerile referitoare la interpretarea contractelor de mandat, precum și trimiterile la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, recurenta readuce în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, recurenta-reclamantă, susținând greșita aplicare a legii de către instanța de apel, a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă criticile la adresa deciziei atacate reprezintă doar o succesiune de fapte și afirmații, fără o argumentație în drept care să permită identificarea unor elemente concrete de nelegalitate.

De altfel, Înalta Curte reține că argumentele recurentei-reclamante cu privire la situația de fapt și trimiterile pe care le face la înscrisurile aflate la dosarul cauzei(sentințe judecătorești definitive, raport de expertiză) nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac. Administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt este atributul instanței devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile. Se ignoră astfel caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul, ci se analizează exclusiv aspecte de nelegalitate.

Totodată, instanța supremă reține că evocarea unor considerații teoretice nu reprezintă argumente de nelegalitate care să se circumscrie motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a recurentei cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va admite excepția nulității invocată prin întâmpinare și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., împotriva deciziei civile nr. 254 din 16 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă.

Față de soluția de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurenta-reclamantă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la plata: către intimata-pârâtă B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON, către intimatul-pârât A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON și către intimatul-pârât E. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON, reprezentând onorarii avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, formulată de intimații-pârâți F. și G.. Instanța supremă reține că, în aplicarea art. 494 raportat la art. 452 C. proc. civ., pentru a se acorda cheltuielile de judecată, partea care le solicită trebuie să facă dovada existenței acestora. Instanța supremă constată că nu a fost făcută dovada cheltuielilor de judecată, față de faptul că, deși părțile au depus la dosar două chitanțe, din înscrisurile aflate la filele x nu rezultă că aceste cheltuieli au fost efectuate în etapa procesuală a recursului, în cadrul prezentului dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., împotriva deciziei civile nr. 254 din 16 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă.

Obligă recurenta-reclamantă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la plata: către intimata-pârâtă B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON, către intimatul-pârât A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON și către intimatul-pârât E. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimații-pârâți F. și G..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2024.